Întrebări drept penal, partea specială (XVI)

01. Definiţi infracţiunea de viol

Răspuns: Art. 197 C pen incriminează actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa.

02. Care este obiectul material al infracţiunii de viol?

Răspuns: Corpul persoanei.

03. Ce se înţelege prin act sexual de orice natură, susceptibil a fi încadrat în infracţiunea de viol?

Răspuns: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. III din 23 mai. 2005 a hotărât că prin act sexual de orice natură, susceptibil a fi încadrat în infracţiunea de viol se înţelege: orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de acelaşi sex.

Nu obţinerea satisfacţiei sexuale este elementul care particularizează actul sexual ci faptul realizării unei penetrări cu caracter sexual. Sunt considerate acte cu caracter sexual sodomia, felaţia, cunilingusul.

04. Cu ce formă de vinovăţie de comite infracţiunea de viol?

Răspuns: Intenţie directă.

05. Enumeraţi formele agravate ale infracţiunii de viol

Răspuns:
a. fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună.
b. victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului.
c. victima este un membru de familie.
d. S-a cauzat victimei o vătămare corporală gravă.
e. victima nu a împlinit vârsta de 15 ani.
f. fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei.

06. Definiţi infracţiunea de act sexual cu un minor. Modalitate asimilată

Răspuns: Art. 198 C pen. incriminează actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, care nu a împlinit vârsta de 15 ani.

O modalitate asimilată este reprezentată şi de actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex între 15 şi 18 ani, dacă este săvârşită de tutore sau curator ori de către supraveghetor, îngrijitor , medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa, ori dacă făptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau a abuzat de autoritatea sau influenţa sa.

07. Care este forma de vinovăţie cu care se comite infracţiunea de act sexual cu un minor?

Răspuns: Intenţie directă sau eventuală.

08. Enumeraţi formele agravate ale infracţiunii de act sexual cu un minor

Răspuns:
a. dacă actul sexual cu o persoană care nu a împlinit 18 ani a fost determinat de oferirea sau darea de bani ori de alte foloase de către făptuitor, direct sau indirect, victimei.
b. dacă toate faptele de act sexual cu un minor au fost comise în scopul producerii de materiale pornografice.
c. dacă toate faptele de act sexual cu un minor au fost comise în scopul producerii de materiale pornografice şi dacă pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângerea.
d. când victima nu are 15 ani şi se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului.
e. când în orice modalitate de comitere a faptei s-a cauzat victimei o vătămare corporală gravă.
f. dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei.

09. Definiţi infracţiunea de seducţie

Răspuns: Art. 199 C. pen incriminează fapta aceluia care, prin promisiuni de căsătorie, determină o persoană de sex feminin, mai mică de 18 ani de a avea cu el raport sexual.

10. Ce se întâmplă dacă promisiunea de căsătorie i se face unei persoane de 15 ani?

Răspuns: Fapta de seducţie este absorbită în infracţiunea de act sexual cu un minor.

11. Când se consumă infracţiunea de seducţie?

Răspuns: În momentul realizării raportului sexual.

12. Cu ce formă de intenţie se comite infracţiunea de seducţie?

Răspuns: Intenţie.

Test drept penal, partea generală II (3)

01. După executarea unei pedepse de 3 ani închisoare pentru un furt, autorul comite o infracţiune intenţionată, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 1 an, alternativ cu amenda. În acest caz, suntem în prezenţa:

a) pluralităţii intermediare;
b) unei pluralităţi de infracţiuni nereglementate legal;
c) recidivei postexecutorii.

Soluţie: b)

02. Constituie circumstanţe personale subiective:

a) motivul care l-a determinat pe autor să acţioneze;
b) imposibilitatea victimei de a se apăra;
c) calitatea de funcţionar a autorului.

Soluţie: nimic

03. Instigarea nu este posibilă în cazul unei infracţiuni:

a) cu autor unic;
b) de omor;
c) omisive proprii.

Soluţie: nimic

04. Aflat în executarea unei pedepse de 1 an pentru o infracţiune intenţionată, inculpatul sustrage arma unui gardian cu ajutorul căreia apoi evadează. În acest caz:

a) există un concurs real simplu între infracţiunea de furt şi cea de evadare;
b) între infracţiunea de furt şi cea de evadare există o pluralitate intermediară;
c) infracţiunea de furt şi, respectiv, cea de evadare se află în stare de recidivă postcondamnatorie cu infracţiunea în a cărei executare se găsea autorul.

Soluţie: c)

05. Inculpatul a comis trei infracţiuni concurente, pentru care s-au stabilit pedepse cu închisoarea de 7 ani şi 3 ani şi cu amenda de 10000 lei. În acest caz, va fi legal stabilită o pedeapsă rezultantă de:

a) 6 ani şi 250 lei;
b) 7 ani şi 50 lei;
c) 10 ani şi 10000 lei.

Soluţie: c)

06. Constituie diferenţe între infracţiunea progresivă şi concursul ideal de infracţiuni:

a) forma de vinovăţie incidentă;
b) sistemul sancţionator aplicabil;
c) faptul că infracţiunea progresivă presupune comiterea a două acţiuni de către agent.

Soluţie: b)

07. Infracţiunea complexă:

a) este o cauză de agravare facultativă a pedepsei;
b) se poate comite cu orice formă de vinovăţie;
c) nu poate fi comisă niciodată în formă continuată.

Răspuns: c)

08. Constituie asemănări între infracţiunea de obicei şi cea continuată:

a) comiterea actelor sau acţiunilor la diferite intervale de timp;
b) irelevanţa penală a unui act sau a unei acţiuni, privite în mod izolat;
c) necesitatea existenţei unităţii de subiect activ şi pasiv.

Soluţie: a), c)

09. Enumeraţi 2 asemănări şi 2 deosebiri între infracţiunea continuată şi concursul ideal omogen de infracţiuni.

Răspuns:

Asemănări:
a) Tratamentul sancţionator este acelaşi.
b) Omogenitatea juridică domină atât acţiunile sau inacţiunile infracţiunii continuate, cât şi infracţiunile izvorâte din acţiunea sau inacţiunea concursului ideal omogen.

Deosebiri:
a) Infracţiunea continuată presupune că mai multe acţiuni sau inacţiuni alcătuiesc o singură infracţiune. Concursul ideal omogen de infracţiuni presupune că o singură acţiune sau inacţiune întruneşte elementele constitutive a două sau mai multe infracţiuni.
b) Existenţa unor intervale de timp între actele infracţiunii continuate, concomitent cu absenţa acestor intervale de timp în cazul concursului ideal omogen.

10. Arătaţi cum se va aplica pedeapsa la recidiva postcondamnatorie, în cazul persoanei juridice.

Răspuns: Amenda stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc. Sporul prevăzut în art. 40.1 alin. (1) se poate mări până la jumătate.

11. Enumeraţi două asemănări şi două deosebiri între instigare şi complicitate intelectuală.

Răspuns:

Asemănări:
a) Nici instigarea, nici complicitatea nu sunt posibile la infracţiunile caracterizate de pluralitate constituită.
b) În ambele cazuri lipsesc actele de tip material.

Deosebiri:
a) Instigarea creează rezoluţia infracţională a autorului, în vreme ce complicitatea intelectuală doar o întăreşte.
b) Spre deosebire de instigare, complicitatea nu se pedepseşte decât în măsura în care autorul a trecut la executare. Nu există o faptă de complicitate neurmată de executare.

Test drept penal, partea generală II (2)

01. Acţiunile componente din structura infracţiunii continuate:

a) nu pot fi comise din culpă;
b) pot fi constituite dintr-o pluralitate de acte materiale;
c) pot îmbrăca unele forma consumată, iar altele forma de tentativă.

Soluţie: c)

02. În cazul infracţiunii de tâlhărie, acţiunea mijloc (lovirea sau ameninţarea) şi acţiunea scop (furtul):

a) nu pot fi comise decât de aceeaşi persoană;
b) nu pot fi comise decât de persoane diferite;
c) pot fi comise de persoane diferite, doar dacă între acestea există o legătură subiectivă.

Soluţie: c)

03. Infracţiunea progresivă:

a) cunoaşte o amplificare în timp a rezultatului iniţial produs, cu sau fără intervenţia ulterioară a autorului;
b) se poate comite doar cu intenţie sau praeterintenţie;
c) se sancţionează întotdeauna potrivit legii în vigoare la momentul producerii rezultatului final.

