F. Streteanu - Drept penal. Partea generală (I) – note de curs
Cap. 1. Dreptul penal în sistemul dreptului pozitiv
1. Definiţie
Dreptul penal reprezintă ansamblul normelor juridice care reglementează relaţiile de apărare socială prin interzicerea unei infracţiuni, sub sancţiuni specifice denumite pedepse, a faptelor periculoase pentru valorile sociale, în scopul apărării acestor valori, fie prin prevenirea infracţiunilor, fie prin aplicarea pedepsei celor care le săvârşesc.
Def: Un ansamblu de norme juridice de drept public prin care sunt reglementate faptele ce constituie infracţiuni precum şi condiţiile şi consecinţele angajării răspunderii în cazul comiterii acestor fapte.
2. Funcţiile dreptului penal
Funcţia protectoare:
a) sunt protejate valorile sociale fundamentale ale vieţii în societate
b) este protejat individul infractor împotriva unor reacţii disproporţionate ale puterii de stat
- dreptul penal nu legitimează doar prerogativa statului de a pedepsi, ci are şi rolul de a stabili cadrul în care se poate exercita această prerogativă;
Funcţia educativă:
- se sedimentează în timp conştiinţa socială a importanţei valorilor sociale ocrotite;
3. Caracterele dreptului penal
a) caracterul de drept public
b) caracterul autonom
c) caracterul subsidiar
d) caracterul selectiv
3.1. Dreptul penal ca ramură de drept public
- valorile sociale ocrotite de dreptul penal sunt de drept public;
- raporturile de drept penal sunt între Stat şi o persoană particulară;
- doar Statul decide care faptă constituie infracţiune şi care sunt sancţiunile aplicabile;
- dreptul de a trage la răspundere penală o are tot Statul;
3.2. Dreptul penal ca ramură autonomă de drept
3.2.1. Autonomia normativă a dreptului penal
- dreptul penal creează el însuşi norme de conduită, fără a se limita la sancţionarea normelor impuse de alte ramuri de drept;
3.2.2. Autonomia conceptuală a dreptului penal
- conferă sens noţiunilor proprii
3.2.3. Autonomia procedurală a dreptului penal
- procesul penal se bucură de o independenţă completă în raport cu procedurile nepenale în care s-ar statua asupra aceloraşi fapte;
3.3. Caracterul subsidiar al dreptului penal
- dreptul penal nu este singura modalitate de protejare a valorilor sociale;
- însă, dreptul penal are misiunea de a reglementa aplecarea celor mai severe sancţiuni în cazul comiterii unor fapte prin care se adună atingere în cel mai înalt grad valorilor sociale;
- caracterul subsidiar => dreptul penal intervine doar atunci când sancţiunile prevăzute de normele altor ramuri nu sunt suficiente pentru asigurarea protecţiei valorilor sociale;
3.4. Caracterul selectiv al dreptului penal
- protecţia oferită de dreptul penal este una selectivă;
3 elemente:
a) dreptul penal protejează valoarea socială doar împotriva unor conduite specifice, susceptibile să o lezeze;
b) sfera acţiunilor relevante pentru dreptul penal este mult mai restrânsă în raport cu cea a faptelor considerate ilicite în raport cu normele altor ramuri de drept;
c) acţiunile considerate reprobabile exclusiv d.p.d.v. moral sunt în în afara dreptului penal.
4. Structura dreptului penal
4.1. Dreptul penal general şi dreptul penal special
Dreptul penal general reuneşte regulile aplicabile ansamblului infracţiunilor reglementate de legislaţia penală.
Dreptul penal special defineşte elementele constitutive ale fiecărei infracţiuni în parte, sancţiunile aplicabile acesteia precum şi eventualele derogări de la regulile dreptului penal general, incidente în cazul acesteia.
Dreptul penal al minorilor – grupează normele reglementând răspunderea penală a minorilor.
Dreptul penitenciar (sau execuţional penal) – grupează atât norme aparţinând dreptului penal general cât şi norme de procedură penală.
Dreptul penal tehnic => norme menite să sancţîoneze anumite conduite prohibite în cadrul exercitării anumitor activităţi.
