Întrebări drept civil (XII)
1. Care sunt deosebirile dintre actele unilaterale şi contractele unilaterale?
Actele care nu au părţi, ci sunt rezultatul unui autor ce emite o voinţă juridică unică, sunt acte juridice unilaterale (ex: testamentul). Contractul unilateral este o specie de contract, care se caracterizează prin aceea că o parte a sa este doar debitor, iar cealaltă este numai creditor al unei prestaţii anume determinată (ex: donaţia).
2. Ce sunt contractele cu titlu oneros şi contractele aleatorii?
Actele oneroase sunt actele patrimoniale, prin intermediul lor urmărindu-se obţinerea unui avantaj patrimonial.
Contractele aleatorii sunt acele acorduri de voinţă în cadrul cărora părţile nu cunosc sau nu pot să cunoască chiar de la momentul încheierii contractului întinderea prestaţiilor la care se obligă.
3. De câte feluri sunt actele de administrare?
Actele de administrare sau gestiune au ca efect şi scop punerea în valoare a unor bunuri sau drepturi patrimoniale. Actele administrative sunt tranzitive sau, atunci când sunt raportate doar la un bun, pot fi considerate acte de dispoziţie.
4. Ce sunt actele condiţie?
Sunt acelea în care voinţa părţilor are doar rolul de a face aplicabilă o anumită reglementare legală, un anumit statut legal. Drepturile şi obligaţiile părţilor nu mai rezultă din voinţa părţilor ci din acea reglementare. De exemplu, actul căsătoriei este un act condiţie, deoarece drepturile şi obligaţiile soţilor rezultă din prevederile legii şi nu din voinţa acestora.
5. Care sunt condiţiile generale şi esenţiale de valabilitate ale actelor juridice?
Potrivit art. 948 C. civ. “condiţiile esenţiale pentru valabilitatea unei convenţii sunt: 1. capacitatea de a contracta: 2. consimţământul valabil al părţii ce se obligă; 3. un obiect determinat; 4. o cauză licită.” Cu toate că textul califică aceste condiţii ca fiind esenţiale doar pentru valabilitatea convenţiilor, doctrinar se admite că ele sunt necesar de a fi întrunite pentru valabilitatea oricărui act juridic, fie că el este bilateral fie că este unilateral. Pe de altă parte, se precizează că în cazul actelor solemne, la aceste patru condiţii de valabilitate mai trebuie adăugată şi forma actului juridic, ca o a cincea condiţie.
6. În ce situaţii eroarea viciază consimţământul?
În mod evident, nu orice eroare constituie un viciu de consimţământ. Singurele cazuri determinate legal în care se poate admite eroarea viciu de consimţământ sunt eroarea asupra substanţei şi eroarea asupra persoanei.
7. Ce este dolul reticent?
Dolul reticent, numit de asemenea dol pasiv sau dol omisiv, este genul de manoperă dolosivă ce constă într-o inacţiune (abţinere).
8. Care este domeniul de aplicare al leziunii?
Leziunea este paguba materială pe care o suferă una dintre părţile unui contract oneros şi comutativ, din cauza disproporţiei ce există, la data încheierii contractului, între prestaţia proprie şi prestaţia celeilalte părţi. Prin prevederile art. 25, al. 1, din Decretul nr. 31/1954, domeniul de aplicare al leziunii ca viciu de consimţământ a fost restrâns la actele de administrare a bunurilor şi a patrimoniului, cu caracter oneros şi comutativ, încheiate de minorii cu capacitate de exerciţiu restrânsă, fără încuviinţarea ocrotitorului legal.
9. În ce condiţii este considerat imposibil obiectul actului juridic?
Prin efectivitatea obiectului se înţelege ideea că obiectul trebuie să existe simultan – în principiu, în realitatea fizică şi juridică, îndeplinind unele criterii tehnice. Rezultă, deci, că în situaţia în care prestaţia/bunul există doar în fantezia părţilor, obiectul contractului este imposibil.
10. Ce este cauza concretă (scopul mediat)?
În actele oneroase, cauza concretă se referă îndeobşte la anumite însuşiri ale contraprestaţiei celeilalte părţi, fiind cunoscută de către părţi ca mobil determinant, care a împins pe fiecare parte să contracteze. În actele gratuite, cauza concretă este prefigurarea unor calităţi ale gratificatului, care să justifice mărinimia juridică a dispunătorului.