Soluţie: nimic

04. Constituie primul termen al unei recidive mari, condamnarea la o pedeapsă de 7 luni închisoare:

a) pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă;
b) pentru un concurs de infracţiuni intenţionate, pentru care s-au stabilit pedepse de 5 şi respectiv, 4 luni închisoare, dintre care s-a aplicat pedeapsa de bază de 5 luni închisoare, sporită cu 2 luni închisoare;
c) pentru un concurs între o infracţiune intenţionată, pentru care instanţa a stabilit o pedeapsă de 6 luni închisoare şi o infracţiune din culpă, pentru care instanţa a stabilit o pedeapsă de 6 luni închisoare, pe care le-a contopit în pedeapsa de 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de o lună închisoare.

Soluţie: b)

05. Este pluralitate intermediară atunci când:

a) după executarea unei pedepse de 2 luni închisoare pentru o infracţiune intenţionată, făptuitorul comite o infracţiune praeterintenţionată, sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 1 an;
b) după executarea unei pedepse de 7 luni închisoare pentru o infracţiune din culpă, făptuitorul comite o infracţiune intenţionată, sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 1 an;
c) după condamnarea la pedeapsa închisorii de 7 luni pentru o infracţiune intenţionată, faptuitorul comite o infracţiune intenţionată, sancţionată de lege doar cu pedeapsa amenzii.

Soluţie: a), b), c)

06. În situaţia incidenţei simultane a dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni, recidiva postcondamnatorie şi recidiva postexecutorie, ordinea de aplicare este următoarea:

a) concursul de infracţiuni, recidiva postexecutorie, recidiva postcondamnatorie;
b) recidiva postexecutorie, concursul de infracţiuni, recidiva postcondamnatorie;
c) recidiva postcondamnatorie, recidiva postexecutorie, concursul de infracţiuni.

Soluţie: nimic

07. Coautoratul nu este posibil la infracţiunile:

a) caracterizate de o pluralitate constituită;
b) de pericol;
c) omisive improprii.

Soluţie: a), c)

08. Desistarea complicelui:

a) are ca efect nepedepsirea acestuia;
b) nu produce efecte în plan sancţionator pentru acesta;
c) are ca efect nereţinerea circumstanţelor agravante reale în sarcina acestuia, chiar dacă le-a cunoscut sau prevăzut.

Soluţie: b)

09. Arătaţi care este momentul stabilirii legăturii subiective între participanţi, în cazul diferitelor forme ale participaţiei.

Răspuns: Legătura subiectivă în cazul coautoratului poate să se stabilească atât anterior începutului actului de executare, cât şi pe parcursul desfăşurării actului de executare.

În cazul instigării, momentul până la care se poate realiza legătura subiectivă este situat numai înainte de luarea hotărârii de către autor.

Complicitatea stabileşte legătura subiectivă ulterior luării hotărârii de către autor.

10. Identificaţi două asemănări şi două deosebiri existente între infracţiunea continuată şi infracţiunea de obicei.

Răspuns:

Asemănări:
a) La fel cum există o omogenitate juridică a acţiunilor sau inacţiunilor infracţiunii continuate, actele de executare care alcătuiesc infracţiunea de obicei sunt şi ele omogene.
b) Atât acţiunile şi inacţiunile care alcătuiesc infracţiunea continuată, cât şi actele infracţiunii de obicei, se petrec la diferite intervale de timp.

Deosebiri:
a) Fiecare dintre acţiunile sau inacţiunile infracţiunii continuate prezintă conţinutul aceleiaşi infracţiuni. Concomitent, actele de executare care alcătuiesc infracţiunea de obicei nu au caracter infracţional.
b) Rezoluţia care caracterizează infracţiunea continuată este unică, în vreme ce rezoluţia infracţiunii de obicei este generică.

11. Condamnările care nu atrag starea de recidivă.

Răspuns:
a) condamnarea definitivă este la pedeapsa închisorii de 6 luni sau mai mică ori este la amendă în cazul primului termen, şi este amenda sau închisoare mai mică de un an în cazul celui de-al doilea termen;
b) una dintre cele două infracţiuni este din culpă;
c) atunci când sunt îndeplinite condiţiile art. 38 (culpa şi minoritatea).

Test drept penal, partea generală II (1)

01. Termenul I al recidivei poate să constea într-o infracţiune:
a) praeterintenţionată;
b) comisă din culpă;
c) amnistiată postcondamnatoriu.

Soluţie: a)

02. Intră în conţinutul pedepsei accesorii:
a) interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat;
b) interzicerea de a se afla în anumite localităţi;
c) expulzarea.

Soluţie: a)

03. Constituie act de complicitate pedepsibilă:
a) promisiunea de favorizare făcută în cursul săvârşirii faptei;
b) simpla asistenţă la săvârşirea faptei, în absenţa existenţei unei legături subiective între autor şi respectiva persoană;
c) determinarea unei persoane să comită o faptă prevăzută de legea penală.

Soluţie: a)

04. Circumstanţa atenuantă a provocării:
a) este o circumstanţă personală;
b) este o circumstanţă judiciară;
c) nu este condiţionată de existenţa unei proporţii între actul provocator şi ripostă.

Soluţie: nimic

05. Constituie circumstanţe agravante legale:
a) comiterea faptei din motive josnice;
b) săvârşirea faptei prin violenţă asupra membrilor familiei;
c) săvârşirea faptei pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boala cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.

Soluţie: a), b), c)

06. Constituie caz de revocare obligatorie a liberării condiţionate:
a) comiterea oricărei infracţiuni intenţionate în termenul de încercare;
b) comiterea unei infracţiuni din culpă în termenul de încercare;
c) neîndeplinirea obligaţiilor civile în termenul de încercare.

Soluţie: nimic

07. Măsura de siguranţă a interdicţiei de a reveni în locuinţa familiei se ia:
a) pe o durată determinată;
b) doar la cererea părţii vătămate;
c) doar dacă inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de cel puţin 1 an.

Soluţie: a), b), c)

08. Înlătură răspunderea penală:
a) prescripţia executării pedepsei;
b) amnistia postcondamnatorie;
c) împăcarea părţilor.

Soluţie: c)

09. Enumeraţi 2 asemănări şi 2 deosebiri între concursul de infracţiuni şi pluralitatea intermediară.

Răspuns:

Asemănări:
a) Atât concursul de infracţiuni cât şi pluralitatea presupun ca acelaşi infractor să fi comis două sau mai multe infracţiuni.
b) În ambele situaţii, cel puţin două dintre infracţiuni atrag condamnarea făptuitorului.
c) Sancţionarea concursului de infracţiuni şi a pluralităţii intermediare este aceeaşi (art. 40 C.pen.).

Deosebiri:
a) Pluralitatea intermediară diferă de concursul de infracţiuni prin faptul că între cele două infracţiuni a intervenit o hotărâre definitivă condamnatoare pentru prima infracţiune.
b) În cazul pluralităţii intermediare, cel de-al doilea termen poate fi comis în caz de evadare, în vreme ce concursul de infracţiuni nu permite asta.

10. Enumeraţi 2 deosebiri între complicitatea intelectuală şi complicitatea negativă.

Răspuns:
a) Complicitatea intelectuală urmăreşte întărirea rezoluţiei infracţionale a autorului, având un rol activ, existând legătura subiectivă între autor şi complice. Complicitatea negativă constă în aisstarea la săvârşirea acţiunii de autor, având un rol pasiv, în absenţa legăturii subiective.
b) Complicitatea intelectuală se pedepseşte. Complicitatea negativă, cu excepţia unor cazuri, nu.

11. Enumeraţi cazurile de revocare obligatorie a suspendării executării sub supraveghere a pedepsei.

Răspuns:
a) în termenul de încercare, condamnatul săvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată care este descoperită în termenul de încercare;
b) infractorul nu-şi îndeplineşte în termenul de încercare obligaţia de a plăti despăgubirile civile stabilite de instanţă prin hotărârea de condamnare;
c) condamnatul nu respectă obligaţiile şi măsurile de supraveghere impuse.

Întrebări drept penal, partea generală II, 8

1. În ce situaţii măsurile de siguranţă cu caracter medical dispuse provizoriu nu pot fi confirmate prin hotărârea definitivă?

Răspuns: Măsurile de siguranţă cu caracter medical (obligarea la tratament medical şi internarea medicală) nu pot fi confirmate prin hotărâre definitivă dacă:
a) fapta nu există;
b) fapta nu e prevăzută de legea penală;
c) fapta nu a fost săvârşită de către învinuit deu de inculpat.

