joi, 29 iulie 2010

Întrebări drept internaţional public (IV)

01. În ce constă permeabilitatea unui sistem juridic?

Răspuns:
Un sistem este permeabil dacă posedă norme secundare (de recunoaştere) care să asigure efectivitatea normelor din celelalte sisteme.

02. Descrieţi pe scurt teoria dualistă.

Răspuns:
Premisa dualistă primară este aceea că ordinea juridică internaţională şi sistemele juridice statale sunt în mod necesar autonome, deoarece:
a) normele fiecărui sistem au condiţii specifice de validitate;
b) normele se aplică unor subiecte juridice diferite;
c) normele se aplică unor situaţii diferite.

03. Descrieţi pe scurt teoria monistă.

Răspuns:
Monismul are două variante, una radicală, care afirmă primatul dreptului intern asupra dreptului internaţional, şi care astăzi este o poziţie teoretică de nesusţinut, pentru că nu mai are un suport efectiv în dreptul pozitiv, şi una care afirmă primatul dreptului internaţional asupra dreptului intern şi care îşi are suportul în practica unor state reprezentative ale comunităţii internaţionale.

04. Care este efectul procedurii de receptare a normelor internaţionale în dreptul intern?

Răspuns:
Efectul acestei operaţiuni speciale constă în transformarea caracterului internaţional al normelor în caracter intern.

05. Ce cuprinde sintagma “drept internaţional general”?

Răspuns:
Această sintagmă cuprinde cutumele generale şi principiile generale de drept.

06. Care sunt cele trei tehnici care asigură aplicabilitatea internă a cutumelor şi a principiilor generale?

Răspuns:

a) încorporarea automată a dreptului internaţional general;
b) transformarea automată globală a sistemului intern;
c) transformarea ad-hoc în sistemul intern.

07. Cine are competenţa de interpretare a tratatelor în sistemul juridic românesc?

Răspuns:
Legea a atribuit Ministerului de Externe competenţa interpretării tratatelor.

08. Ce sunt tratatele secrete?

Răspuns:
Tratatele secrete nu sunt înregistrate la ONU.

Read more...

Întrebări drept internaţional public (III)

01. Care sunt marile puteri de azi, calificate juridic prin statutul de membri permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU?

Răspuns:
Marile puteri de azi, membri permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU, sunt: SUA, Marea Britanie, Franţa, Rusia şi China.

02. Ce sunt normele constituţionale în dreptul internaţional?

Răspuns:
Normele constituţionale guvernează totalitatea raporturilor juridice din sistem, cu alte cuvinte cuprind normele de recunoaştere a validităţii globale a tuturor celorlalte norme juridice.

03. Enunţaţi criteriile constituţionalităţii materiale a normelor.

Răspuns:
Constituţionalitatea materială a normelor este definită în funcţie de trei criterii:
a) obiectul normelor (sunt norme care reglementează materii fundamentale în sistem);
b) natura normelor (nu pot cădea în desuetudine şi nu sunt afectate de caducitate – au deci o natură relativ statică);
c) autoritate (sunt normele ultime de recunoaştere, de modificare şi de atribuire a competenţelor în sistem).

04. Identificaţi normele care posedă o natură constituţională, din punct de vedere material.

Răspuns:

a) norma care declară şi fixează limitativ izvoarele dreptului internaţional (art. 38, literele a, b şi c din Statutul CIJ);
b) norma care afirmă existenţa normelor inderogabile, jus cogens (art. 64, CV – 1969);
c) normele care afirmă primatul Carte ONU asupra tuturor celorlalte tratate (art. 20 şi 103 din Cartă).