Actele care nu au părţi, ci sunt rezultatul unui autor ce emite o voinţă juridică unică, sunt acte juridice unilaterale (ex: testamentul). Contractul unilateral este o specie de contract, care se caracterizează prin aceea că o parte a sa este doar debitor, iar cealaltă este numai creditor al unei prestaţii anume determinată (ex: donaţia).
2. Ce sunt contractele cu titlu oneros şi contractele aleatorii?
Actele oneroase sunt actele patrimoniale, prin intermediul lor urmărindu-se obţinerea unui avantaj patrimonial.
Contractele aleatorii sunt acele acorduri de voinţă în cadrul cărora părţile nu cunosc sau nu pot să cunoască chiar de la momentul încheierii contractului întinderea prestaţiilor la care se obligă.
3. De câte feluri sunt actele de administrare?
Actele de administrare sau gestiune au ca efect şi scop punerea în valoare a unor bunuri sau drepturi patrimoniale. Actele administrative sunt tranzitive sau, atunci când sunt raportate doar la un bun, pot fi considerate acte de dispoziţie.
4. Ce sunt actele condiţie?
Sunt acelea în care voinţa părţilor are doar rolul de a face aplicabilă o anumită reglementare legală, un anumit statut legal. Drepturile şi obligaţiile părţilor nu mai rezultă din voinţa părţilor ci din acea reglementare. De exemplu, actul căsătoriei este un act condiţie, deoarece drepturile şi obligaţiile soţilor rezultă din prevederile legii şi nu din voinţa acestora.
5. Care sunt condiţiile generale şi esenţiale de valabilitate ale actelor juridice?
Potrivit art. 948 C. civ. “condiţiile esenţiale pentru valabilitatea unei convenţii sunt: 1. capacitatea de a contracta: 2. consimţământul valabil al părţii ce se obligă; 3. un obiect determinat; 4. o cauză licită.” Cu toate că textul califică aceste condiţii ca fiind esenţiale doar pentru valabilitatea convenţiilor, doctrinar se admite că ele sunt necesar de a fi întrunite pentru valabilitatea oricărui act juridic, fie că el este bilateral fie că este unilateral. Pe de altă parte, se precizează că în cazul actelor solemne, la aceste patru condiţii de valabilitate mai trebuie adăugată şi forma actului juridic, ca o a cincea condiţie.
6. În ce situaţii eroarea viciază consimţământul?
În mod evident, nu orice eroare constituie un viciu de consimţământ. Singurele cazuri determinate legal în care se poate admite eroarea viciu de consimţământ sunt eroarea asupra substanţei şi eroarea asupra persoanei.
7. Ce este dolul reticent?
Dolul reticent, numit de asemenea dol pasiv sau dol omisiv, este genul de manoperă dolosivă ce constă într-o inacţiune (abţinere).
8. Care este domeniul de aplicare al leziunii?
Leziunea este paguba materială pe care o suferă una dintre părţile unui contract oneros şi comutativ, din cauza disproporţiei ce există, la data încheierii contractului, între prestaţia proprie şi prestaţia celeilalte părţi. Prin prevederile art. 25, al. 1, din Decretul nr. 31/1954, domeniul de aplicare al leziunii ca viciu de consimţământ a fost restrâns la actele de administrare a bunurilor şi a patrimoniului, cu caracter oneros şi comutativ, încheiate de minorii cu capacitate de exerciţiu restrânsă, fără încuviinţarea ocrotitorului legal.
9. În ce condiţii este considerat imposibil obiectul actului juridic?
Prin efectivitatea obiectului se înţelege ideea că obiectul trebuie să existe simultan – în principiu, în realitatea fizică şi juridică, îndeplinind unele criterii tehnice. Rezultă, deci, că în situaţia în care prestaţia/bunul există doar în fantezia părţilor, obiectul contractului este imposibil.
10. Ce este cauza concretă (scopul mediat)?
În actele oneroase, cauza concretă se referă îndeobşte la anumite însuşiri ale contraprestaţiei celeilalte părţi, fiind cunoscută de către părţi ca mobil determinant, care a împins pe fiecare parte să contracteze. În actele gratuite, cauza concretă este prefigurarea unor calităţi ale gratificatului, care să justifice mărinimia juridică a dispunătorului.
Trimiteți un comentariu