Întrebări şi răspunsuri drept comercial I (36)

01. Clasificaţi contractele în funcţie de rolul diferenţiat al voinţei părţilor la încheierea contractului

Răspuns:
a) contracte negociabile;
b) contracte de adeziune;
c) contracte impuse.

02. Ce sunt contractele negociabile? Exemple

Răspuns: Cele clasice, tradiţionale, la care persoanele fizice şi juridice sunt pe deplin libere să le încheie ori nu; iar dacă se decid să încheie un asemenea contract, părţile se află pe poziţii de egalitate, ele fiind cele care stabilesc de comun acord, adesea după discuţii prealabile, clauzele contractuale (de unde denumirea de contracte negociabile); de exemplu, vânzarea-cumpărarea de locuinţe între persoanele fizice.

03. Ce sunt contractele de adeziune? Exemple

Răspuns: Cele la care toate clauzele contractuale sunt stabilite de către una din părţi, cealaltă parte având doar opţiunea de a accepta sau de a refuza încheierea lor; iar uneori, ca în cazul contractelor de furnizare a apei, a energiei electrice sau a gazelor naturale, facultatea de a refuza; contractarea este iluzorie.

04. Ce sunt contractele impuse? Exemple

Răspuns: Cele pe care legea le reglementează ca atare în cazuri limitate, ca acela al asigurării obligatorii a unor bunuri.

05. Care sunt condiţiile pe care trebuie să le întrunească contractele pentru a fi valabile?

Răspuns:
a) capacitatea părţilor de a contracta;
b) consimţământul lor;
c) un obiect determinat;
d) o cauză licită.

06. În ce constă capacitatea contractuală a persoanelor juridice?

Răspuns: Capacitatea contractuală a persoanelor juridice este cârmuită de principiul specialităţii, conform căruia fiecare persoană juridică în parte poate avea numai acele drepturi care corespund scopului ei, aşa cum acesta este stabilit, după caz, prin lege, prin actul de înfiinţare sau prin statut.

07. Tăcerea poate valora manifestare de consimţământ?

Răspuns: Prin ea însăşi, adică singură, tăcerea nu este în măsură să exprime voinţa de a contracta; ea poate însă exprima o asemenea voinţă când este însoţită de anumite comportamente sau uzanţe; de exemplu, reînnoirea unui contract de locaţiune expirat rezultă din folosirea în continuare a bunului închiriat de către locatar fără ca locatorul să se opună (caz anume prevăzut de art. 1437 din C. civ.); sau, între persoane aflate în relaţii comerciale, în caz de expediere de mărfuri nerecomandate, pe care destinatarul le primeşte, s-a decis că tăcerea sa, constând în lipsa de confirmare, coroborată cu primirea mărfurilor, valorează acceptare (caz jurisprudenţial validat în temeiul uzanţelor comerciale).

08. Ce este obiectul obligaţiilor contractuale?

Răspuns: Prestaţia sau prestaţiile pe care părţile şi le-au asumat prin contract.

09. Care sunt trăsăturile pe care cauza contractului trebuie să le întrunească?

Răspuns :
a) să existe ;
b) să fie reală ;
c) să fie licită.

10. Ce este cauza ?

Răspuns :
a) conform teoriei clasice - scopul imediat în vederea căruia părţile au contract, scop intrinsec contractului, abstract, obiectiv şi invariabil în aceeaşi categorie de contracte;
b) conform teoriei anticauzale – noţiunea de cauză este inutilă;
c) conform teoriei moderne - la scopul obiectiv (causa proxima) s-a adăugat şi scopul subiectiv în vederea căruia s-a contractat (causa remota); este ceea ce a dus la subiectivizarea cauzei.

11. Clasificaţi înscrisurile prin prisma cauzei

Răspuns:
a) cauzale;
b) parţial cauzale;
c) acauzale.

12. Ce sunt înscrisurile cauzale?

Răspuns: Cele în care se prevede atât scopul imediat cât şi scopul medial al contractării; de exemplu: cumpăr cabalina în vederea reproducţiei, cu o anumită sumă de bani; ceea ce înseamnă că, dacă nu este aptă de reproducţie, nu se poate realiza scopul mediat al contractării.

13. Ce sunt înscrisurile parţial cauzale?

Răspuns : Cele în care se prevede numai scopul imediat al contractării; de exemplu: cumpăr cabalina cu preţul de . . . lei; într-o asemenea ipoteză, scopul mediat va putea fi dovedit, când acesta a fost determinant la contractare, prin mijloace de probă extrinseci înscrisului contractual.

14. Ce sunt înscrisurile acauzale ?

Răspuns : Cele în care nu se prevede nici chiar scopul imediat alcontractării; de exemplu: A recunoaşte că datorează lui B suma de 100.000 lei; într-o asemenea ipoteză, atât scopul imediat cât şi scopul mediat al contractării vor putea fi dovedite prin mijloace de probă extrinseci înscrisului contractual.

Întrebări şi răspunsuri drept comercial I (35)

01. Clasificaţi contractele având în vedere autonomia lor

Răspuns:
a) contracte principale;
b) contracte accesorii.

02. Ce sunt contractele principale? Exemple

Răspuns: Sunt contracte principale cele care au o existenţă de sine stătătoare; în marea lor majoritate contractele sunt principale, ca vânzarea-cumpărarea, schimbul, donaţia, locaţiunea sau tranzacţia.

03. Ce sunt contractele accesorii? Exemple

Răspuns: Sunt contracte accesorii cele care depind şi însoţesc anumite contracte principale; numărul lor este restrâns; aşa sunt, de exemplu, gajul sau ipoteca, prin care se garantează mai ales împrumuturile.

04. Ce sunt contractele simple ? Exemple

Răspuns: Sunt contracte simple cele prin care se realizează o singură operaţie juridică, ceea ce o fac cele mai multe contracte; fiecare contract poartă denumirea operaţiei pe care o realizează; de exemplu vânzarea-cumpărarea, scimbul, donaţia sau închirierea.

05. Ce sunt contractele complexe ? Exemple

Răspuns : Cele prin care se realizează două sau mai multe operaţii juridice; aşa este contractul de hotelărie, care constă în închirierea de camere sau apartamente mobilate, depozitarea de bagaje şi prestarea unor servicii; tot astfel este contractul de turism care constă, după împrejurări, în transportul de persoane şi bagaje, cazarea şi hrana pentru turişti, organizarea de activităţi culturale, sportive, de divertisment ş.a.; adică totalitatea prestaţiilor cuprinse, de la caz la caz, în costul unei călătorii turistice.

06. Clasificaţi contractele în funcţie de executarea în timp a obligaţiilor contractuale

Răspuns:
a) contracte instantanee;
b) contracte succesive.

07. Ce sunt contractele instantanee? Exemple

Răspuns: Cele la care executarea ambelor sau a uneia din prestaţii are loc imediat şi o singură dată; de exemplu, la contractul de schimb de bunuri certe, individual determinate, obligaţiile copermutanţilor se consideră executate în chiar momentul naşterii lor, concomitent, în temeiul principiului consensualismului; iar la contractul de vânzare-cumpărare de bunuri certe, obligaţia vânzătorului de transferare a bunului vândut se consuderă executată de drept din momentul încheierii contractului.

08. Ce sunt contractele succesive? Exemple

Răspuns: Cele la care executarea uneia sau a ambelor prestaţii are loc la date eşalonate în timp; de exemplu, la contractul de furnizare sau închiriere; contractele succesive pot fi încheiate pe durată determinată sau nedeterminată.

09. Cum se numeşte sancţiunea în caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare a contractelor instantanee?

Răspuns: Rezoluţiunea.

10. Cum se numeşte sancţiunea în caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare a contractelor succesive?

Răspuns: Rezilierea.

Întrebări şi răspunsuri drept comercial I (34)

01. Ce sunt contractele numite? Exemple

Răspuns: Sunt numite contractele denumite şi reglementate de lege, ca vânzarea, schimbul, mandatul, depozitul, donaţia ş.a.

02. Ce sunt contractele nenumite? Exemple

Răspuns: Sunt nenumite contractele nedenumite şi nereglementate de lege, însă uzitate, ca de exemplu, contractul de întreţinere sau contractul de hotelărie.

03. Care sunt regulile aplicabile în măsura în care clauzele contractuale sunt neîndestulătoare?

Răspuns:
a) în cazul contractelor numite se vor aplica în complinire dispoziţiile legale supletive care reglementează contractul respectiv;
b) în cazul contractelor nenumite, se vor aplica dispoziţiile legale generale privitoare la contracte.

04. Ce sunt contractele consensuale?

Răspuns: Sunt consensuale contractele negociabile care i-au naştere prin simplul acord de voinţe al părţilor contractante, exprimat în forma pe care ele o aleg.