2. Când interzicerea unei funcţii sau profesii se dispune ca pedeapsă complementară şi când se dispune ca măsură de siguranţă?

Răspuns: Interzicerea unei funcţii sau profesii se dispune ca pedeapsă complementară atunci când funcţia sau profesia a fost de natura aceleia de care s-a folosit condamantul pentru săvârşirea infracţiunii.

Interzicerea unei funcţii sau profesii dispusă ca măsură de siguranţă vizează interdicţia unei funcţii, profesii, meserii sau alte ocupaţii din cauza incapacităţii, nepregătirii sau altor cauze care îl fac pe învinuit impropriu pentru ocuparea acestora.

Aşadar, atunci când interzicerea unei funcţii sau profesii este pedeapsă complementară, avem de-a face cu exercitare abuzivă a funcţiei sau profesiei. Atunci când este o măsură de siguranţă, vorbim despre exercitare cu bună-credinţă, dar pe fond de inaptitudine sau nepregătire.

3. Care sunt măsurile de siguranţă a căror nerespectare poate constitui infracţiune de sine stătătoare?

Răspuns:
a) obligarea la tratament medical (în cazul infracţiunii de contaminare venerică);
b) interzicerea unei funcţii sau profesii (nerespectarea ei constituie infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti);
c) interzicerea de a se afla în anumite localităţi (nerespectarea ei constituie infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti);
d) expulzarea (nerespectarea ei constituie infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei);
e) interzicerea de a reveni în locuinţa familială (nerespectarea ei constituie infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti).

4. Care sunt diferenţele între modul în care operează confiscarea raportat la bunurile care au fost folosite, în orice mod, la comiterea infracţiunii şi, respectiv, bunurile produse, modificate sau adaptate în scopul săvârşirii unei infracţiuni?

Răspuns: Nicio diferenţă.

5. Ce limitări cunoaşteţi în materia bunurilor supuse confiscării?

Răspuns:
a) Dacă valoarea bunurilor supuse confiscării este vădit disproporţionată faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, se dispune confiscarea în parte, prin echivalent bănesc, ţinând seama de urmarea infracţiunii şi de contribuţia bunului la producerea acestuia.
b) Dacă bunurile nu pot fi confiscate, întrucât nu sunt ale infractorului, iar persoana căreia îi aparţin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se confiscă echivalentul în bani al acestora.
c) Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora.
d) Instanţa nu poate dispune confiscarea bunului dacă acesta face parte din mijloacele de existenţă, de trebuinţă zilnică ori de exercitare a profesiei infractorului sau a persoanei asupra căreia ar putea opera măsura confiscării speciale.

Întrebări drept penal, partea generală II (7)

1. Care este diferenţa între măsurile educative şi pedepse?

Răspuns: Pedeapsa are o dublă natură, aceea de măsură de constrângere şi mijloc de reeducare. Măsurile educative vizează strict reeducarea.

2. Care sunt cauzele de revocare a libertăţii supravegheate?

Răspuns: Instanţa revocă libertatea supravegheată dacă înlăuntrul termenului de un an:
a) minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui;
b) are purtări rele;
c) săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală;
d) săvârşeşte o infracţiune.

3. Ce durată are măsura internării într-un centru de reeducare?

Răspuns: Durată nedeterminată, durând în principiu până la majorat. Minorul poate fi liberat înainte de majorat dacă a trecut cel puţin un an de la luarea măsurii şi minorul a dat dovezi temeinice de îndreptare. Dacă în momentul ajungerii la majorat se constată că acest lucru se impune, măsura poate fi prelungită cu cel mult încă doi ani.

Întrebări drept penal, partea generală II (6)

1. Identificaţi 6 diferenţe între suspendarea condiţionată şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Răspuns:
a) Suspendarea condiţionată poate fi dispusă doar pentru o pedeapsă concret aplicată de cel mult 3 ani sau amendă. Pedeapsa pentru concurs de infracţiuni nu trebuie să depăşească limita de 2 ani. – Suspendarea sub supraveghere poate fi dispusă pentru o pedeapsă cu închisoarea de cel mult 4 ani. Pentru concurs de infracţiuni să nu depăşească 3 ani.

b) Suspendarea condiţionată cere ca infractorul să nu fi fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. – Suspendarea sub supraveghere cere ca pedeapsa anterioară să nu fi fost mai mare de 1 an.

c) Termenul de încercare pentru suspendarea condiţionată este de 2 ani, la care se adaugă durata pedepsei aplicate. – Termenul de încercare pentru suspendarea sub supraveghere este de 2-5 ani, adunat la durata pedepsei stabilită.

d) În cazul suspendării condiţionate, persoana condamnată va fi repusă în libertate. – La suspendarea sub supraveghere există un ansamblu de obligaţii şi măsuri de supraveghere.

e) Suspendarea sub supraveghere are o cauză de revocare obligatorie, care lipseşte la suspendarea condiţionată: nerespectarea obligaţiilor şi măsurilor de supraveghere impuse.

f) Pentru pedeapsa cu amenda se poate acorda suspendarea condiţionată, nu şi suspendarea sub supraveghere.

2. De ce credeţi că formele speciale de suspendare a executării pedepsei nu au ca efect reabilitarea de drept?

Răspuns: În cazul suspendării pentru pierderea capacităţii de munca nu poate interveni reabilitarea de drept deoarece această suspendare are un caracter mai degrabă administrativ, şi nu se bazează pe convingerea instanţei că infractorul şi-ar putea executa pedeapsa în stare de libertate.

În cazul suspendarii pentru infracţiunea de abandon de familie primează interesul superior al familiei, de care inculpatul trebuie să aibă grijă. Simplul fapt de a-şi îndeplini obligaţiile este mai important decât ispăşirea unei pedepse privative de libertate.

Suspendarea infracţiunilor comise de minori nu poate avea ca efect reabilitarea de drept deoarece reabilitarea ar fi în cazul minorilor lipsită de obiect, întrucât potrivit art. 109 C.pen. “condamnările pronunţate pentru fapte săvârşite în timpul minorităţii nu atrag incapacităţi şi decăderi.”

3. Ce tratament sancţionator se aplică în cazul revocării suspendării?

Răspuns: Atunci când revocarea este determinată de săvârşirea unei noi infracţiuni, operează cumulul aritmetic (pedeapsa a cărei suspendare s-a revocat este adunată la pedeapsa pentru infracţiunea care a atras revocarea). Starea de recidivă nu se reţine.

4. Identificaţi 6 diferenţe între suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi liberarea condiţionată.

Răspuns:
a) Suspendarea condiţionată are loc înainte de executarea pedepsei. – Liberarea condiţionată este cerută de un condamnat care a executat deja o fracţiune.

b) Suspendarea condiţionată nu poate avea loc decât pentru pedepse de maxim 3 ani de închisoare sau amendă. - Liberarea condiţionată poate fi cerută, în principiu, pentru o pedeapsă cu orice durată.

c) În cazul suspendării condiţionate, la epuizarea termenului de încercare are loc reabilitarea de drept a condamnatului. – În cazul liberării condiţionate, la împlinirea duratei pedepsei aceasta este considerată ca executată, fără să intervină reabilitarea (cu excepţia executării pedepsei într-o închisoare militară).

d) Termenul de încercare pentru suspendarea condiţionată este de 2 ani plus durata pedepsei. – Pentru liberarea condiţionată termenul de încercare este constituit din diferenţa dintre durata totală a pedepsei şi pedeapsa executată.

e) În caz de revocarea suspendării condiţionate a pedepsei din cauza unei noi infracţiuni, operează cumulul aritmetic (pedeapsa a cărei suspendare s-a revocat se adună la pedeapsa pentru infracţiunea care a atras revocarea). – În cazul revocării liberării condiţionate se aplică regula contopirii pedepsei rămase cu pedeapsa pentru noua infracţiune, sporul aplicabil fiind de până la 5 ani.

f) Cauzele revocării obligatorii în cazul suspendării condiţionate sunt: în termenul de încercare condamnatul săvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată care este descoperită în termenul de încercare; infractorul nu-şi îndeplineşte în termenul de încercare obligaţia de a plăti despăgubirile civile stabilite de instanţă prin hotărârea de condamnare. – Revocarea liberării condiţionate este obligatorie atunci când infractorul a comis una din următoarele categorii de infracţiuni: infracţiunea de omor, infracţiuni contra siguranţei statului, infracţiuni contra păcii sau omenirii, infracţiuni săvârşite cu intenţie care au avut ca urmare moartea victimei sau infracţiuni care au produs consecinţe deosebit de grave.