05. Enumeraţi normele cu natură constituţională, izvorâte din supra-legalitatea instituită în sistemul Naţiunilor Unite.

Răspuns:
Această centralizare juridică este realizată prin
a) formularea principiilor fundamentale de drept internaţional;
b) instituirea unei competenţe exclusive a Consiliului de Securitate al ONU în calificarea situaţiilor de ruptură a păcii sau ameninţări la adresa păcii şi securităţii internaţionale, cu monopolul sancţiunilor internaţionale aferent;
c) acceptarea generală a existenţei unor norme opozabile erga omnes;
d) instituirea unei norme general acceptate, care limitează reciprocitatea în materia dreptului umanitar şi interzice suspendarea sau încetarea aplicării tratatelor umanitare;
e) prezenţa unui mecanism centralizat de executare a hotărârilor CIJ;
f) controlul organziat al respectării drepturilor fundamentale inderogabile pe teritoriul statelor;
g) jurisdicţia internaţională directă şi exclusivă asupra criminalilor internaţionali, prin intermediul Tribunalelor Internaţionale ad-hoc, organe instituite prin rezoluţii ale Consiliului de Securitate.

06. Care sunt cele două caracteristici juridice care ar fi de natură să pună în discuţie calitatea juridică a dreptului internaţional?

Răspuns:
Cele două caracteristici juridice sunt:
a) absenţa sancţiunilor judiciare din sistem;
b) caracterul descentralizat al constrângerii (sau absenţa sancţiunilor centralizate în sistem).

07. Ce este lex mercatoria?

Răspuns:
Este un ansamblu de norme, de uzanţe comerciale şi de principii generale, în parte imputabile statelor (provenind aşadar din sistemul dreptului internaţional public), dar care sunt în cea mai mare parte practici şi creaţii ale comercianţilor transnaţionale.

08. Definiţi: regimul internaţional, regimul juridic internaţional, sub-sistemul unei OI, regimul transnaţional, sub-sistemul juridic transnaţional.

Răspuns:
Regimul internaţional include actorii statali.

Regimul juridic internaţional cuprinde sub-sistemul normativ al unei materii internaţionale sau al unui domeniu internaţional, de exemplu dreptul mării.

Sub-sistemul unei organizaţii internaţionale este un regim juridic vertical, guvernat de actul institutiv al OI.

Regimul transnaţional guvernează raporturile orizontale dintre comercianţi.

Sub-sistemul juridic transnaţional este un set de norme centrale, general obligatorii, emise şi aplicate de un ONG care acţionează transnaţional.

09. Ce este dreptul internaţional privat propriu-zis?

Răspuns:
Normele juridice care îl definesc fac parte din sistemele de drept intern.

10. Ce este conflictul de legi? Dar conflictul de jurisdicţii?

Răspuns:
Conflictul de legi denumeşte conflictul de norme materiale.

Conflictul de jurisdicţii în dreptul internaţional priveşte normele care permit executarea sentinţelor străine sau chestiunile legate de pierderea sau dobândirea naţionalităţii.

Read more...

Întrebări drept internaţional public (II)

01. Care sunt scopurile ordinii internaţionale actuale?

Răspuns:
Ordinea internaţională actuală susţine trei scopuri primare specifice:
a) scopul conservării sistemului şi a societăţii de state suverane;
b) scopul menţinerii independenţei fiecărui stat de pe glob;
c) scopul păcii.

02. Care sunt cele două fundamente ale interdependenţei statelor în sistemul relaţiilor internaţionale?

Răspuns:
Cele două fundamente ale interdependenţei statelor sunt atât interdependenţa fondată strict pe reciprocitate, ci şi cea hegemonică sau asimetrică, fondată pe relaţii de putere.

03. Care sunt condiţiile care trebuie reunite pentru ca actorii internaţionali să perceapă interdependenţa ca motiv al cooperării?

Răspuns:
Pentru ca actorii internaţionali să perceapă interdependenţa ca pe un motiv al cooperării, trebuie reunite următoarele condiţii:
a) actorii să perceapă înalta ineficacitate a acţiunii autonome;
b) actorii internaţionali să perceapă costul înalt al acţiunii autonome;
c) actorii trebuie să perceapă înalta incertitudine privind realizarea aşteptărilor acţiunii autonome.

04. Definiţi societatea internaţională.

Răspuns:
Prin acest concept doctrina majoritară desemnează totalitatea statelor suverane, împreună cu totalitatea celorlalţi actori care sunt relevanţi din perspectiva teoriei relaţiilor internaţionale (OI, ONG, persoane fizice, societăţi transnaţionale).