05. Ce sunt contractele neconsensuale?

Răspuns: Sunt neconsensuale contractele negociabile sau nenegociabile care iau neştere prin acordul de voinţe al părţilor contractante şi exprimarea acestuia în forma anume stabilită de lege sau cu îndeplinirea altor formalităţi prestabilite.

06. Clasificaţi contractele neconsensuale

Răspuns:
a) contracte solemne;
b) contracte reale.

07. Ce sunt contractele solemne?

Răspuns: Sunt contracte solemne cele pentru a căror încheiere se cere şi respectarea unei forme prestabilite, care îndeobşte este forma autentică notarială; ca în cazul donaţiei, la care nerespectarea formei solemne atrage nulitatea absolută a contractului.

08. Ce sunt contractele reale?

Răspuns: Sunt contracte reale cele pentru a căror încheiere se cere şi remiterea materială a bunului debitorului, ca în cazul depozitului sau împrumutului.

09. Ce sunt contractele bilaterale sau sinalagmatice?

Răspuns: La contractele bilaterale sau sinalagmatice, părţile se obligă reciproc, corelativ, fiecare din ele devenind faţă de cealaltă creditor şi debitor.

10. Ce sunt contractele unilaterale?

Răspuns: La contractele unilaterale, numai una din părţi se obligă, ea devenind astfel debitor iar cealaltă parte creditor.

11. Care este interesul clasificării contractelor oneroase vs. gratuite?

Răspuns:
a) faţă de reglementarea contractelor cu titlu oneros, legea reglementează cu anumite restrângeri contractele cu titlu gratuit, ceea ce se explică prin neajunsurile ce potenţial pot rezulta din lipsa de reciprocitate a prestaţiilor pentru depunător, pentru familia sa, pentru creditorii ori succesorii săi;
b) cerinţele de valabilitate sunt mai severe la contractele gratuite decât la cele oneroase; legea prevede anumite incapacităţi speciale atât în privinţa dispunătorilor cât şi în privinţa gratificaţiilor; unele persoane nu pot încheia acte cu titlu gratuit;
c) considerarea persoanei cocontractantului, în general indiferentă în contractele cu titlu oneros, este esenţială, intuitu personae, în contractele cu titlu gratuit; ca urmare, eroarea asupra persoanei constituie un viciu de consimţământ, adică un caz de anulare a contractelor gratuite;
d) obligaţiile părţilor şi răspunderea contractuală sunt reglementate mai exigent la contractele oneroase decât la cele gratuite;
e) acţiunea pauliană este mai lesnicios de promovat în cazul contractelor gratuite decât în cazul contractelor oneroase;
f) raportul succesoral şi reducţiunea liberalităţilor în vederea întregirii rezervei succesorale privesc numai contractele cu titlu gratuit;
g) contractele oneoase sunt variate şi deosebit de numeroase în practică, pe când contractele gratuite sunt puţine la număr şi rare în practică.

12. Clasificaţi contractele oneroase

Răspuns:
a) contracte comutative;
b) contracte aleatorii.

13. Clasificaţi contractele gratuite

Răspuns:
a) contracte dezinteresate;
b) liberalităţi.

14. Ce este contractul comutativ? Exemple

Răspuns: Contractul oneros este comutativ când, la încheierea lui, prestaţiile părţilor sunt cunoscute, evaluabile şi certe. Ex: vânzarea-cumpărarea, furnizarea, antrepriza, locaţiunea ş. a.

15. Ce este contractul aleatoriu? Exemple

Răspuns: Contractul oneros este aleatoriu când, la încheierea lui existenţa ori întinderea prestaţiilor, sau a uneia din ele, depind de un eveniment viitor şi incert (alea). Ex: asigurarea, întreţinerea sau renta viageră.

16. Ce sunt contractele dezinteresate? Exemple

Răspuns: Sunt dezinteresate contractele prin care se fac servicii gratuite, fără a avea loc micşorări patrimoniale; de exemplu, comodatul sau împrumutul.

17. Ce sunt liberalităţile? Exemple

Răspuns: Sunt liberalităţi contractele prin care au loc transferuri de valori dintr-un patrimoniu în altul fără echivalente, ca în cazul donaţiei fără sarcini (cu precizarea că liberalităţile se pot realiza şi pe calea succesiunii testamentare).

Întrebări şi răspunsuri drept comercial I (33)

01. Enumeraţi practicile contrare legii sau uzanţelor cinstite care lezează ordinea publică sau interesele consumatorilor

Răspuns:
a) comerţul clandestin;
b) specula contrară liberei concurenţe.

02. Care sunt actele ce alcătuiesc comerţul clandestin?

Răspuns:
a) efectuarea de acte de comerţ fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru desfăşurarea unei activităţi comerciale sau cu încălcarea de către comercianţi a obiectului activităţii lor comerciale stabilit;
b) exercitarea de acte de comerţ în favoarea şi pe seama societăţilor constituite într-o ţară străină în cazurile în care nu s-au îndeplinit condiţiile prevăzute de lege pentru funcţionarea acestora în ţară.

03. Enumeraţi practicile de speculă contra liberei concurenţe

Răspuns:
a) stocarea de mărfuri în scopul creării unui deficit pe piaţă şi revânzarea lor;
b) înţelegerea între comercianţi cu amănuntul pentru impunerea unor preţuri superioare celor practicate pe piaţă;
c) condiţionarea vânzării unui produs de cumpărarea altui produs;
d) vânzarea preferenţială şi refuzul nejustificat al vânzării mărfurilor.

04. De câte feluri este răspunderea juridică pentru concurenţă neloială?

Răspuns:
a) răspundere civilă;
b) răspundere contravenţională.

05. Enumeraţi abaterile de la regulile de exercitare a comerţului cu bună-credinţă şi potrivit uzanţelor cinstite care antrenează răspunderea contravenţională pentru concurenţă neloială

Răspuns:
a) acte de împiedicare, restrângere sau denaturarea jocului concurenţei;
b) coruperea personalului comerciantului concurent,
c) dezorganizarea întreprinderii acestuia,
d) divulgarea de secrete privind activitatea comercială;
e) condiţionarea vânzării unor mărfuri de aducerea unor alţi clienţi;
f) vânzarea cu premii interzise;
g) denigrarea concurentului sau produselor acestuia;
h) răspândirea de false informaţii;
i) deturnarea clientelei.

06. Ce este libertatea contractuală?

Răspuns: Libertatea contractuală este privită ca o componentă a libertăţii individuale, ca un drept subiectiv de a contracta în conformitate cu dreptul obiectiv şi în limitele prevăzute de acesta; iar cum, tot în dreptul contemporan a fost instituţionalizat antecontractul, înseamnă implicit şi a fortiori că libertatea contractuală include şi dreptul de a precontracta.

07. Enumeraţi limitele libertăţii contractuale

Răspuns:
a) ordinea publică şi dispoziţiile legale imperative de ordine publică;
b) alte dispoziţii legale imperative decât cele de ordine publică;
c) bunele moravuri sau regulile de comportare care privesc ordinea publică;
d) limitele impuse uneia din părţi în contractele nenegociabile.

08. Ce se înţelege prin ordinea publică?

Răspuns:
a) dispoziţiile legale imperative care stabilesc ordinea publică politică;
b) dispoziţiile legale imperative care stabilesc ordinea publică economică;
c) dispoziţiile legale imperative care stabilesc ordinea publică socială.

09. Ce se înţelege prin alte dispoziţii legale imperative decât cele de ordine publică?

Răspuns: Din această categorie fac parte dispoziţiile legale care nu au o legătură directă cu ordinea publică însă a căror respectare în contracte se iompune sub sancţiunea nulităţii absolute a acestora.

10. Ce se înţelege prin moravuri?

Răspuns: Deprinderile naturale sau dobândite prin tradiţie de persoane şi colectivităţi, referitoare la practicarea binelui sau a răului, de unde şi denumirile subsecvente de moravuri bune, care exprimă decenţa în comportare, şi moravuri rele, care exprimă comportări dezaprobate în opinia publică.

11. Ce se înţelege prin morala publică?

Răspuns: Prin morala publică se înţelege totalitatea preceptelor morale acceptate de către o colectivitate dată ca reguli de convieţuire şi de comportare; sancţiunile pe care le suferă cei care încalcă această morală sunt îndeobşte tot morale şi constau în oprobiul opiniei publice, iar când regulile morale încălcate privesc ordinea publică se aplică şi sancţiunile juridice anume prevăzute de lege (morala publică diferă faţă de morala personală, care nu are tangenţe juridice şi care constă în convingerile morale ale fiecărui individ şi comportarea sa în conformitate cu aceste convingeri; valoarea morală a unui om se judecă după comportarea sa; iar sancţiunile pe care le suferă cel care a încălcat propria sa morală sunt numai durerile sale sufleteşti şi remuşcările sale de conştiinţă; raportat la morala personală, un individ poate fi moral, amoral sau imoral; aşa se explică fenomenul sociologic constatat că indivizii amorali sau imorali respectă adesea regulile moralei publice doar de teama oprobiului public şi a sancţiunilor juridice).