5. În ce situaţie se dispune liberarea condiţionată din executarea unei pedepse în închisoarea militară?

Răspuns: În situaţia în care condamnatul devine inapt pentru efectuarea stagiului militar în timpul executării pedepsei cu închisoarea militară.

6. Care este termenul de încercare în cazul liberării condiţionate?

Răspuns: Diferenţa dintre pedeapsa aplicată şi pedeapsa executată efectiv prin privare de libertate.

Întrebări drept penal, partea generală II (5)

1. Care e diferenţa între circumstanţele atenuante legale şi cele judiciare?

Răspuns: Aplicarea circumstanţelor atenuante legale este obligatorie, în vreme ce decizia aplicării circumstanţelor judiciare rămâne la latitudinea judecătorului.

2. Depăşirea limitelor legitimei apărări şi starea de provocare pot fi reţinute concomitent cu privire la aceeaşi faptă?

Răspuns: Nu. Legitima apărare are loc în faţa unui atac material, direct, imediat şi injust care pune în pericol grav persoana sau drepturile ei, în vreme ce starea de provocare îşi are originea într-un act provocator. Pentru depăşirea limitelor legitimei apărări se cere o disproporţie, un exces al apărării, de care nu este nevoie la ripostă. Excesul de apărare nu trebuie să se datoreze stării de tulburare sau temere, în vreme ce actul provocat trebuie să determine o stare de puternică tulburare.

3. În ce poate consta actul provocator?

Răspuns: Actul provocator constă într-o violenţă, o atingere gravă a demnităţii persoanei sau o altă acţiune ilicită gravă, comis cu orice formă de vinovăţie sau perceput ca fiind intenţionat de către persoana care ripostează.

4. Examinaţi circumstanţele agravante prevăzute de art. 75 C.pen. şi stabiliţi care sunt circumstanţele reale şi care sunt circumstanţele personale.

Răspuns: Sunt prevăzute expres în art. 75 următoarele circumstanţe agravante:
a) săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună;
b) săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime, prin violenţe asupra membrilor familiei ori prin metode care prezintă pericol public;
c) săvârşirea infracţiunii de către un infractor major, dacă acesta a comis fapta împreună cu un minor;
c1) săvârşirea infracţiunii pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infencţie HIV/SIDA;
d) săvârşirea infracţiunii din motive josnice;
e) săvârşirea infracţiunii în stare de beţie anume provocată în vederea comiterii faptei (beţie preordinată);
f) săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia prilejuită de o calamitate.

Potrivit art. 28 C.pen., circumstanţele privitoare la persoana unui participant nu se răsfrâng asupra celorlalţi. Circumstanţele privitoare la faptă se răsfrâng asupra participanţilor, numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut şi le-au prevăzut.

Astfel, apreciem că intră în categoria circumstanţelor personale următoarele agravante din art. 75 C.pen.: c), c1), d), e), f).

Următoarele circumstanţe agravante sunt reale: a), b).

5. Ce efect produc circumstanţele atenuante asupra pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi?

Răspuns: Atunci când există circumstanţe atenuante, pedeapsa complementară privativă de drepturi poate fi înlăturată.

Alte întrebări la drept penal, partea generală II, 16

01. Care sunt cauzele de întrerupere a prescripţiei executării pedepsei?

Răspuns:
a) când începe executarea pedepsei;
b) când infractorul săvârşeşte o nouă infracţiune.

02. Când are loc suspendarea termenului prescripţiei?

Răspuns: Când există o dispoziţie legală ce împiedică, potrivit Codului de procedură penală, punerea în executare sau continuarea executării pedepsei.

03. Din ce moment curge termenul de prescripţie a executării pedepsei?

Răspuns: De la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

04. Care este efectul lipsei plângerii prealabile?

Răspuns: Dacă legea prevede că acţiunea se pune în mişcare doar la plângerea prealabilă a părţii vătămate, absenţa acestei plângeri înlătura răspunderea penală. Prin excepţie, acţiunea penală se poate pune în mişcare şi din oficiu atunci când persoana vătămată e lipsită de capacitate de exerciţiu sau e o persoană cu capacitate de exerciţiu restrânsă.

05. Care este efectul retragerii plângerii?

Răspuns: Ca şi lipsa acesteia, înlătură răspunderea penală. Nu şi cea civilă.

06. Care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească retragerea plângerii prealabile?

Răspuns:
a) retragerea plângerii trebuie făcută de persoana prevăzută de lege, adică de către persoana vătămată sau de reprezentantul legal ori contractual al acesteia;
b) retragerea trebuie să fie explicită, adică să constea într-o declaraţie în faţa instanţei prin care persoana vătămată arată că renunţă la acţiunea penală introdusă;
c) retragerea să fie totală.

07. În ce constă principiul solidarităţii active şi pasive în cazul plângerii prealabile?

Răspuns: Principiul solidatităţii active desemnează faptul că atunci când prin aceeaşi faptă s-a adus vătămare mai multor persoane, va fi atrasă răspunderea penală a făptuitorului în raport de toate persoanele, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine numai de către una dintre acestea.

Potrivit principiului solidarităţii pasive, atunci când fapta a fost comisă în participaţie este suficientă introducerea ori menţinerea plângerii de către victimă pentru unul singur dintre participanţi pentru a se antrena răspunderea penală a tuturor participanţilor.

08. Definiţi împăcarea părţilor

Răspuns: Este un act bilateral prin care inculpatul şi partea vătămată consimt să pună capăt procesului, înlăturând răspunderea penală şi stingând acţiunea civilă.

09. Care sunt condiţiile pentru ca împăcarea părţilor să fie valabilă?

Răspuns:
a) să fie vorba de o infracţiune pentru care legea prevede împăcarea părţilor;
b) împăcarea părţilor trebuie să intervină până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti;
c) împăcarea să se facă de către persoanele abilitate în acest sens.

10. Care este efectul reabilitării?

Răspuns: Face să înceteze decăderile şi interdicţiile, precum şi incapacităţile care rezultă din condamnare.

11. De câte feluri este reabilitarea?

Răspuns:
a) de drept;
b) judecătorească.

12. În ce condiţii intervine reabilitarea de drept pentru persoana fizică?

Răspuns:
a) persoana cu privire la care intervine reabilitarea a fost condamnată la pedeapsa închisorii de cel mult un an sau la pedeapsa amenzii;
b) condamnatul nu a săvârşit o altă infracţiune în termen de 3 ani de la executare sau considerarea ca executată a pedepsei.

Reabilitarea de drept intervine prin simpla împlinire a termenului, nefiind necesar să fie pronunţată de către instanţă.

13. În ce condiţii intervine reabilitarea de drept pentru persoana juridică?

Răspuns: Dacă în decurs de 3 ani de la data la care pedeapsa amenzii sau pedeapsa complementară a fost executată, sau considerată ca executată, persoana juridică nu a mai săvârşit nicio altă infracţiune.

14. În ce condiţii se acordă reabilitarea judecătorească?

Răspuns:
a) s-a împlinit termenul de reabilitare;
b) să nu fi suferit o nouă condamnare în termenul de reabilitare;
c) inculpatul să aibă o bună conduită;
d) inculpatul să-şi asigure existenţa prin muncă sau prin alte mijloace oneste;
e) inculpatul să fi achitat în întregime cheltuielile judecătoreşti şi despăgubirile civile.

15. Care sunt termenele de reabilitare?

Răspuns:
a) dacă pedeapsa nu depăşeşte 5 ani – termenul este de 4 ani plus jumătate din durata pedepsei;
b) dacă pedeapsa este cuprinsă între 5 şi 10 ani – termenul este de 5 ani plus jumătate din durata pedepsei;
c) dacă pedeapsa depăşeşte 10 ani – termenul este de 7 ani plus jumătate din durata pedepsei.

Alte întrebări la drept penal, partea generală II, 15

01. Care sunt cele două categorii ale prescripţiei?

Răspuns:
a) prescripţia răspunderii penale;
b) prescripţia executării pedepsei.

02. Ce este prescripţia răspunderii penale?

Răspuns: O sancţiune la adresa pasivităţii organelor judecătoreşti care au avut dreptul să-l stragă la răspundere pe infractor.

03. Care sunt termenii de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana fizică?

Răspuns:
a) pentru pedeapsă cu detenţiunea pe viaţă sau cu închisoarea mai mare de 15 ani – termenul este de 15 ani;
b) pentru pedeapsă cuprinsă între 10-15 ani – termenul este de 10 ani;
c) pentru pedeapsă cuprinsă între 5-10 ani – termenul este de 8 ani;
d) pentru pedeapsă cuprinsă între 1-5 ani – termenul este de 5 ani;
e) pentru pedeapă cu închisoare până la un an sau amendă – termenul este de 3 ani.