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul penal social
Dreptul penal al mediului
4.2. Drept penal intern şi drept penal extern
Dreptul penal intern => totalitatea normelor juridice penale elaborate de către statul român pentru reglementarea unor raporturi juridice penale care rămân în totalitate în cadrul dreptului naţional
Dreptul penal internaţional => regulile care reglementează cooperarea şi asistenţa juridică internaţională în materie penală:
- extrădarea
- transmiterea procedurilor penale
- transferul persoanelor condamnate
- recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine
Dreptul internaţional penal => norme juridice prin care anumite fapte sunt incriminate ca infracţiuni în plan internaţional;
5. Raporturile dreptului penal cu alte ramuri de drept
5.1. Raporturile dreptului penal cu dreptul constituţional
Parametrii constituţionali de control asupra legislaţiei penale pot fi grupaţi în două mari categorii:
a) principiile constituţionale ale dreptului penal:
- principiul legalităţii pedepsei;
- interzicerea pedepsei cu moartea;
- retroactivitatea legii penale mai favorabile;
- limitări în materia extrădării sau expulzării;
- interdicţia confiscării averii licit dobândite;
- principiul legalităţii măsurii de siguranţă – confiscării speciale;
b) principiile constituţionale incidente în materia dreptului penal
5.2. Raporturile dreptului penal cu dreptul contravenţional
- dificil de delimitat;
- diferenţa dintre ilicitul penal şi ilicitul contravenţional este doar una de ordin cantitativ, determinată de intensitatea sau gravitatea atingerii aduse valorii sociale ocrotite de norma penală;
- aceeaşi faptă nu poate constitui contravenţie şi infracţiune concomitent;
- amenda contravenţională nu trebuie să depăşească amenda penală;
- dreptul contravenţional trebuie să împrumute principiile fundamentale ale dreptului penal şi garanţiile procedurale care însoţesc aplicarea unei sancţiuni penale;
5.3. Raporturile dreptului penal cu dreptul procesual penal
- interdependenţă;
a) dreptul procesual penal apare ca un mijloc pentru aplicarea normelor de drept penal material
b) dreptul procesual penal apare ca un instrument de protecţie a cetăţeanului împotriva aplicării abuzive a dreptului penal
c) dreptul penal apără unele dintre garanţiile unui proces echitabil, prevăzând sancţiuni atunci când li se aduce atingere
ex:
- denunţarea calomnioasă
- arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă
- supunerea la rele tratamente
- represiunea nedreaptă
d) reglementarea unor instituţii care ţin atât de dreptul penal material cât şi de dreptul procesual penal;
ex:
- plângerea prealabilă
- împăcarea părţilor
- prescripţia
1. Definiţie
Dreptul penal reprezintă ansamblul normelor juridice care reglementează relaţiile de apărare socială prin interzicerea unei infracţiuni, sub sancţiuni specifice denumite pedepse, a faptelor periculoase pentru valorile sociale, în scopul apărării acestor valori, fie prin prevenirea infracţiunilor, fie prin aplicarea pedepsei celor care le săvârşesc.
Def: Un ansamblu de norme juridice de drept public prin care sunt reglementate faptele ce constituie infracţiuni precum şi condiţiile şi consecinţele angajării răspunderii în cazul comiterii acestor fapte.
2. Funcţiile dreptului penal
Funcţia protectoare:
a) sunt protejate valorile sociale fundamentale ale vieţii în societate
b) este protejat individul infractor împotriva unor reacţii disproporţionate ale puterii de stat
- dreptul penal nu legitimează doar prerogativa statului de a pedepsi, ci are şi rolul de a stabili cadrul în care se poate exercita această prerogativă;
Funcţia educativă:
- se sedimentează în timp conştiinţa socială a importanţei valorilor sociale ocrotite;
3. Caracterele dreptului penal
a) caracterul de drept public
b) caracterul autonom
c) caracterul subsidiar
d) caracterul selectiv
3.1. Dreptul penal ca ramură de drept public
- valorile sociale ocrotite de dreptul penal sunt de drept public;
- raporturile de drept penal sunt între Stat şi o persoană particulară;
- doar Statul decide care faptă constituie infracţiune şi care sunt sancţiunile aplicabile;
- dreptul de a trage la răspundere penală o are tot Statul;
3.2. Dreptul penal ca ramură autonomă de drept
3.2.1. Autonomia normativă a dreptului penal
- dreptul penal creează el însuşi norme de conduită, fără a se limita la sancţionarea normelor impuse de alte ramuri de drept;
3.2.2. Autonomia conceptuală a dreptului penal
- conferă sens noţiunilor proprii
3.2.3. Autonomia procedurală a dreptului penal
- procesul penal se bucură de o independenţă completă în raport cu procedurile nepenale în care s-ar statua asupra aceloraşi fapte;
3.3. Caracterul subsidiar al dreptului penal
- dreptul penal nu este singura modalitate de protejare a valorilor sociale;
- însă, dreptul penal are misiunea de a reglementa aplecarea celor mai severe sancţiuni în cazul comiterii unor fapte prin care se adună atingere în cel mai înalt grad valorilor sociale;
- caracterul subsidiar => dreptul penal intervine doar atunci când sancţiunile prevăzute de normele altor ramuri nu sunt suficiente pentru asigurarea protecţiei valorilor sociale;
3.4. Caracterul selectiv al dreptului penal
- protecţia oferită de dreptul penal este una selectivă;
3 elemente:
a) dreptul penal protejează valoarea socială doar împotriva unor conduite specifice, susceptibile să o lezeze;
b) sfera acţiunilor relevante pentru dreptul penal este mult mai restrânsă în raport cu cea a faptelor considerate ilicite în raport cu normele altor ramuri de drept;
c) acţiunile considerate reprobabile exclusiv d.p.d.v. moral sunt în în afara dreptului penal.