12. Ce este consensualismul?

Răspuns: Din libertatea contractuală, adică din posibilitatea legală de a contracta rezultă, ca o expresie a acesteia, regula consensualismului, potrivit căreia contractele iau naştere prin simplul acord de voinţă al părţilor contractante (solus consensus obligat); numai prin excepţie acordul de voinţă nu este îndestulător, ci conţinutul sau forma contractelor sunt anume prevăzute de lege.

13. Care sunt dificultăţile practice pe care le antrenează consensualismul?

Răspuns:
a) dovada încheierii contractelor verbale;
b) dovada conţinutului contractelor verbale şi a celor constate în înscrisuri sub semnătură privată incomplet întocmite;
c) soluţionarea discordanţelor dintre voinţa internă şi voinţa declarată a părţilor contractante;
d) interpretarea contractelor în situaţiile în care voinţa părţilor nu a fost clar exprimată.

Întrebări şi răspunsuri drept comercial I (32)

01. Enumeraţi metodele publicitare inoportune

Răspuns:
a) racolajul;
b) expedierea unor mărfuri necomandate;
c) reclama cu ajutorul unor obiecte având valoare comercială;
d) recrutarea progresivă a clientelei;
e) vânzările legate.

02. Ce este racolajul?

Răspuns: O publicitate care utilizează metode brutale şi inoportune pentru atragerea clientelei, ca de exemplu: acostarea trecătorilor pentru a-i determina să intre în magazin, telefonul sau vizita la domiciliu pentru a-i atrage. Racolajul este licit atât timp cât nu inoportunează clientela peste limitele permise.

03. Ce este expedierea unor mărfuri necomandate?

Răspuns: O practică care se mai numeşte şi expediere forţată. O asemenea practică este inoportună şi de natură să-i determine pe clienţi să cumpere o marfă pe care nu au dorit-o.

04. Ce este reclama cu ajutorul unor obiecte având valoare comercială?

Răspuns: Este un mod de a exploata pasiunea pentru jocuri de noroc prin loterii şi concursuri. Asemenea metode sunt, în general, acceptate dacă nu sunt contra bunelor moravuri dar dacă participarea la un atare joc îl obligă pe consumator să cumpere o anumită marfă, există o constrângere psihologică şi actul este neloial. Dacă reclama se face prin remiterea de obiecte, cataloage, eşantioane, participări la tombolă, în mod gratuit, nu suntem în prezenţa unei practici ilicite decât dacă ameninţă serios concurenţa.

05. Ce este recrutarea progresivă a clientelei?

Răspuns: O formă de publicitate inoportună: comerciantul oferă cumpărătorului unei mărfi posibilitatea de a-i plăti preţul, în tot sau în parte, prin atragerea de clienţi noi care vor cumpăra marfă în aceleaşi condiţii. Este sistemul denumit „boule de neige" care asigură o vânzare în progresie geometrică.

06. Ce sunt vânzările legate?

Răspuns: Constau în oferirea mai multor produse pentru un preţ global. Preţul unui produs poate fi indicat separat sau se indică un preţ global pentru mai multe produse. Uneori, cumpărarea întregului lot de produse este obligatorie. Adesea, în cazul vânzărilor legale, lotul este format din produse şi accesorii ale acestora.

07. Enumeraţi metodele publicitare şocante

Răspuns:
a) publicitatea clandestină;
b) publicitatea indirectă;
c) publicitatea camuflată;
d) publicitatea sentimentală.

08. Ce este publicitatea clandestină?

Răspuns: Constă în apariţia în filme sau în emisiunile publicitare a unui anunţ publicitar atât de scurt încât nu este perceput decât de subconştient. Procedeul este numit şi publicitate,,flou", inconştientă şi este considerat neloial pentru că suprimă libertatea de decizie a clientului.

09. Ce este publicitatea indirectă?

Răspuns: Este un procedeu frecvent care constă în întreruperea bruscă a unei emisiuni pentru a face loc unei reclame.

10. Ce este publicitatea camuflată?

Răspuns: Este o metodă al cărei caracter publicitar nu poate fi sesizat de public (reclamă inserată în film fără ca publicul să-şi dea seama că este publicitate). Deşi în principiu este licită, în practică este de multe ori înşelătoare.

11. Ce este publicitatea sentimentală?

Răspuns: Un procedeu care face apel la sentimentele publicului, adesea la sentimentele religioase sau la convingerile politice sau morale, fără legătură cu oferta concretă dar pentru exploatare în scop de concurenţă (de exemplu, produs executat de invalizi). Din această categorie face parte şi publicitatea care exploatează panica pentru a crea o psihoză de cumpărare.

Întrebări şi răspunsuri drept comercial I (31)

01. Ce este spionajul economic?

Răspuns: Deconspirarea şi exploatarea de către agentul economic agresiv a secretelor producţiei ori de gestiune ale comerciantului concurent.

02. Care este conţinutul noţiunii de secret?

Răspuns: Noţiunea de secret are mai întâi un conţinut material, constând dintr-un fapt legat de funcţionarea întreprinderii prejudiciate şi care prezintă un interes legitim pentru acel agent economic. Secretul include şi un conţinut intelectual, în sensul că faptul arătat este ignorat de public şi, în plus, este sustras divulgării prin lege sau prin norme interne ale comerciantului în cauză.

03. Care sunt modalităţile de corupere a personalului altui comerciant sau atragere a personalului întreprinderii concurente?

Răspuns:
a) oferirea serviciilor de către salariatul exclusiv al unui comerciant altui comerciant ori acceptarea unei asemenea oferte;
b) angajarea salariaţilor unui concurent în scopul dezorganizării activităţii sale;
c) provocarea concedierii unor salariaţi-în scopul înfiinţării unei societăţi comerciale concurente care să capteze clientela acelui comerciant.

04. Ce este boicotajul?

Răspuns: Denumit şi punere la index, este un instrument de constrângere economică, exercitat împotriva comerciantului lezat şi constând din refuzul de a întreţine relaţii pe piaţă cu acesta la incitarea unui terţ (de obicei un grup profesional sau o altă grupare organizată sau nu). Boicotajul presupune trei părţi: cel care organizează boicotul, cel incitat la boicot şi boicotatul. Boicotul săvârşit de concurenţa organizată este un act constitutiv de concurenţă neloială, întrucât constă în exerciţiul abuziv al libertăţii comerţului, este un act contrar bunelor moravuri şi este considerat ca o formă tipică de concurenţă prin obstrucţie.

05. Ce este discriminarea?

Răspuns: Constă în aplicarea unui tratament inegal, dezavantajos în relaţiile comerciale normale. Discriminarea poate să îmbrace şi forma unei abstenţiuni (refuzul de a admite un membru într-o organizaţie economică sau profesională). Discriminarea este un act de concurenţă neloială ori de câte ori este indirectă şi colectivă, atunci când constă în recomandarea adresată unei grupări de societăţi sau de sindicate de a defavoriza anumiţi clienţi. Obiectul discriminării nu îl constituie operaţiunile comerciale normale pentru întreprinderi de acelaşi gen.

06. Sub ce forme se prezintă discriminarea?

Răspuns:
a) obstacole;
b) diferenţe de tratament opuse unei întreprinderi fără justificări.

07. Enumeraţi tipurile de atingeri aduse funcţionării societăţii comerciale

Răspuns:
a) acte de deturnare a clientelei;
b) obstacole materiale în activitatea concurentului;
c) obstacole în distribuirea acesteia;
d) obstacole în calea publicităţii unui concurent.

08. În ce constă deturnarea clientelei?

Răspuns: Deturnarea clientelei unui comerciant de către fostul său salariat prin folosirea abuzivă a legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcţiei deţinute anterior la acel comerciant constituie un act de concurenţă neloială care poate dezorganiza întreprinderea, aşa cum s-a arătat mai sus. Fapta se săvârşeşte cu intenţie prin acapararea clientelei altui comerciant de către cel care anterior a deţinut o funcţie în comerţul celui lezat. Fapta se sancţionează numai dacă rezultatul s-a produs. Intenţia autorului faptei trebuie să fie orientată spre deturnarea clientelei de la comerciantul concurent la care a deţinut anterior o funcţie. Manoperele de deturnare ale clientelei trebuie să fie dovedite. Orientarea spontană a clientelei spre noul comerciant nu constituie o faptă de deturnare a clientelei.