05. Care sunt cele patru particularităţi ale societăţii internaţionale statale puse în evidenţă de către Martin Wight?

Răspuns:
Cele patru particularităţi sunt:
a) socitatea internaţională este o societate compusă din alte societăţi;
b) numărul membrilor societăţii internaţionale este redus;
c) membrii sunt mult mai heterogeni decât membrii societăţii statale;
d) membrii societăţii sunt, dacă nu nemuritori, în orice caz entităţi care se percep ca atare.

06. Care sunt singurele subiecte de drept internaţional cu o capacitate plenară?

Răspuns:
Statele sunt deopotrivă subiectele primare şi subiectele plenare ale dreptului internaţional.

07. Care sunt combinaţiile de relaţii care pot fi identificate în societatea internaţională?

Răspuns:
Relaţiile care pot fi identificate în societatea internaţională se reduc la următoarele combinaţii care pleacă de la tipurile de actori internaţionali:
a) relaţii inter-statale;
b) relaţii între state şi organizaţii internaţionale;
c) relaţii între OI;
d) relaţii între state şi organizaţii non-guvernamentale;
e) relaţii între state şi companiile transnaţionale;
f) relaţii între companiile transnaţionale, OI şi ONG;
g) relaţii între toţi aceşti actori internaţionali şi persoanele fizice.

08. Care este diferenţa dintre comunitate şi societate, în lumina criteriului solidarităţii, identificat de G. Schwarzenberger?

Răspuns:
Pentru ca o comunitate să aibă şansa să apară şi să se menţină, entităţile din sistem trebuie să manifeste constant loialitatea comunitară. Pentru efectivitatea unei societăţi este suficient ca entităţile să fie animate de bună-credinţă şi să o manifeste în acţiunile lor.

09. Enumeraţi şi definiţi cele trei tipuri de drept prin care se poate crea o ordine juridică.

Răspuns:
O ordine juridică poate fi creată prin:
a) dreptul puterii – are ca sursă de drept puterea;
b) dreptul reciprocităţii – este specific comunităţii;
c) dreptul coordonării – reprezintă palierul intermediar între primele două.

Read more...

Întrebări drept internaţional public (I)

01. Care sunt caracteristicile unui sistem juridic care îl fac diferit de un ansamblu de norme?

Răspuns:
Sistemul este un ansamblu de norme efectiv, adică majoritatea subiectelor de drept respectă ansamblul normelor. Ansamblul cuprinde, în afara normelor care reglementează comportamente, şi alt tip de norme, care îndeplinesc un complex de funcţii pe care le putem numi, deocamdată generic, funcţii de sistem. Concomitent, ansamblul de norme posedă o anumită unitate, pe care o asigură normele juridice care îndeplinesc funcţiile de sistem. În cele din urmă, ansamblul de norme este complet sau închis.

02. Care este miza sistemului actual al dreptului internaţional, construit prin înfiinţarea Societăţii Naţiunilor?

Răspuns:
Miza acestui sistem de drept internaţional este înlocuirea sistemului internaţional de securitate bazat pe instituţia echilibrului de putere cu sistemul internaţional fondat pe organizarea securităţii colective.

03. Cine sunt principalii actori internaţionali?

Răspuns:
Principalii actori internaţionali sunt statele suverane.

04. Care au fost instituţiile primei centralizări politico-juridice la care au consimţit statele suverane?

Răspuns:
Prima centralizare politico-juridică la care au consimţit statele suverane a fost limitată la înfiinţarea unei organizaţii internaţionale politice cu vocaţie universală (Societatea Naţiunilor), la instituirea unei jurisdicţii centrale şi permanente (Curtea Permanentă de Justiţie) şi la declararea izvoarelor formale ale dreptului internaţional (Statutul Curţii Permanente).