În cazul minorilor termenul de prescripţie se reduce la jumătate.

04. Care sunt termenii de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana juridică?

Răspuns:
a) 10 ani – când legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani;
b) 5 ani – când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani sau amendă.

05. Din ce moment începe să curgă termenul de prescripţie?

Răspuns: De la data săvârşirii infracţiunii.

06. Când are loc întreruperea prescripţiei?

Răspuns: Atunci când intervine un act de tragere la răspundere penală a făptuitorului sau atunci când se efectuează orice act de procedură care trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului.

07. Clasificaţi cauzele suspendării cursului prescripţiei?

Răspuns:
a) suspendare de drept;
b) suspendare de fapt.

08. Care sunt cauzele suspendării de drept?

Răspuns: Atunci când, potrivit legii, există o cauză care împiedică punerea în mişcare sau continuarea acţiunii penale, sau când procesul penal este suspendat pe motivul existenţei unei boli grave a învinuitului.

09. Care sunt cauzele suspendării de fapt?

Răspuns: Situaţiile când împrejurări de fapt neprevăzute împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal.

10. Care este diferenţa între întreruperea şi suspendarea prescripţiei?

Răspuns: După întrerupere începe să curgă un nou termen de la începutul său, iar după suspendare cursul termenului continuă după dispariţia cauzei de suspendare, luându-se în calcul şi perioada anterioară intervenirii suspendării.

11. În ce constă prescripţia specială?

Răspuns: Pentru a evita o prescripţie perpectuă, legiuitorul a reglementat prescripţie specială care are ca efect înlăturarea răspunderii penale pentru fapta comisă, indiferent de numărul întreruperilor, dacă termenul de prescripţie a fost depăşit cu încă jumătate din durata sa.

12. Care este efectul prescripţiei executării pedepsei?

Răspuns: Are ca efect considerarea ca executată a pedepsei după trecerea unui interval de timp prevăzut de lege. Pedeapsa se consideră executată şi se ia în considerare la starea de recidivă.

13. Care sunt termenele de prescripţie a executării pedepsei în cazul persoanei fizice?

Răspuns:
a) 20 de ani – pentru pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă sau cu închisoare mai mare de 15 ani;
b) o perioadă fixă de 5 ani la care se adaugă jumătate din pedeapsa aplicată – pentru o pedeapsă cu închisoarea de până la 15 ani;
c) 3 ani – pentru o pedeapsă cu amenda;
d) 1 an – pentru sancţiuni cu caracter administrativ.

În cazul minorilor, termenul de prescripţie se reduce la jumătate.

14. Care sunt termenele de prescripţie a executării pedepsei în cazul persoanei juridice?

Răspuns: Termenul de prescripţie a executării pedepsei aplicate persoanei juridice este de 5 ani.

Alte întrebări la drept penal, partea generală II, 14

01. Ce este amnistia?

Răspuns: Este actul de clemenţă al Parlamentului României prin care, din considerente de politică penală, este înlăturată răspunderea penală, executarea pedepsei şi celelalte consecinţe ale condamnării pentru infracţiuni comise până la data apariţiei legii de amnistie.

02. Clasificaţi amnistia după aria de cuprindere

Răspuns:
a) amnistie generală;
b) amnistie specială.

03. Clasificaţi amnistia după condiţiile în care devine incidentă

Răspuns:
a) amnistia necondiţionată;
b) amnistia condiţionată.

04. Clasificaţi amnistia după momentul în care intervine

Răspuns:
a) amnistia antecondamnatorie;
b) amnistia postcondamnatorie.

05. Care este efectul amnistiei antecondamnatorii?

Răspuns: Înlăturarea răspunderii penale pentru fapta săvârşită.

06. Care este efectul amnistiei postcondamnatorii?

Răspuns: Încetarea executării pedepsei, precum şi înlăturarea tuturor consecinţelor care decurg din condamnare.

07. Care este limita temporală a amnistiei?

Răspuns: Prevederile actului de amnistie se aplică infracţiunilor săvârşite până la data indicată în cuprinsul actului sau, în lipsa unei asemenea precizări, până la data intrării în vigoare a legii de amnistie.

08. La ce se referă limita materială a amnistiei?

Răspuns: La sfera infracţiunilor pentru care legea de amnistie poate fi aplicată.

09. Care este limita efectelor amnistiei?

Răspuns: Amnistia nu produce efecte asupra măsurilor de siguranţă, a măsurilor educative şi asupra despăgubirilor civile.

10. Definiţi graţierea

Răspuns: Este un act de clemenţă adoptat de către Parlament pe cale de lege sau de către şeful statului prin decret care are ca efect înlăturarea executării unei pedepse, reducerea unei pedeps sau înlocuirea acesteia cu o specie mai uşoară.

11. Clasificaţi graţierea după destinatarii ei

Răspuns:
a) graţiere colectivă;
b) graţiere individuală.

12. Clasificaţi graţiere în funcţie de întinderea efectelor

Răspuns:
a) graţiere totală;
b) graţiere parţială.

13. Clasificaţi graţierea după modul în care se produc efectele ei

Răspuns:
a) graţiere necondiţionată;
b) graţiere condiţionată.

14. Enumeraţi efectele graţierii

Răspuns:
a) considerarea ca executată a pedepsei în întregul săú, considerarea ca executată a unei părţi din pedeapsă sau comutarea pedepsei într-o specie mai uşoară;
b) graţierea condiţionată poate fi revocată;
c) graţierea colectivă poate interveni şi cu privire la o pedeapsă a cărei executare a fost suspendată.

15. Care este limita temporală a graţierii?

Răspuns: Ca şi la amnistie. Însă chiar dacă intervine anterior condamnării, graţierea va produce efecte doar după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Doar graţierea acordată pe bază de lege de către Parlament poate interveni anterior judecării definitive. Graţierea acordată de şeful statului prin decret prezidenţial intervine întotdeauna după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

16. Care este limita materială a graţierii?

Răspuns: Este stabilită în fiecare caz în parte prin legea de graţiere.

17. Care sunt limitele graţierii în privinţa efectelor pedepsei?

Răspuns:
a) nu produce efecte asupra pedepselor complementare, afară de cazul când prin actul de graţiere se dispune altfel;
b) graţierea nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă;
c) graţierea nu produce efecte asupra drepturilor persoanei vătămate;
d) condamnările în privinţa cărora a intervenit graţierea pot fi luate în calculul stării de recidivă;
e) nu are ca efect reabilitarea de drept.

18. Care sunt limitele în privinţa graţierii individuale?

Răspuns:
a) se poate acorda doar pentru pedepse privative de libertate;
b) nu pot fi graţiate pedepsele deja executate;
c) nu pot fi graţiate pedepsele a căror executare nu a început din cauza sustragerii doncamnatului de la executare;
d) nu pot fi graţiate condamnările cu suspendarea executării pedepsei;
e) nu pot fi graţiate pedepsele complementare;
f) nu pot fi graţiate pedepsele accesorii.

19. Care este incidenţa graţierii în cazul pluralităţii de infracţiuni?

Răspuns: Graţierea colectivă operează asupra infracţiunilor în parte, iar nu asupra pedepsei rezultante. În acest caz, dispoziţiile referitoare la contopire se aplică numai cu privire la pedepsele executabile ce nu au făcut obiectul graţierii sau care au fost graţiate doar parţial.

Graţierea individuală se referă numai la pedeapsa rezultantă.

Alte întrebări la drept penal, partea generală II, 13

01. Definiţi măsurile de siguranţă

Răspuns: Se dispun în scopul înlăturării unei stări de pericol, relevată de comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, stare care ar putea conduce în viitor la comiterea altor asemenea fapte.

02. Enumeraţi măsurile de siguranţă

Răspuns:
a) obligarea la tratament medical;
b) internarea medicală;
c) interzicerea unei funcţii sau profesii;
d) interzicerea de a se afla în anumite localităţi;
e) expulzarea;
f) confiscarea specială;
g) interzicerea de a reveni în locuinţa familiei.

03. Când se dispune obligarea la tratament medical?

Răspuns: Se dispune dacă făptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanţe, prezintă pericol pentru societate.

04. Când se dispune internarea medicală?

Răspuns: Se dispune dacă făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman şi se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate.