09. Cum se prezintă obstacolele materiale în activitatea concurentului?

Răspuns: Sub diverse forme, ca de pildă închirierea sau cumpărarea terenului pe care concurentul intenţionează să-şi extindă activitatea sau stocarea materiilor prime necesare acestuia.

10. Cum se prezintă obstacolele de distribuţie?

Răspuns: Pot fi citate lipirea de afişe publicitare în interiorul localului concurentului sau pe zidurile acestui local, distribuirea de prospecte în faţa magazinului concurentului.

11. Cum se prezintă obstacolele în calea publicităţii?

Răspuns: Ruperea afişelor publicitare, acoperirea lor sistematic, lipirea de afişe publicitare proprii peste cele ale concurentului.

12. Ce este infidelitatea?

Răspuns: Actul de concurenţă neloială săvârşit de către un salariat, auxiliar al comerţului sau asociat al unui comerciant, prin încheierea în nume propriu, fără ştirea şi acordul patronului societăţii lezate, de operaţiuni comerciale şi de asociere cu comercianţi rivali.

13. Enumeraţi modalităţile de realizare a infidelităţii (practică a concurenţei neloiale)

Răspuns:
a) încheierea de către societăţile comerciale şi regiile autonome din sectorul public a unor contracte de producţie având acelaşi obiect, cu agenţi economici privaţi ai căror salariaţi sunt şi angajaţi ai respectivei unităţi economice publice (are drept consecinţă anularea contractelor);
b) asociatul într-o societate în nume colectiv sau într-o societate cu răspundere limitată care într-o operaţie determinată are pe cont propriu sau al altuia interese contrare societăţii, participă la deciziile privind această operaţie;
c) oferirea serviciilor de către salariatul exclusiv al unui comerciant unui alt comerciant concurent sau acceptarea unei asemenea oferte;
d) divulgarea unor informaţii secrete de către salariat unui concurent;
e) asociatul din societatea cu răspundere limitată care exercită dreptul său de vot în deliberările adunărilor asociaţilor referitoare la aporturile sale în natură sau la actele juridice încheiate între el şi societatea comercială;
f) administratorul societăţii pe acţiuni care are într-o anumită operaţie, direct sau indirect, interese contrare societăţii şi nu-i înştiinţează despre acestea pe ceilalţi administratori şi pe cenzori şi participă la deliberări privind această operaţie;
g) membrii comitetului de direcţie şi directorii societăţii pe acţiuni care fără autorizarea Consiliului de administraţie îndeplinesc funcţia de administrator, membru în comitetul de direcţie, cenzori sau asociaţi cu răspundere limitată în alte societăţi comerciale concurente sau având acelaşi obiect ori exercită acelaşi comerţ sau altul concurent pe cont propriu sau al altei persoane;
h) administratorii şi directorii care pentru a-şi procura lor sau altora un câştig în paguba societăţii dobândesc în contul acesteia acţiuni ale altor societăţi la un preţ pe care-1 ştiu superior valorii lor efective sau vând pe seama societăţii acţiuni pe care aceasta le deţine la preţuri despre care au cunoştinţa că sunt vădit inferioare valorii lor efective;
i). administratorii şi directorii care cu rea credinţă folosesc bunurile şi creditul societăţii pentru a favoriza o altă societate în care ei sunt interesaţi direct sau indirect.

14. Ce este acapararea agresivă?

Răspuns: Este o modalitate de concurenţă neloială, în practică, se folosesc diferite metode care sunt considerate ca fapte de acaparare agresivă a clientelei. Între faptele care pot fi calificate astfel, reţinem forme contractuale abuzive ca: închirierea de contracte prin care un comerciant asigură predarea unei mărfi sau executarea unei prestaţii în mod avantajos, cu condiţia aducerii de către client a altor cumpărători, cu care respectivul comerciant să încheie contracte similare; vânzarea la preţuri interzise care depind exclusiv de tragerea le sorţi sau de hazard; falsa publicitate prin care un comerciant prin afirmaţii nereale asupra propriei întreprinderi sau activităţi urmăreşte să „inducă în eroare pe consumatori şi să creeze o situaţie de favoare în dauna altor comercianţi".

15. Ce este publicitatea mincinoasă?

Răspuns: Este faptul unui comerciant care, pentru a-şi îmbunătăţi poziţia în raporturile de concurenţă face afirmaţii neadevărate cu privire la persoana, întreprinderea, produsele sau serviciile sale. Astfel de fapte sunt incluse în diferite categorii de acte de concurenţă neloială în raport de caracterul actului şi scopul urmărit.

16. Enumeraţi mijloacele de realizare a publicităţii mincinoase

Răspuns:
a) înscrierea într-un mesaj publicitar a unor menţiuni restrictive sau contradictorii cu caractere mici lângă alte menţiuni atractive cu caractere mari;
b) reproducerea unor imagini sugestive, înşelătoare pe suportul publicitar;
c) utilizarea improprie a unor termeni sugestivi, ca de exemplu, prima mână, deşi obiectul a fost la mai mulţi posesori;
d) revendicarea unor calificative neatribuite legal - ca de exemplu „Hotel de cinci stele" deşi acest fapt nu este adevărat.

17. Care sunt aprecierile de natură a induce în eroare cele mai frecvent întâlnite?

Răspuns:
a) indicaţiile inexacte cu privire la natura şi calităţile produselor sau serviciilor;
b) indicaţiile inexacte cu privire la preţurile, scopul şi circumstanţele vânzării;
c) indicaţii de natură a induce în eroare asupra întreprinderii, importanţei vechimii şi relaţii ei;
d) uzurparea de titluri şi diplome;
e) afirmaţia inexactă de a fi obţinut medalii şi alte recompense industriale;
f) utilizarea abuzivă a labelurilor (labelurile sunt semne care atestă că un produs sau serviciu îndeplineşte un min. de condiţii de calitate, iar aplicarea lor este supusă unui control administrativ);
g) faptul de a invoca fără temei un drept de proprietate industrială.

18. Care sunt criteriile de evaluare a falsităţii mesajului publicitar?

Răspuns:
a) conţinutul mesajului;
b) destinatarul mesajului publicitar;
c) conţinutul fals la care se raportează publicitatea.

Întrebări şi răspunsuri drept comercial I (30)

01. Ce sunt menţiunile false?

Răspuns: Toate acele indicaţii de natură a face să se creadă că mărfurile comerciale au fost produse într-o anumită localitate, într-un anumit teritoriu sau stat.

02. Ce sunt indicaţiile de provenienţă?

Răspuns: Simple informaţii asupra locului unde a fost realizat produsul.

03. Care este scopul protecţiei împotriva riscului de depreciere?

Răspuns: Protecţia împotriva riscului de depreciere este chemată să apere o poziţie unică obţinută faţă de consumatori, împiedicând tot ce ar putea reduce impactul semnului asupra acestora, realizat datorită unei forţe distinctive excepţionale. Este deci o protecţie excepţională care presupune condiţii riguroase şi o apreciere mai strictă decât în cazul riscului de confuzie.

04. În ce constă substituirea produselor?

Răspuns: Este mai frecventă în domeniul băuturilor şi a produselor farmaceutice, constând în a oferi unui client care solicită un produs, un alt produs de provenienţă diferită dar prezentând o oarecare asemănare cu cel cerut. Este o problemă similară, atât ca formă şi conţinut, dar şi ca rezolvare, cu cea a falselor denumiri de origine şi falselor indicaţii, substituirea întemeindu-se pe inducerea în eroare a consumatorului datorită asemănării produselor, în consecinţă, sunt aplicabile normele juridice privind sancţionarea concurenţei neloiale, dar şi dispoziţiile art. 299-300 Cod penal dacă sunt întrunite condiţiile legale.

05. Ce este denigrarea?

Răspuns: Constă în comunicarea sau răspândirea de către un comerciant a unor afirmaţii depreciative sau comparative, mincinoase cu privire la un alt comerciant concurent, asupra produselor sau serviciilor acestuia, în scopul de a-i ştirbi reputaţia ori de a-i discredita întreprinderea sau produsele. Denigrarea nu se confundă cu critica şi nici cu informarea consumatorilor realizată pe calea publicităţii sau testării oficiale a unor mărfuri. Denigrarea este un act îndreptat împotriva bunului renume al unui comerciant, al întreprinderii, produselor sau serviciilor sale.

06. În ce constau mijloacele de denigrare?

Răspuns:
a) afirmaţii publice sau confidenţiale;
b) omisiune.

07. Enumeraţi modurile sub care se prezintă afirmaţiile publice

Răspuns:
a) afirmaţii care nominalizează victima denigrării prin folosirea publicităţii comparative;
b) afirmaţii care, fără a nominaliza pe comerciantul denigrat, permit totuşi identificarea acestuia cu uşurinţă.

08. În ce constă reclama comparativă?