05. Care este semnul centralizării relative într-un sistem juridic?

Răspuns:
Există o centralizare relativă într-un sistem ori de câte ori un set de norme, numite norme centrale:
a) se aplică în întreg sistemul;
b) se aplică tuturor subiectelor de drept prezente în sistem;
c) reprezintă criterii de validitate pentru celelalt norme din sistem (normele locale sau normele speciale).

06. Cât de centralizat este dreptul internaţional?

Răspuns:
Dreptul internaţional este relativ centralizat, adică cunoaşte fenomene de centralizare, sau procese de centralizare aflate într-un stadiu incipient, ceea ce înseamnă că centralizarea a atins un nivel care rămâne cu mult inferior celui pe care îl posedă un sistem statal sau chiar un sistem federal.

07. Care sunt condiţiile de fundamentare ale caracterului obligatoriu al dreptului internaţional?

Răspuns:
Nu se poate fundamenta într-un mod credibil caracterul obligatoriu al dreptului internaţional în absenţa totală:
a) a moralităţii externe (adecvarea conţinutului material al normei la un standard moral);
b) a moralităţii interne (respectarea unui set de principii juridice de sistem).

08. Enumeraţi diferenţele dintre normele juridice primare şi normele juridice secundare în dreptul internaţional.

Răspuns:

(a) Primele impun drepturi şi obligaţii; secundele conferă puteri (competenţe).
(b) Normele primare se referă la comportamente; normele secundare se referă la alte norme.
(c) Normele primare privesc acţiuni sau inacţiuni; normele secundare determină modul în care se creează alte norme şi actele juridice.

09. Clasificaţi normele secundare din dreptul internaţional.

Răspuns:
Normele secundare se clasifică astfel:
a) norme de recunoaştere (care ne permit să verificăm dacă o normă particulară face parte sau nu face parte din sistemul juridic dat);
b) norme de modificare (care abilitează un actor internaţional să abroge, să modifice sau să înlocuiască o normă sau un set de norme din sistemul juridic internaţional sau dintr-un subsistem internaţional;
c) norme de adjudecare (ale deciziei), cele care abilitează subiectele de drept sau instituţiile dotate cu competenţe jurisdicţionale sau cvasi-jurisdicţionale să califice violarea normelor primare sau secundare, să determine sancţiunile care trebuie aplicate şi/sau, eventual, să aplice sancţiunile.

Read more...

sâmbătă, 17 iulie 2010

Întrebări la dreptul familiei (IX)

01. În ce condiţii se poate lua măsura extremă a partajării bunurilor comune în timpul căsătoriei?

Răspuns:
Această măsură se poate lua dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:
a) motive temeinice în susţinerea cererii de împărţeală, motive a căror realitate a fost dovedită în faţa instanţei;
b) partajarea bunurilor comune s-a dispus prin hotărâre judecătorească.

02. Ce se înţelege prin noţiunea de “motive temeinice” în sensul art. 36 alin. (2) C.fam.?

Răspuns:
Este vorba despre situaţii de fapt aflate în legătură directă cu exerciţiul drepturilor soţilor asupra bunurilor din comunitate, împrejurări de natură să releve că interesele patrimoniale ale unuia dintre soţi sunt nesocotite sau prejudiciate prin maniera în care celălalt înţelege să uzeze de dreptul de administrare, de folosinţă sau de dispoziţie asupra acestei categorii de bunuri.

03. Care este soarta unei convenţii extra-judiciare a soţilor de împarţire a bunurilor comune şi de ce?

Răspuns:
O eventuală convenţie extra-judiciară a soţilor de împărţire a bunurilor comune ar fi lovită de nulitate absolută, ca fiind contrară regimului comunităţii de bunuri.

04. Care este instanţa competentă pentru acţiunea în partajarea bunurilor comune ale soţilor?

Răspuns:
Din punct de vedere material, instanţa competentă este judecătoria. Din punct de vedere teritorial, judecătoria de la domiciliul pârâtului.

05. Care este criteriul fundamental la determinarea cotelor cuvenite fiecărui soţ?

Răspuns:
În ceea ce priveşte determinarea cotelor cuvenite fiecărui soţ, criteriul fundamental este acela al contribuţiei efective la dobândire, la fel cum se întâmplă în cadrul partajului la desfacerea căsătoriei.