05. Când se dispune interzicerea unei funcţii sau profesii?

Răspuns: Această măsură vizează interdicţia exercitării unei funcţii, profesii, meserii sau alte ocupaţii şi se dispune datorită incapacităţii, nepregătirii sau altor cauze care îl fac pe titular impropriu pentru ocuparea acestora.

06. În ce constă interzicerea de a se afla în anumite localităţi?

Răspuns: Interzicerea prezenţei unei persoane în anumite localităţi, indicate explicit în hotărârea de condamnare, în măsura în care prezenţa sa acolo creează pericolul comiterii altor infracţiuni.

07. Ce este expulzarea?

Răspuns: Este măsura de îndepărtare de pe teritoriul ţării, dispusă faţă de cetăţeanul străin sau apatridul cu domiciliul în străinătate care a comis o infracţiune, iar rămânerea sa pe teritoriul ţării determină existenţa unei stări de pericol.

08. Ce este confiscarea specială?

Răspuns: O măsură de sigurantă cu caracter patrimonial, constând în confiscarea unor bunuri determinate, aflate în legătură cu fapta penală comisă.

09. Care bunuri fac obiectul confiscării?

Răspuns:
a) bunurile produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală;
b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârşirea unei infracţiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
c) bunurile produse, modificate sau adaptate în scopul săvârşirii unei infracţiuni, dacă au fost utilizate la comiterea acesteia şi dacă sunt ale infractorului; când bunurile aparţin altei persoane, confiscarea se dispune dacă producerea, modificarea sau adaptarea a fost efectuată de proprietar ori de infractor cu ştiinţa proprietarului;
d) bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte sau pentru a răsplăti pe făptuitor;
e) bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;
f) bunurile a căror deţinere este interzisă de lege.

Alte întrebări la drept penal, partea generală II, 12

01. Definiţi măsurile educative

Răspuns: Sancţiuni de drept penal care se aplică minorilor care au comis o infracţiune a cărei gravitate nu necesită sancţionarea cu o pedeapsă.

02. Enumeraţi măsurile educative

Răspuns:
a) mustrarea;
b) libertatea supravegheată;
c) internarea într-un centru de reeducare;
d) internatea într-un institut medical-educativ.

03. Definiţi mustrarea

Răspuns: Dojenirea minorului, arătându-i-se pericolul social al faptei săvârşite, sfătuindu-l să se poarte în aşă fel încât să dea dovadă de îndreptare, atrăgându-i-se totodată atenţia că dacă va săvârşi din nou o infracţiune, se va lua faţă de el o măsură mai severă sau i se aplică o pedeapsă.

04. Definiţi libertatea supravegheată

Răspuns: Lăsarea minorului în libertate pe timp de un an, sub supraveghere deosebită. Este exercitată de părinţii minorului, adoptator sau totore. Nu se poate dispune dacă în momentul judecării minorul a împlinit deja 17 ani.

05. Enumeraţi cauzele de revocare a măsurii libertăţii supravegheate

Răspuns:
a) dacă minorul se sustrage de la supraveghere;
b) dacă are purtări rele;
c) dacă săvârşeşte din nou o faptă prevăzută de legea penală;
d) dacă săvârşeşte o infracţiune.

06. Definiţi internarea într-un centru de reeducare

Răspuns: Se ia în scopul reeducării minorului în privinţa căruia celelalte măsuri educative sunt neîndestulătoare. Durata este nedeterminată, putând fi prelungită cu cel mult doi ani după ajungerea la majorat.

07. Definiţi internarea într-un institut medical-educativ

Răspuns: Se ia faţă de minorul care, din cauza stării sale fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical şi de un regim special de educaţie.

08. În ce condiţie se poate face revocarea liberării sau internării minorului?

Răspuns: Dacă în perioada internării într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ ori a liberării înainte de a deveni major, minorul săvârşeşte din nou o infracţiune pentru care se apreciază că este cazul să i se aplice pedeapsa închisorii, instanţa revocă internarea.

09. Care sunt pedepse aplicabile minorilor?

Răspuns:
a) închisoarea;
b) amenda.

Pedepsele complementare nu se aplică în cazul minorilor.

10. Care sunt caracteristicile pedepsei cu închisoarea în cazul minorilor?

Răspuns: Pedeapsa închisorii ce se poate aplica minorului este cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, dar limitele se reduc la jumătate. Minimul pedepsei nu poate scădea sub minimul general de 15 zile. În niciun caz minimul pedepsei nu va depăşi 5 ani.

11. Se poate aplica minorului pedeapsa detenţiunii pe viaţă?

Răspuns: Nu.

12. Care este situaţia amenzii în cazul minorilor?

Răspuns: Limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă se vor reduce la jumătate, dar fără a depăşi minimul general al pedepsei.

Alte întrebări la drept penal, partea generală II, 11

01. Enumeraţi condiţiile suspendării sub supraveghere

Răspuns:
a) pedeapsa cu închisoarea să nu fie mai mare de 4 ani;
b) dacă pedeapsa a fost aplicată pentru concurs de infracţiuni, suspendarea se poate dispune numai dacă aceasta nu depăşeşte 3 ani;
c) infractorul să nu fi fost anterior condamnat la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de un an, afară de cazul când condamnarea intră într-una din situaţiile prevăzute de art. 38 C.pen.;
d) instanţa trebuie să aprecieze că reeducarea inculpatului poate avea loc şi în libertate.

02. Care este termenul de încercare în cazul suspendării sub supraveghere?

Răspuns: 2-5 ani la care se adună durata pedepsei stabilită pentru infracţiunea pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere.

03. În ce condiţii are loc revocarea şi anularea suspendării sub supraveghere?

Răspuns: Ca şi la suspendarea condiţionată. Mai există în plus o cauză de revocare obligatorie atunci când condamnatul nu respectă obligaţiile şi măsurile de supraveghere impuse.

04. Enumeraţi cazurile speciale de suspendare a executării pedepsei

Răspuns:
a) suspendarea în cazul pierderii capacităţii de muncă;
b) suspendarea în cazul infracţiunii de abandon de familie;
c) suspendarea în cazul infracţiunilor comise de minori.

05. Definiţi liberarea condiţionată

Răspuns: Este o modalitate de individualizare administrativă a executării pedepsei închisorii, constând în executarea pedepsei în regim de libertate din momentul în care sunt îndeplinite condiţiile legale.

06. Enumeraţi condiţiile liberării condiţionate

Răspuns:
a) condamnatul să fie stăruitor în muncă;
b) condamnatul să fie disciplinat;
c) condamnatul să dea dovezi temeinice de îndreptare;
d) să fie executată o fracţiune din pedeapsa aplicată.

07. Delimitaţi fracţiunile de pedeapsă care trebuie să fi fost executate înaintea liberării condiţionate

Răspuns:
a) în cazul unei infracţiuni intenţionate – 2/3 din pedeapsă atunci când aceasta este mai mică de 10 ani şi ¾ din pedeapsă când aceasta depăşeşte durata de 10 ani;
b) în cazul infracţiunii din culpă – ½ din pedeapsă atunci când aceasta este mai mică de 10 ani şi 2/3 din pedeapsă atunci când aceasta este mai mare de 10 ani.

08. În ce constă regimul special al liberării condiţionate?

Răspuns:
a) în cazul persoanelor care, din cauza stării sănătăţii sau din alte cauze, nu mai sunt folosite sau nu au fost niciodată folosite la muncă (se acordă liberarea condiţionată după executarea fracţiunilor de pedeapsă prevăzute de lege);
b) minorii care ajung la vârsta de 18 ani, precum şi ceilalţi condamnaţi care ajung la 60 de ani bărbaţii şi 55 de ani femeile (sunt liberaţi condiţionat pentru infracţiuni comise cu intenţie după executarea 1/3 din pedeapsă atunci când aceasta este mai mică de 10 ani şi ½ din pedeapsă când aceasta depăşeşte 10 ani; pentru infracţiunile din culpă fracţiunile sunt de ¼ din pedeapsă atunci când aceasta este mai mică de 10 ani şi de 1/3 din pedeapsă când aceasta este mai mare de 10 ani).

09. Care sunt efectele liberării condiţionate?

Răspuns:
a) efectul imediat – punerea în libertate a persoanei;
b) efectul definitiv – la împlinirea duratei pedepsei, aceasta este considerată ca executată (nu se produce cocnomitent şi reabilitarea de drept).

10. În ce condiţii este obligatorie revocarea liberării condiţionate?