Răspuns: Reclama comparativă îmbracă, de regulă, forma unei confruntări a preţurilor şi a calităţii, în primul caz, se arată că produsul este mai ieftin decât al concurentului, iar în al doilea caz, că produsul personal este mai bun decât al concurentului. Constituie reclamă comparativă şi publicitatea prin care sunt puse în evidenţă avantajele ofertei personale faţă de oferta concurentului.

Reclama comparativă se prezintă sub forme diferite şi sub un alt aspect. Astfel, reclama poate fi lipsită de obiectivitate în mod direct (prin discreditarea produselor concurentului), după cum poate fi şi aparent obiectivă (fără ca verificarea afirmaţiilor să fie posibilă).

Reclama comparativă poate fi critică, când un concurent este prezentat în mod defavorabil ori se fac afirmaţii denigratoare despre produsele concurentului, semnalând defecte, calitatea inferioară, ori că produsele sunt demodate fără valoare etc. Acest fel de reclamă este interzisă pentru faptul că utilizarea acestei forme de publicitate în scop de concurenţă are, totdeauna, un element de neloialitate.

09. Ce este reclama comparativă de rataşare?

Răspuns: Este aceea în care comerciantul prezintă produsele proprii ca fiind aceleaşi cu ale concurentului, în scopul de a beneficia de prestigiul acestuia.

10. Ce este reclama superlativă?

Răspuns: Se realizează în cadrul în care publicitatea constă în afirmarea unei poziţii unice sau excepţionale. Publicitatea mincinoasă sau superlativă aplicată produselor proprii în raport cu produsele altor comercianţi concurenţi este neloială.

11. Ce sunt preţurile recomandate?

Răspuns: Prin preţuri recomandate se înţelege în dreptul concurenţei preţurile de vânzare la consumator, propuse de fabricant.

12. Ce sunt afirmaţiile confidenţiale?

Răspuns: Comunicarea făcută confidenţial este considerată a fi un act de concurenţă neloială, numai dacă autorul a ştiut în momentul comunicării că faptele lui nu corespund realităţii.

13. Cum are loc denigrarea prin omisiune?

Răspuns: Când aprecierile pozitive publicitare se fac numai cu privire la produsele concurenţiale, rezultând că produsele sau serviciile competitorului vătămat nu posedă aceste calităţi.

14. Ce condiţii trebuie să fie întrunite pentru a se ajunge la denigrare?

Răspuns:
a) actul de denigrare trebuie să prezinte persoana sau obiectul la care se referă sub un aspect defavorabil, adică să fie de natură a discredita persoana sau de a deprecia produsul ori serviciul;
b) afirmaţiile denigratoare să-i desemneze pe comerciant/să permită recunoaşterea celui vizat;
c) conţinutul actului de denigrare să fie săvârşit în prejudiciul unui concurent, în sensul de a îndepărta clientela acestuia şi de a favoriza activitatea economică a autorului actului.

15. Ce este dezorganizarea întreprinderii rivale?

Răspuns: Constă dintr-un ansamblu de acte de concurenţă neloială care au de scop destabilizarea funcţională a activităţii rivalului lezat.

Întrebări la procedura penală II (16)

01. Prin ce procedee se poate renunţa la controlul jurisdicţional al instanţei de apel, după declararea apelului?

Răspuns:
a) renunţarea la apel;
b) retragerea apelului.

02. Ce este renunţarea la apel?

Răspuns: După pronunţarea hotărârii şi până la expirarea termenului de declarare a apelului, părţile pot renunţa în mod expres la această cale de atac.

03. Ce este retragerea apelului?

Răspuns: Spre deosebire de renunţarea la apel, retragerea apelului presupune existenţa unui apel declarat şi poate fi făcută atât de părţi, cât şi de procuror. Până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat.

04. Care este obiectul judecării apelului?

Răspuns: Verificarea hotărârii primei instanţe pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a oricăror probe noi, administrate în faţa instanţei de apel.

05. Care este structura judecăţii în apel?

Răspuns:
a) măsuri premergătoare;
b) şedinţa de judecată;
c) deliberarea;
d) darea hotărârii.

06. Care sunt măsurile premergătoare?

Răspuns:
a) fixarea termenului de judecată de către preşedintele instanţei de apel;
b) citarea părţilor;
c) asigurarea prezenţei procurorului.

07. Care sunt părţile din judecata de apel?

Răspuns:
a) apelant – partea care a declarat apel;
b) intimat – partea la care se referă apelul declarat.

08. Enumeraţi etapele şedinţei de judecată

Răspuns:
a) verificările prealabile;
b) cercetarea judecătorească;
c) dezbaterile judiciare;
d) ultimul cuvânt al inculpatului.

09. Ce examinează instanţa în cadrul deliberării?

Răspuns:
a) temeinicia motivelor de apel formulate de apelant;
b) cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept în limitele determinate de efectul devolutiv, efectul neagravării situaţiei în propriul apel şi efectul extensiv.

10. Care sunt soluţiile date apelului?

Răspuns:
a) respingerea apelului;
b) admiterea apelului.

11. În ce ipoteze are lor respingerea apelului?

Răspuns:
a) apelul este tardiv;
b) apelul este inadmisibil;
c) apelul este nefondat.

12. Ce înseamnă admiterea apelului?

Răspuns: Constatarea caracterului injust al hotărârii primei instanţe şi desfiinţarea acesteia. În caz de admitere a apelului, hotărârea atacată se desfiinţează în întregime, dar în limitele impuse de efectul devolutiv, efectul extensiv, precum şi efectul neagravării situaţiei în propria cale de atac.

13. Enumeraţi soluţiile subsecvente

Răspuns:
a) pronunţarea unei noi hotărâri;
b) dispunerea rejudecării de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată;
c) dispunerea rejudecării de către instanţa competentă;
d) restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmăririi penale.

14. În cazul pronunţării unei noi hotărâri, care sunt cele două modalităţi ale reformării?

Răspuns:
a) reformarea totală;
b) reformarea parţială.

15. În ce constă reformarea totală?

Răspuns: Instanţa de apel pronunţă o decizie de condamnare, achitare sau de încetare a procesului penal în latura penală şi de admitere sau respingere a acţiunii civile în latura civilă.

16. În ce constă reformarea parţială?

Răspuns: Instanţa de apel agravează sau atenuează pedeapsa, modifică cuantumul despăgubirilor sau schimbă încadrarea juridică a faptei.

17. Care este soarta chestiunilor complementare în judecata în apel?

Răspuns: Deliberând asupra apelului, instanţa se mai pronunţă şi asupra următoarelor:
a) repararea pagubei;
b) măsurile asiguratorii;
c) cheltuielile judiciare;
d) computarea reţinerii şi/sau arestării preventive;
e) orice alte probleme de care depinde soluţionarea completă a apelului.

18. Cum se numeşte hotărârea instanţei de apel?

Răspuns: Decizie.

19. Care este structura deciziei?

Răspuns:
a) partea introductivă (practicaua);
b) partea expozitivă (expunerea);
c) partea dispozitivă (dispozitivul).

20. Care sunt efectele apelului?

Răspuns:
a) dezinvestirea instanţei de apel de judecarea cauzei;
b) curgerea termenului de recurs;
c) executaera unor dispoziţii.

21. Când rămâne definitivă hotărârea instanţei de apel?

Răspuns:
a) la data expirării termenului de recurs (când apelul a fost admis şi nu s-a declarat recurs în termen, sau când recursul declarat fost retras înlăuntrul termenului);
b) la data retragerii recursului declarat împotriva deciziei prin care a fost admis apelul şi împotriva deciziei prin care apelul a fost respins, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs;
c) la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva deciziei prin care a fost admis apelul şî împotriva deciziei prin care apelul a fost respins.

22. Care sunt limitele rejudecării cauzei după desfiinţarea hotărârii atacate cu apel?

Răspuns:
a) conformitatea cu decizia instanţei de apel, în măsura în care situaţia de fapt rămâne cea avută în vedere la soluţionarea apelului;
b) agravarea situaţiei inculpatului;
c) investirea instanţei de rejudecare.

23. Cum de numeşte hotărârea pronunţată la rejudecarea cauzei după desfiinţarea hotărârii atacate cu apel?

Răspuns: Sentinţă.

Întrebări la procedura penală II (15)

01. Definiţi apelul

Răspuns: O cale de atac de reformare cu caracter suspensiv şi devolutiv, utilizată în procesul penal împotriva hotărârilor nedefinitive pronunţate de prima instanţă.

02. Ce determină apelul?

Răspun: O nouă judecată în fapt şi în drept a cauzei în al doilea grad de jurisdicţie.

03. Cui îi este adresat apelul?

Răspuns: Instanţei superioare.