4. Structura dreptului penal
4.1. Dreptul penal general şi dreptul penal special
Dreptul penal general reuneşte regulile aplicabile ansamblului infracţiunilor reglementate de legislaţia penală.
Dreptul penal special defineşte elementele constitutive ale fiecărei infracţiuni în parte, sancţiunile aplicabile acesteia precum şi eventualele derogări de la regulile dreptului penal general, incidente în cazul acesteia.
Dreptul penal al minorilor – grupează normele reglementând răspunderea penală a minorilor.
Dreptul penitenciar (sau execuţional penal) – grupează atât norme aparţinând dreptului penal general cât şi norme de procedură penală.
Dreptul penal tehnic => norme menite să sancţîoneze anumite conduite prohibite în cadrul exercitării anumitor activităţi.
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul penal social
Dreptul penal al mediului
4.2. Drept penal intern şi drept penal extern
Dreptul penal intern => totalitatea normelor juridice penale elaborate de către statul român pentru reglementarea unor raporturi juridice penale care rămân în totalitate în cadrul dreptului naţional
Dreptul penal internaţional => regulile care reglementează cooperarea şi asistenţa juridică internaţională în materie penală:
- extrădarea
- transmiterea procedurilor penale
- transferul persoanelor condamnate
- recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine
Dreptul internaţional penal => norme juridice prin care anumite fapte sunt incriminate ca infracţiuni în plan internaţional;
5. Raporturile dreptului penal cu alte ramuri de drept
5.1. Raporturile dreptului penal cu dreptul constituţional
Parametrii constituţionali de control asupra legislaţiei penale pot fi grupaţi în două mari categorii:
a) principiile constituţionale ale dreptului penal:
- principiul legalităţii pedepsei;
- interzicerea pedepsei cu moartea;
- retroactivitatea legii penale mai favorabile;
- limitări în materia extrădării sau expulzării;
- interdicţia confiscării averii licit dobândite;
- principiul legalităţii măsurii de siguranţă – confiscării speciale;
b) principiile constituţionale incidente în materia dreptului penal
5.2. Raporturile dreptului penal cu dreptul contravenţional
- dificil de delimitat;
- diferenţa dintre ilicitul penal şi ilicitul contravenţional este doar una de ordin cantitativ, determinată de intensitatea sau gravitatea atingerii aduse valorii sociale ocrotite de norma penală;
- aceeaşi faptă nu poate constitui contravenţie şi infracţiune concomitent;
- amenda contravenţională nu trebuie să depăşească amenda penală;
- dreptul contravenţional trebuie să împrumute principiile fundamentale ale dreptului penal şi garanţiile procedurale care însoţesc aplicarea unei sancţiuni penale;
5.3. Raporturile dreptului penal cu dreptul procesual penal
- interdependenţă;
a) dreptul procesual penal apare ca un mijloc pentru aplicarea normelor de drept penal material
b) dreptul procesual penal apare ca un instrument de protecţie a cetăţeanului împotriva aplicării abuzive a dreptului penal
c) dreptul penal apără unele dintre garanţiile unui proces echitabil, prevăzând sancţiuni atunci când li se aduce atingere
ex:
- denunţarea calomnioasă
- arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă
- supunerea la rele tratamente
- represiunea nedreaptă
d) reglementarea unor instituţii care ţin atât de dreptul penal material cât şi de dreptul procesual penal;
ex:
- plângerea prealabilă
- împăcarea părţilor
- prescripţia
Trimiteți un comentariu