Răspuns: În situaţia în care infractorul a comis una din următoarele categorii de infracţiuni:
a) infracţiunea de omor;
b) infracţiuni contra siguranţei statului;
c) infracţiuni contra păcii sau omenirii;
d) infracţiuni săvârşite cu intenţie care au avut ca urmare moartea victimei;
e) infracţiuni care au produs consecinţe deosebit de grave.

Alte întrebări la drept penal, partea generală II, 10

01. Definiţi suspendarea condiţionată a executării pedepsei

Răspuns: Este o modalitate de individualizare a executării pedepsei ce constă în lăsarea în libertate a condamnatului pe o durată determinată, verificându-se astfel posibilităţile de reeducare ale acestuia fără executarea pedepsei.

02. În ce condiţii se poate dispune suspendarea condiţionată?

Răspuns:
a) pedeapsa concret aplicată să fie închisoarea de cel mult 3 ani;
b) dacă pedeapsa a fost aplicată pentru un concurs de infracţiuni, limita este de 2 ani;
c) persoana în cauză să nu fi fost anterior condamnată la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul în care condamnarea anterioară se numără printre cele enunţate de art. 38 C.pen.;
d) instanţa să poată aprecia că inculpatul este susceptibil de reeducare fără executarea pedepsei.

03. Care este regimul suspendării condiţionate?

Răspuns: Suspendarea se dispune pe o durată numită termen de încercare. Acesta are o durată fixă de 2 ani la care se adaugă durata pedepsei aplicate. În cazul pedepsei cu amenda, termenul de încercare are o durată fixă de un an.

04. Care sunt efectele dispunerii suspendării condiţionate?

Răspuns:
a) efect imediat – condamnatul nu execută pedeapsa;
b) efect final – la expirarea termenului de încercare, dacă infractorul nu a săvârşit o nouă infracţiune şi dacă nu s-a pronunţat revocarea sau anularea suspendării, condamnatul va fi reabilitat de drept.

05. Care sunt cauzele care impiedică producerea suspendării?

Răspuns:
a) revocarea;
b) anularea.

06. De câte feluri este revocarea suspendării?

Răspuns:
a) obligatorie;
b) facultativă.

07. În ce situaţii revocarea suspendării se dispune obligatoriu?

Răspuns:
a) atunci când în termenul de încercare condamnatul săvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată care este descoperită în termenul de încercare;
b) atunci când infractorul nu-şi îndeplineşte în termenul de încercare obligaţia de a plăti despăgubirile civile stabilite de instanţă prin hotărârea de condamnare.

08. În ce situaţie revocarea suspendării este facultativă?

Răspuns: Când infractorul săvârşeşte o infracţiune din culpă în interiorul termenului de încercare.

09. Care sunt efectele revocării?

Răspuns: Atunci când revocarea e determinată de săvârşirea unei noi infracţiuni, operează cumulul aritmetic. Se reţine starea de recidivă, chiar dacă nu se aplică tratamentul prevăzut de lege pentru aceasta.

Dacă revocarea se dispune pe motivul neîndeplinirii obligaţiilor civile, instanţa va dispune să se execute pedeapsa respectivă.

10. În ce condiţii se dispune anularea suspendării?

Răspuns:
a) inculpatul să fi săvârşit anterior dispunerii suspendării o altă infracţiune de care instanţa nu a avut cunoştinţă în momentul în care a dispus suspendarea;
b) această infracţiune să fie descoperită în termenul de încercare al suspendării;
c) pentru infracţiunea nou descoperită să se aplice o pedeapsă cu închisoarea.

11. Care sunt efectele anulării suspendării?

Răspuns: Pedeapsa pentru infracţiunea judecată iniţial şi pedeapsa pentru infracţiunea nou descoperită se vor contopi, după caz, potrivit dispoziţiilor pentru concursul de infracţiune, recidivă sau pluralitate intermediară.

12. Care este impactul suspendării condiţionate a executării pedepsei asupra măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare?

Răspuns: Niciunul.

Alte întrebări la drept penal, partea generală II, 9

01. Care sunt criteriile generale şi obligatorii de care se ţine cont la aplicarea pedepselor?

Răspuns:
a) dispoziţiile părţii generale a Codului penal;
b) limitele de pedeapsă fixate în partea specială;
c) gradul de pericol social al faptei săvârşite;
d) persoana făptuitorului;
e) împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

02. Enumeraţi stările de agravare

Răspuns:
a) starea de recidivă;
b) infracţiunea continuată;
c) concursul de infracţiuni.

03. Enumeraţi stările de atenuare

Răspuns:
a) tentativa;
b) minoritatea făptuitorului.

04. De câte feluri pot fi circumstanţele?

Răspuns:
a) legale;
b) judiciare.

a) atenuante;
b) agravante.

05. Enumeraţi circumstanţele atenunante legale

Răspuns:
a) depăşirea limitelor legitimei apărări;
b) depăşirea limitelor stării de necesitate;
c) starea de provocare.

06. Definiţi starea de provocare

Răspuns: Săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinate de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.

07. Care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească riposta?

Răspuns:
a) să fie concomitentă sau posterioară actului de provocare;
b) să fie intenţionată;
c) să fie determinată de actul provocator, adică să existe o cauzalitate psihică între actul provocator şi ripostă;
d) să se îndrepte împotriva provocatorului.

08. Definiţi circumstanţele atenuante judiciare

Răspuns: Acele împrejurări care atenuează răspunderea penală, rămânând la latitudinea judecătorului decizia de a le alege şi de a le aplica. Aceste circumstanţe sunt într-un număr nelimitat, judecătorul putând alege una sau mai multe, în funcţie de caracteristicile fiecărei infracţiuni sau fiecărui infractor.

09. Care sunt circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de C. pen. cu titlu exemplificativ?

Răspuns:
a) conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii;
b) stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită;
c) atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii, rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor.

10. Enumeraţi circumstanţele agravante legale

Răspuns:
a) săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună;
b) săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime, prin violenţe asupra membrilor familiei ori prin metode ori mijloace care prezintă pericol public;
c) săvârşirea infracţiunii de către un infractor major, dacă acesta a comis fapta împreună cu un minor;
d) săvârşirea infracţiunii pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA;
e) săvârşirea infracţiunii din motive josnice;
f) săvârşirea infracţiunii în stare de beţie anume provocată în vederea comiterii faptei (beţie preordinată);
g) săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia prilejuită de o calamitate.

11. Care este efectul circumstanţelor atenuante în cazul detenţiunii pe viaţă?

Răspuns: Instanţa este obligată să înlocuiască această pedeapsă cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 10 şi 25 de ani.

12. Pentru care infracţiuni reducerea pedepsei închisorii sub efectul circumstanţei atenuante nu se poate face decât până la o treime din minimul special?

Răspuns:
a) infracţiuni contra siguranţei statului;
b) infracţiuni contra păcii şi omenirii;
c) omor;
d) infracţiuni săvârşite cu intenţie care au avut ca urmare moartea unei persoane;
e) infracţiuni prin care s-au produs consecinţe deosebit de grave.

13. Există un efect cumulativ al circumstanţelor atenuante?

Răspuns: Nu.

14. Care este efectul circumstanţelor atenuante asupra pedepselor complementare?

Răspuns: Pedeapsa complementară privativă de drepturi poate fi înlăturată.

15. Care este efectul circumstanţei agravante asupra pedepsei?

Răspuns: Ca şi la concursul de infracţiuni.

16. Care este efectul circumstanţei agravante asupra pedepselor complementare?

Răspuns: Niciunul.

17. Care este ordinea în care se dă eficienţă circumstanţelor concurente în aceeaşi cauză?

Răspuns: Mai întâi se va da eficienţă circumstanţelor de agravare, apoi circumstanţelor de atenuare, după care se va da eficienţă stării de recidivă.

18. Care este ordinea de aplicare atunci când există mai multe cauze de agravare, atenuare şi circumstanţe?

Răspuns:
a) minoritatea;
b) tentatival;
c) circumstanţele agravante;
d) circumstanţele atenuante;
e) infracţiunea continuată;
f) recidiva postexecutorie;
g) recidiva postcondamnatorie;
h) pluralitatea intermediară;
i) concursul de infracţiuni.

Alte întrebări la drept penal, partea generală II, 8

01. În ce condiţii se aplică degradarea militară?

Răspuns: Se aplică în mod obligatoriu condamnaţilor militari şi rezervişti, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea mai mare de 10 ani sau detenţiunea pe viaţă. Se aplică facultativ, pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie, dacă pedeapsa principală stabilită este de cel puţin 5 ani şi de cel mult 10 ani.