04. Enumeraţi trăsăturile apelului

Răspuns:
a) este o cale de atac ordinară;
b) este o cale de atac ireverenţioasă;
c) este o cale de atac de reformare;
d) este o cale de atac de fapt şi de drept;
e) declanşează o nouă judecată a cauzei în fond;
f) pune în mişcare un control complet asupra hotărârii primei instanţe cu privire la orice lipsă de legalitate şi temeinicie;
g) este o cale de atac accesibilă oricărei persoane interesate.

05. Care sunt condiţiile pentru exercitarea căii de atac a apelului?

Răspuns:
a) apelul să fie admisibil (adică hotărârea judecătorească să fie susceptibilă a fi atacată cu apel, iar apelul să fie introdus de unul din titularii prevăzuţi de lege);
b) apelul să fie declarat în termenul prevăzut de lege.

06. Ce tip de hotărâre judecătorească este susceptibilă a fi atacată cu apel?

Răspuns:
a) sentinţele (atât cele pronunţate pe fondul cauzei, cât şi cele pronunţate în căile de atac extraordinare ce cad în competenţa primei instanţe);
b) încheierile (regula fiind că încheierile date în primă instanţă pot fi atacate cu apel numai odată cu fondul).

07. Care sentinţe nu pot fi atacate cu apel?

Răspuns:
a) sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
b) sentinţele pronunţate de tribunalele militare privind infracţiunile contra ordinii şi disciplinei militare, sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;
c) sentinţele pronunţaet de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel;
d) sentinţele pronunţate de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
e) sentinţele de dezinvestire;
f) sentinţele pronunţate în materia executării hotărârilor penale, precum şi cele privind reabilitarea.

08. Care sunt încheierile care nu pot fi atacate cu apel?

Răspuns:
a) încheierile ce nu pot fi atacate cu apel (ceel prin care s-a admis sau s-a respins cererea de abţinere sau prin care s-a admis recuzarea, cele prin care s-a admis sau s-a respins cererea de strămutare); nu pot fi atacate cu apel, dar pot fi atacate cu recurs (încheierile pronunţate în materia măsurilor preventive, încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecăţii);
b) încheierile care pot fi atacate cu apel separat, dar care urmează a fi judecat numai după pronunţarea sentinţei (încheierile care au rezolvat cereri adiacente ale martorilor, experţilor, interpreţilor şi apărătorilor privind cheltuielile judiciare ce li se cuvin).

09. Cine poate introduce apelul?

Răspuns:
a) procurorul;
b) inculpatul;
c) partea vătămată;
d) partea civilă şi partea responsabilă civilmente;
e) martorul, expertul, interpretul şi apărătorul;
f) orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanţei.

10. Care este termenul obişnuit pentru declararea apelului?

Răspuns: 10 zile.

11. Care este termenul excepţional pentru declararea apelului?

Răspuns: 3 zile, în procedura specială de urmărire a infracţiunilor flagrante.

12. Care sunt excepţiile de la regula apelului în termen?

Răspuns:
a) repunerea în termen;
b) apelul peste termen.

13. Cum se declară apelul?

Răspuns: Prin cerere scrisă, semnată de către persoana care face declaraţia. Procurorul şi oricare dintre părţile prezente la pronunţarea hotărârii pot declara apel şi în formă verbală în şedinţa în care s-a pronunţat hotărârea.

14. Cum se motivează apelul?

Răspuns: Cererea de apel nu trebuie să cuprindă în mod obligatoriu motivele apelului, deoarece cauza se devoluează ope legis în întregul ei.

15. Enumeraţi efectele produse de apel

Răspuns:
a) efectul suspensiv;
b) efectul devolutiv;
c) efectul neagravării situaţiei în propriul apel;
d) efectul extensiv.

16. În ce constă efectul suspensiv al apelului?

Răspuns: Apelul declarat în termen este suspensiv de executare, atât în ce priveşte latura penală, cât şi latura civilă, afară de cazul când legea dispune altfel.

17. În ce constă efectul devolutiv al apelului?

Răspuns: Transmiterea cauzei de la prima instanţă la instanţa de gradul al doilea cu toate chestiunile de fapt şi de drept pe care le comportă, spre o nouă judecată în fond.

18. În ce constă efectul neagravării situaţiei în propriul apel?

Răspuns: Instanţa de apel, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel.

19. În ce constă efectul extensiv al apelului?

Răspuns: Instanţa de apel examinează cauza prin extindere şi cu privire la părţile care nu au declarat apel sau la care aceasta nu se referă, putând hotărâ şi în privinţa lor, fără să poată crea acestor părţi o situaţie mai grea.

Întrebări la procedura penală II (14)

01. Ce este sentinţa?

Răspuns: Hotărârea prin care instanţa soluţionează fondul cauzei poartă denumirea de sentinţă.

02. Enumeraţi particularităţile sentinţei

Răspuns:
a) este actul procesual prin care se realizează pentru prima dată aplicarea legii penale persoanei acuzate de comiterea unei infracţiuni;
b) se pronunţă în numele legii;
c) este, în principiu, fondată;
d) este, de regulă, nedefinitivă;
e) are caracter educativ.

03. Din ce se compune sentinţa?

Răspuns:
a) partea introductivă (practicaua);
b) expunerea;
c) dispozitivul.

04. Ce trebuie să cuprindă expunerea?

Răspuns:
a) datele privind identitatea părţilor;
b) descrierea faptei ce face obiectul învinuirii, cu arătarea timpului şi locului unde a fost săvârşită, precum şi încadrarea juridică dată acesteia prin actul de sesizare;
c) analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei, cât şi a celor care au fost înlăturate, motivarea soluţiei cu privire la latura civilă a cauzei, precum şi analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluţia dată în cauză; în caz de condamnare, trebuie să mai cuprindă: fapta sau fiecare faptă reţinută de instanţă în sarcina inculpatului, forma şi gradul de vinovăţie, circumstanţele agravante sau atenuante, starea de recidivă, timpul ce se deduce din pedeapsa pronunţată şi actele din care rezultă durata acesteia;
d) arătarea temeiurilor de drept care justifică soluţiile date în cauză.

05. Ce conţine partea dispozitivă?

Răspuns: Conţinutul este identific cu minuta şi conţine soluţia în latura penală şi în latura civilă, precum şi rezolvarea chestiunilor auxiliare.

06. Care sunt efectele sentinţei penale?

Răspuns:
a) dezinvesteşte instanţa de judecare a cauzei în primul grad în fond;
b) comunicarea hotărârii;
c) curgerea termenelor de apel sau de recurs;
d) primirea cererilor de apel sau de recurs şi înaintarea dosarului la instanţa de control judiciar;
e) executarea unor dispoziţii cuprinse în dispozitiv.

07. Când rămân definitive hotărârile primei instanţe?

Răspuns:
a) la data pronunţării, când hotărârea nu este supusă apelului şi nici recursului;
b) la data expirării termenului de apel, când nu s-a declarat apel în termen sau când apelul declarat a fost retras înăuntrul termenului;
c) la data retragerii apelului, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel;
d) la data expirării termenului de recurs în cazul hotărârilor nesupuse apelului sau dacă apelul a fost respins, când nu s-a declarat recurs în termen sau când recursul declarat a fost retras înăuntrul termenului;
e) la data retragerii recursului declarat împotriva hotărârilor menţionate la pct. 4, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs;
f) la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârilor menţionate la pct. 4.

08. Ce este judecata în căile de atac?

Răspuns: A doua etapă a judecăţii, care are loc atunci când părţile, Ministerul Public sau orice alte persoane îndreptăţite conform legii nu sunt mulţumite de soluţia primei instanţe şi se adresează instanţei superioare în vederea realizării unui control judecătoresc.

09. Enumeraţi condiţiile necesare exercitării unei căi de atac

Răspuns:
a) să existe o hotărâre judecătorească;
b) calea de atac să fie prevăzută de lege;
c) calea de atac să fie admisibilă având în vedere: hotărârile ce pot fi supuse căilor de atac; regula omisso medio; titularii căilor de atac;
d) calea de atac să fie declarată în termenul legal.

10. Clasificaţi căile de atac după caracterul definitiv sau nedefinitiv al hotărârii atacate

Răspuns:
a) căi de atac ordinare: apelul, recursul;
b) căi de atac extraordinare: contestaţia în anulare, revizuirea, recursul în interesul legii.

11. Clasificaţi căile de atac după natura chestiunilor asupra cărora poartă controlul judecătoresc

Răspuns:
a) căi de atac de fapt: apelul, recursul, revizuirea;
b) căi de atac de drept: recursul, contestaţia în anulare, recursul în interesul legii.

12. Clasificaţi căile de atac după întinderea obiectului

Răspuns:
a) căi de atac comune: recursul;
b) căi de atac speciale: apelul, contestaţia în anulare, revizuirea, recursul în interesul legii.

13. Clasificaţi căile de atac după consecinţele determinate de admiterea căii de atac

Răspuns:
a) căi de atac de reformare: apelul, recursul;
b) căi de atac de anulare: recursul, contestaţia în anulare;
c) căi de atac de retractare: revizuirea.

Întrebări la procedura penală II (13)

01. Ce sunt dezbaterile judiciare?

Răspuns: Acea etapă a judecăţii în care procurorul şi părţile pun concluzii cu privire la chestiunile de fond ale cauzei (acţiunea penală şi acţiunea civilă).

02. Care este ordinea în care se ia cuvântul în dezbateri?

Răspuns:
a) procurorul;
b) partea vătămată;
c) partea civilă;
d) partea responsabilă civilmente;
e) inculpatul.

Preşedintele completului poate da cuvântul şi în replică, respectându-se aceeaşi ordine.

03. Când se acordă ultimul cuvânt al inculpatului?

Răspuns: Se acordă după finalizarea pledoariilor, respectiv după închiderea dezbaterilor judiciare, şi marchează terminarea şedinţei de judecată.

04. Care sunt particularităţile ultimului cuvânt al inculpatului?

Răspuns:
a) se acordă întotdeauna după epuizarea dezbaterilor judiciare, chiar dacă inculpatul a depus concluziile ultimul;
b) se exercită exclusiv în mod personal de către inculpat;
c) inculpatul nu poate fi întrerupt;
d) inculpatului nu i se pot da replici la ultimul cuvânt şi nu i se pot pretinde explicaţii în legătură cu cele relatate;
e) inculpatul poate exprima o poziţie de ansamblu asupra faptelor şi poate să spună tot ce doreşte;
f) dacă inculpatul relevă fapte şi împrejurări noi, instanţa dispune reluarea cercetării judecătoreşti.

05. Ce sunt concluziile scrise?

Răspuns: Concluziile scrise reprezintă varianta redactată a concluziilor orale din timpul dezbaterilor, şi cuprind o detaliere a argumentelor aduse în cadrul acestora cu trimiteri explicite la probele administrate, jurisprudenţă şi doctrină.

06. În ce constă deliberarea?

Răspuns: Completul deliberează mai întâi în latura penală a cauzei asupra chestiunilor de fapt şi asupra chestiunilor de drept, apoi asupra laturii civile, în aceeaşi ordine, chestiuni de fapt şi chestiuni de drept şi, în final, asupra chestiunilor auxiliare.

07. Care sunt soluţiile posibile în latura penală a cauzei?

Răspuns:
a) condamnarea;
b) achitarea;
c) încetarea procesului penal.

08. În ce condiţii se pronunţă condamnarea?

Răspuns:
a) fapta există;
b) fapta constituie infracţiune;
c) fapta a fost săvârşită de inculpat.

09. Care sunt aspectele cuprinse în soluţia de condamnare?

Răspuns:
a) dispoziţia propriu-zisă de condamnare prin utilizarea cuvântului „condamnă”;
b) datele privitoare la persoana inculpatului;
c) pedeapsa principală;
d) individualizarea executării pedepsei;
e) pedeapsa complementară;
f) pedeapsa accesorie;
g) măsura de siguranţă;
h) măsuri cu privire la starea de libertate;
i) deducerea reţinerii sau a arestării preventive;
j) restituirea sumei depuse drept cauţiune.

10. Enumeraţi soluţiile posibile în latura civilă a cauzei

Răspuns:
a) admiterea acţiunii civile;
b) respingerea acţiunii civile;
c) nesoluţionarea acţiunii civile.

11. Ce este pronunţarea?

Răspuns: Ceea ce se pronunţă este dispozitivul hotărârii sau minuta. Hotărârea in extenso se redactează în termen de 20 de zile de la pronunţare.

12. Ce este comunicarea hotărârii?

Răspuns: Părţilor care au lipsit atât la judecată, cât şi la pronunţare li se comunică copii de pe dispozitivul hotărârii.

Întrebări la procedura penală II (12)

01. Care este obiectul judecăţii în primă instanţă?

Răspuns: Judecarea faptei şi persoanei arătată în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal, şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea.

02. Enumeraţi participanţii fazei de judecată în primă instanţă

Răspuns:
a) instanţa de judecată;
b) procurorul;
c) părţile;
d) apărătorul;
e) martorii, experţii, interpreţii.

03. Ce sunt măsurile pregătitoare?

Răspuns: Acele măsuri situate în timp între momentul sesizării instanţei şi începutul şedinţei de judecată efectuate pentru a pune dosarul în stare de judecată.

04. Enumeraţi măsurile pregătitoare

Răspuns:
a) fixarea termenului de judecată;
b) desemnarea completului de judecată;
c) citarea părţilor;
d) citarea martorilor, experţilor şi interpreţilor;
e) asigurarea apărării;
f) întocmirea şi afişarea listei cauzelor.

05. Care este structura şedinţei de judecată?

Răspuns:
a) începutul şedinţei;
b) cercetarea judecătorească;
c) dezbaterile judiciare;
d) ultimul cuvânt al inculpatului.

06. Enumeraţi etapele începutului şedinţei

Răspuns:
a) deschiderea şedinţei de judecată;
b) strigarea cauzei şi apelul celor citaţi;
c) verificări prealabile din oficiu;
d) unele verificări privind pe inculpat;
e) unele măsuri privind martorii, experţii şi interpreţii;
f) lămuriri, excepţii, cereri.

07. Când se declanşează cercetarea judecătorească?

Răspuns: Atunci când cauza se află în stare de judecată.

08. Care este obiectul cercetării judecătoreşti?

Răspuns:
a) readministrarea probelor care au fost administrate în cursul urmăririi penale;
b) administrarea oricăror altor probe.

09. Enumeraţi ordinea cercetării judecătoreşti

Răspuns:
a) citirea actului de sesizare, explicarea obiectului învinuirii şi comunicarea drepturilor procesorale;
b) ascultarea inculpatului;
c) ascultarea celorlalte părţi;
d) ascultarea martorilor;
e) ascultarea experţilor, interpreţilor;
f) prezentarea mijloacelor materiale de probă;
g) efectuarea de procedee probatorii;
h) administrarea de probe noi.

10. Enumeraţi incidentele ivite în cursul cercetării judecătoreşti

Răspuns:
a) restituirea cauzei la procuror;
b) schimbarea încadrării juridice;
c) extinderea obiectului judecăţii.

11. Ce este restituirea cauzei la procuror?

Răspuns: Intervine atunci când urmărirea penală a fost efectuată cu încălcarea dispoziţiilor legale, scopul restituirii fiind refacerea acesteia.

12. Ce este schimbarea încadrării juridice?

Răspuns: Are în vedere starea de fapt descrisă în actul de sesizare al instnaţei, şi priveşte atât normele din partea specială a dreptului penal (textele de incriminare), cât şi normele din partea generală. Se poate dispune în orice etapă a judecăţii în primă instanţă.

13. Ce este extinderea obiectului judecăţii?

Răspuns: Obiectul judecăţi constă în fapta şi persoana arătate în actul de sesizare. Modalităţile de extindere sunt:
a) extinderea acţiunii penale;
b) extinderea procesului penal.

14. Enumeraţi condiţiile în care are lor extinderea acţiunii penale

Răspuns:
a) în cursul judecăţii se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire şi la alte acte materiale care intră în conţinutul infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată;
b) s-a efectuat cel puţin un act de cercetare judecătorească din care să rezulte necesitatea extinderii.

15. Care sunt etapele procedurii de extindere a acţiunii penale?

Răspuns:
a) instanţa este obligată să pună în discuţie actele cu privire la care s-a dispus extinderea;
b) instanţa dispune prin încheiere extinderea acţiunii penale.

16. Care sunt modalităţile de extindere a procesului penal?

Răspuns:
a) extinderea pentru alte fapte;
b) extinderea pentru alte persoane.

17. În ce condiţii are loc extinderea procesului penal pentru alte fapte?

Răspuns:
a) în cursul judecăţii se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire la săvârşirea unei alte fapte prevăzute de legea penală;
b) noua infracţiune are legătură cu infracţiunea pentru care este trimis în judecată;
c) s-a efectuat cel puţin un act de cercetare judecătorească din care să rezulte necesitatea extinderii.

18. Enumeraţi etapele procedurii de extindere

Răspuns:
a) procurorul cere instanţei să extindă procesul penal şi cu privire la noua infracţiune;
b) instanţa, dacă procurorul declară că pune în mişcare acţiunea peanlă, atunci când găseşte cererea de extindere întemeiată, procedează la extinderea procesului penal şi la judecarea cauzei şi cu privire la fapta descoperită, iar dacă procurorul declară că nu pune în mişcare acţiunea penală, instanţa sesizează prin încheiere organul de urmărire penală competent pentru efectuarea de cercetări cu privire la fapta descoperită;
c) instanţa este obligată să pună în discuţie părţile şi a procurorului noile fapte descoperite.