02. Reabilitarea are ca efect redarea gradului militar?

Răspuns: Nu.

03. Care este raportul dintre durata pedepsei privative de libertate şi durata pedepselor accesorii?

Răspuns: Cele două durate nu coincid întotdeauna.

04. Clasificaţi pedepsele aplicabile persoanei juridice

Răspuns:
a) pedepse principale;
b) pedepse complementare.

05. Care sunt limitele generale ale amenzii aplicabile persoanei juridice?

Răspuns: De la 2.500 lei la 2.000.000 lei

06. Enumeraţi pedepsele complementare aplicabile persoanei juridice

Răspuns:
a) dizolvarea persoanei juridice;
b) suspendarea activităţii pe o durată de la 3 luni la un an sau suspendarea uneia dintre activităţile persoanei juridice în legătură cu care s-a săvârşit infracţiunea pe o durată de la 3 luni la 3 ani;
c) închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani;
d) interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la 1 la 3 ani;
e) afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare.

Alte întrebări la drept penal, partea generală II, 7

01. Enumeraţi categoriile sancţiunilor de drept penal

Răspuns:
a) pedepsele;
b) măsurile educative;
c) măsurile de siguranţă.

02. Definiţi pedeapsa

Răspuns: Este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

03. Enumeraţi categoriile de pedepse din dreptul românesc

Răspuns:
a) pedepse principale;
b) pedepse complementare;
c) pedepse accesorii.

04. Care sunt pedepsele principale aplicabile persoanei fizice?

Răspuns:
a) detenţiunea pe viaţă;
b) închisoarea;
c) amenda.

05. Care sunt limitele generale ale pedepsei cu închisoare?

Răspuns: Acestea sunt cuprinse între 15 zile (minim general) şi 30 de ani (maxim general).

06. Care este minimul special cel mai mic? Dar maximul special cel mai mare?

Răspuns: 1 lună şi respectiv 25 de ani.

07. Care sunt limitele generale ale amenzii pentru persoana fizică?

Răspuns: 100 lei şi respectiv 50.000 lei.

08. Care sunt limitele speciale ale amenzii?

Răspuns: Atunci când amenda este prevăzută ca sancţiune unică, nefiind alternativă cu închisoarea, limitele ei vor fi de la 150 lei la 10.000 lei.

Atunci când este prevăzută şi pedeapsa închisorii de până la un an, limitele sunt de la 300 lei la 15.000 lei.

Atunci când închisoarea depăşeşte un an, amenda are ca limite 500 lei şi 30.000 lei.

09. Enumeraţi categoriile pedepselor complementare

Răspuns:
a) interzicerea unor drepturi;
b) degradarea militară.

10. Enumeraţi condiţiile pentru aplicarea pedepsei complementare:

Răspuns:
a) să fie prevăzută de norma de incriminare (aplicare obligatorie);
b) să decidă instanţa că se impune aplicarea ei, deşi nu este prevăzută de norma de incriminare (aplicare facultativă);
c) să există o pedeapsa cu închisoarea de cel puţin doi ani.

11. Care sunt drepturile care pot fi interzise prin pedeapsă complementară?

Răspuns:
a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat;
c) dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii;
d) drepturile părinteşti;
e) dreptul de a fi tutore sau curator.

12. Când începe executarea pedepsei interzicerii unor drepturi?

Răspuns: După executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

Alte întrebări la drept penal, partea generală II, 6

01. Cum se pedepseşte participaţia?

Răspuns: Instigatorul şi complicele la o faptă prevăzută de legea penală săvârşită cu intenţie se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.

02. Cum se ierarhizează formele de participaţie?

Răspuns: În ordine descrescătoare a gradului de pericol, formele de participaţie pot fi ierarhizate începând cu autoratul şi coautoratul, continuând cu instigarea şi terminând cu complicitatea.

Forma mai puţin gravă se absoarbe în forma mai gravă de participaţie.

03. Ce sunt circumstanţele?

Răspuns: Împrejurări care privesc fapta sau persoana făptuitorului şi care influenţează răspunderea penală în sensul agravării sau atenuării ei.

04. Ce sunt cauzele de nepedepsire?

Răspuns: Participantul nu se pedepseşte dacă în cursul executării, dar înainte de descoperirea faptei, împiedică consumarea acesteia.

05. Ce este participaţia improprie?

Răspuns: Participanţii acţionează cu forme de vinovăţie diferite.

Alte întrebări la drept penal, partea generală II, 5

01. Enumeraţi formele pluralităţii de făptuitori

Răspuns:
a) pluralitatea naturală;
b) pluralitatea constituită;
c) pluralitatea ocazională (participaţia).

02. Definiţi pluralitatea naturală

Răspuns: Există atunci când participarea a două sau mai multe persoane la săvârşirea faptei este cerută de chiar natura infracţiunii. Nu se cere ca toţi participanţii să acţioneze cu vinovăţie.

03. Definiţi pluralitatea constituită

Răspuns: Există atunci când textul de incriminare sancţionează constituirea unei asocieri ori sprijinirea acesteia, dacă scopul celor ce s-au asociat constă în săvârşirea infracţiunii.

04. Definiţi pluralitatea ocazională

Răspuns: Există atunci când două sau mai multe persoane, în baza unei legături subiective participă la săvârşirea unei infracţiuni cu acte materiale sau intelectuale, fără ca această participaţie să fie cerută de conţinutul natural sau legal al infracţiunii.

05. În ce calitate acţionează persoanele în cadrul participaţiei?

Răspuns:
a) autori
b) coautori
c) instigatori
d) complici.

06. Cum se diferenţiază persoanele din participaţie, în raport cu tipul actelor de executare?

Răspuns: Autorul şi coautorii participă întotdeauna cu acte de executare.

Complicele poate participa cu acte materiale sau intelectuale.

Instigatorul participă cu acte intelectuale având ca rezultat determinarea autorului să treacă la săvârşirea faptei.

07. Definiţi autoratul

Răspuns: Autorul este persoana care săvârşeşte, în mod nemijlocit, fapta prevăzută de legea penală.

08. Definiţi coautoratul

Răspuns: Două sau mai multe persoane participă cu acte de executare la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni.

09. Enumeraţi acţiunile care nu pot fi săvârşite în coautorat

Răspuns:
a) infracţiunile caracterizate de o pluralitate naturală sau constituită;
b) infracţiunile cu autor unic;
c) infracţiunile din culpă;
d) infracţiunile omisive.

10. Definiţi instigarea

Răspuns: Determinarea cu intenţie a unei persoane să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.

11. Clasificaţi instigarea în funcţie de rezultatul care îl produce

Răspuns:
a) perfectă (urmată de execuţie);
b) imperfectă (urmată de executare).

12. Cum se pedepseşte instigarea neurmată de executare?

Răspuns: În cazul acesta, instigatorul săvârşeşte o infracţiune de sine-stătătoare. Această acţiune se pedepseşte cu o pedeapsă cuprinsă între minimul general al pedepsei şi minimul special prevăzut de lege la acţiunea la care s-a instigat.

În măsura în care legea prevede detenţiunea pe viaţă la infracţiunea la care s-a instigat, pedeapsa aplicabilă este închisoare între 2-10 ani.

Instigarea neurmată de executare nu se pedepseşte în situaţia în care pentru fapta la care s-a instigat, legea prevede o pedeapsă cu închisoarea de până la 2 ani sau pedeapsă cu amendă.

Instigarea neurmată de executare se va sancţiona cu pedeapsa prevăzută pentru fapta efectiv comisă, dacă până în momentul desistării autorul a săvârşit o altă infracţiune.

13. Definiţi complicele

Răspuns: Este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

14. Clasificaţi complicitatea în raport cu modalităţile de realizare

Răspuns:
a) complicitatea materială (procurarea de către complice a mijloacelor de săvârşire a infracţiunilor, prin înlăturarea unor piedici pe care le-ar putea întâmpina autorul ori prin ajutarea acestuia în orice mod);
b) complicitatea intelectuală (se realizează prin întărirea rezoluţiei infracţionale a autorului, fie prin încurajări, fie prin asistarea în timpul săvârşirii faptei, fie prin promisiunea anterioară sau concomitentă de tăinuire sau de favorizare).

15. Ce este complicitatea negativă?

Răspuns: Se realizează atunci când complicele asistă la săvârşirea acţiunii de către autor, fără ca între ei să existe o legătură subiectivă. Nu se pedepseşte în dreptul românesc.