19. În ce condiţii are loc extinderea procesului penal pentru alte persoane?

Răspuns:
a) în cursul judecăţii se descoperă date cu privire la participarea unei alte persoane la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală pentru care inculpatul este trimis în judecată; sau se descoperă date cu privire la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului;
b) s-a efectuat cel puţin un act de cercetare judecătorească din care să rezulte necesitatea extinderii.

20. Care este procedura extinderii procesului penal pentru alte persoane?

Răspuns: În principiu, procedura de extindere este în esenţă aceeaşi ca şi în ipoteza extinderii procesului penal pentru alte fapte.

Întrebări la procedura penală II (11)

01. Enumeraţi regulile comune privind pregătirea şedinţei de judecată

Răspuns:
a) fixarea termenului de judecată;
b) desemnarea completului de judecată;
c) citarea părţilor şi a celorlalte persoane;
d) asigurarea apărării în ipotezele de asistenţă juridică obligatorie;
e) întocmirea şi afişarea listei cauzelor.

02. Enumeraţi regulile comune privind şedinţa de judecată

Răspuns:
a) conducerea şedinţei de judecată;
b) strigarea cauzei şi apelul celor citaţi;
c) verificări prealabile efectuate de instanţă;
d) rezolvarea chestiunilor incidente;
e) note privind desfăşurarea procesului;
f) încheierea de şedinţă.

03. Cine conduce şedinţa de judecată?

Răspuns: Preşedintele completului, care îndeplineşte toate îndatoririle pe care le are de la lege şi decide asupra cererilor formulate de părţi, veghează asupra menţinerii ordinii şi solemnităţii şedinţei, putând lua măsurile necesare în acest scop.

04. Care este obiectul verificărilor prealabile efectuate de instanţă?

Răspuns:
a) regularitatea actului de sesizare;
b) legalitatea şi temeinicia arestării preventive.

05. Care este structura încheierii de şedinţă?

Răspuns:
a) partea introductivă;
b) partea descriptivă;
c) dispozitivul.

06. Ce cuprinde partea introductivă a încheierii de şedinţă?

Răspuns:
a) ziua, luna, anul şi denumirea instanţei;
b) menţiunea dacă şedinţa a fost sau nu publică;
c) numele şi prenumele judecătorilor, procurorului şi grefierului;
d) numele şi prenumele părţilor, apărătorilor şi ale celorlalte persoane care participă în proces şi care au fost prezente la judecată, precum şi ale celor care au lipsit, cu arătarea calităţii lor procesuale şi cu menţiunea privitoare la îndeplinirea procedurii;
e) enunţarea faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, şi textele de lege în care a fost încadrată fapta.

07. Ce cuprinde partea descriptivă a încheierii de şedinţă?

Răspuns:
a) înscrisurile care s-au citit în şedinţă;
b) cererile de orice natură formulate de procuror, de părţi şi de ceilalţi participanţi la proces;
c) concluziile procurorului şi ale părţilor.

08. Ce cuprinde dispozitivul încheierii de şedinţă?

Răspuns: Măsurile luate în cursul şedinţei.

09. Enumeraţi regulile comune privind soluţionarea cauzei

Răspuns:
a) deliberarea;
b) luarea hotărârii;
c) întocmirea minutei;
d) pronunţarea;
e) conţinutul hotărârii.

10. Când are loc deliberarea?

Răspuns: De îndată după încheierea dezbaterilor. Pentru motive temeinice, poate fi amânată cel mult 15 zile.

11. Cum are loc luarea hotărârii?

Răspuns: Trebuie să fie rezultatul acordului membrilor completului de judecată asupra soluţiilor date chestiunilor supuse deliberării. Când unanimitatea nu poate fi întrunită, hotărârea se ia cu majoritate. Dacă completul de judecată este format din doi judecători şi unanimitatea nu poate fi întrunită, judecarea cauzei se reia în complet de divergenţă.

12. Ce este minuta?

Răspuns: Actul procedural care se întocmeşte imediat după luarea hotărârii şi care conţine soluţia la care s-a ajuns în urma deliberării.

13. Care este termenul în care se redactează hotărârea?

Răspuns: 20 de zile de la pronunţare.

14. Enumeraţi părţile componente ale hotărârii

Răspuns:
a) partea introductivă (practicaua);
b) partea descriptivă (considerentele hotărârii);
c) dispozitivul (minuta).

15. Ce trebuie să conţină practicaua?

Răspuns:
a) denumirea instanţei;
b) numărul dosarului;
c) compunerea instanţei;
d) numele / prenumele / funcţia reprezentantului Ministerului Public;
e) datele de identitate ale părţilor;
f) obiectul cauzei;
g) caracterul public/nepublic al şedinţei de judecată.

16. Ce trebuie să cuprindă partea descriptivă?

Răspuns:
a) conţinutul actului de sesizare al instanţei;
b) o prezentare a stării de fapt proprii;
c) o prezentare a argumentelor de drept;
d) un comentariu asupra probelor prezentate.

17. Ce trebuie să cuprindă dispozitivul?

Răspuns:
a) soluţia dată în latura penală şi/sau în latura civilă;
b) soluţia în apel/recurs.

18. Enumeraţi formele de suspendare a judecăţii

Răspuns:
a) suspendarea pe motiv de boală a inculpatului;
b) suspendarea în ipoteza invocării unei excepţii de neconstituţionalitate;
c) suspendarea în ipoteza medierii;
d) suspendarea în caz de extrădare activă.

19. De câte feluri sunt hotărârile judecătoreşti?

Răspuns:
a) sentinţă;
b) decizie;
c) încheieri.

20. Ce este sentinţa?

Răspuns: Hotărârea prin care cauza este soluţionată de prima instanţă de judecată sau prin care aceasta se dezinvesteşte fără a soluţiona cauza. Se mai dau sentinţe în căile extraordinare de atac, în procedurile judiciare desfăşurate în faţa instanţei de executare sau în procedurile speciale.

21. Ce este decizia?

Răspuns: Hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra apelului, recursului, recursului în interesul legii, precum şi hotărârea pronunţată de instanţa de recurs în rejudecarea cauzei.

22. Ce este încheierea?

Răspuns: Toate celelalte hotărâri date de instanţe în cursul judecăţii se numesc încheieri. Ex:
a) încheiere de luare a măsurii arestării preventive;
b) încheiere de prelungire/menţinere a arestării preventive;
c) încheiere de strămutare.

Întrebări la procedura penală II (10)

01. Definiţi judecata

Răspuns: Faza procesului penal care se derulează în faţa instanţelor penale şi care are ca obiect soluţionarea cauzei penale în mod definitiv.

02. Când începe judecata?

Răspuns: În momentul sesizării (cu rechizitoriu ca regulă generală sau cu plângerea persoanei împotriva soluţiei de netrimitere în judecată atunci când aceasta a fost admisă şi reţinută cauză spre judecată).

03. Când se termină judecata?

Răspuns: La soluţionarea definitivă a cauzei (inclusiv judecata în căile de atac).

04. Care este obiectul judecăţii?

Răspuns: Aflarea adevărului cu privire la fapta şi persoana cu care a fost sesizată, precum şi soluţionarea cu caracter definitiv a cauzei.

05. Care sunt aspectele avute în vedere de judecată?

Răspuns:
a) verificarea legalităţii şi temeiniciei actului de sesizare;
b) rezolvarea acţiunii penale şi a acţiunii civile;
c) verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor pronunţate.

06. Enumeraţi trăsăturile specifice judecăţii

Răspuns:
a) publicitatea;
b) contradictorialitatea;
c) oralitatea.

07. Ce se înţelege prin grade de jurisdicţie?

Răspuns: Treptele pe care le poate parcurge o judecată până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

08. Enumeraţi gradele de jurisdicţie

Răspuns:
a) primă instanţă, apel, recurs;
b) primă instanţă, recurs (infracţiunile pentru care legea prevede necesitatea plângerii prealabile, infracţiunile judecate în primă instanţă de curtea de Apel, de secţia penală a ÎCCJ);
c) primă instanţă (ex: declinarea competenţei, strămutarea).

09. Enumeraţi etapele de judecată

Răspuns:
a) judecata în primă instanţă;
b) judecata în căi de atac ordinare;
c) judecata în căi de atac extraordinare.

10. Ce sunt stadiile procesuale?

Răspuns: Diviziuni ale fiecărei etape de judecată.

11. Care sunt stadiile procesuale parcurse de orice etapă de judecată?

Răspuns:
a) pregătirea şedinţei de judecată;
b) şedinţa de judecată;
c) deliberarea, luarea hotărârii şi pronunţarea.