06. În ce constă caracterul subsidiar al acţiunii creditorilor personali prin care se urmăreşte partajarea bunurilor comune ale soţilor?

Răspuns:
Caracterul subsidiar al acţiunii creditorilor personali prin care se urmăreşte partajarea bunurilor comune ale soţilor constă în aceea că dreptul de a cere împărţeala poate fi exercitat numai după ce bunurile proprii ale soţului debitor au fost urmărite şi epuizate, fără să se fi reuşit acoperirea integrală a creanţei.

07. În ce constă împărţirea bunurilor comune ale soţilor pe cale incidentă, în cadrul contestaţiei la executare?

Răspuns:
Atunci când urmărirea datoriilor personale ale unuia dintre soţi poartă şi asupra unor bunuri comune, atât părţile implicate în procedura execuţională (soţul debitor urmărit, creditorul urmăritor), cât şi soţul terţ în raport cu procesul execuţional, sunt îndreptăţiţi ca, urmând calea contestaţiei la executare, să solicite împărţirea bunurilor comune în măsura necesară acoperirii integrale a creanţei.

08. Enumeraţi categoriile de datorii comune ale soţilor.

Răspuns:
Potrivit art. 32 lit. a)-d) C.fam., sunt datorii ale comunităţii următoarele:
a) cheltuielile făcute cu administrarea oricăruia dintre bunurile comune;
b) obligaţiile contractate împreună de către soţi;
c) obligaţiile contractate de către fiecare dintre soţi pentru împlinirea nevoilor obişnuite ale căsniciei;
d) obligaţia de a repara prejudiciul cauzat prin însuşirea de către unul dintre soţi a unor bunuri proprietate publică, dacă prin aceasta au sporit bunurile comune ale soţilor.

09. Enunţaţi regula de principiu în materie de datorii ale soţilor.

Răspuns:
Regula de principiu este aceea că datoriile comune se acoperă din masa bunurilor comune, iar cele proprii din patrimoniul propriu al soţului debitor.

Read more...

miercuri, 14 iulie 2010

Pagini alese din La Medeleni, romanul avocatului Ionel Teodoreanu

Pe mîni te speli cu aspră perie şi cu săpun, torni şi alcool şi eşti curat. Pe dinţi te freci cu periuţa gras fardată de pastă dentifrice, gura ţi-o clăteşti cu apă fenicată sau oxigenată şi eşti dezinfectat. Dar buzele ― buzele mîrşăvite într-o Judecătorie de ocol, într-un decor de crîşmă de rohatcă, în faţa mahalalei care pute şi ascultă pe bănci ― cu ce le speli, cu ce le arzi?...

Între timp, prin micile grădini ale Iaşului, primăvara răstoarnă proaspete buchete de liliac. La amiază, după inhalaţiile judecătoriei de ocol şi după taciturnul dejun în doi cu doamna Deleanu, porneşte spre Curtea cu juri, care e instalată în localul Şcoalei primare "Gheorghe Asachi". Curtea cu juri e pusă între santinele ca un cuvînt în ghilimete, fiindcă o clădire nu poate fi arestată. La portiţa de intrare, un comisar asudă, cu şapca pe ceafă şi ţigara, scobitoarea sau scuipatul între dinţi. Face baie de soare. Sui treptele cu sonoritate de recreaţie şcolară şi cu miros de
latrină tot şcolară. În ograda şcolii se joacă vrăbiile. Juraţii se plimbă pe coridoare, necăjiţi ca părinţii cu odrasle repetente. În sala de şedinţă, mirosul rău e un solist care-şi acordă instrumentul în surdină. Curînd îşi va calma stridenţele de fanfară municipală.

Un sergent stă, stă pur şi simplu ca lîngă un cadavru, alături de o bancă dată lîngă părete înaintea celorlalte bănci, ca atunci cînd sînt elevi supra-numerari. Păreţii sînt decoraţi cu planşe anatomice şi cu diverse portrete animale. Vezi o vacă grasă, cromolitografic albă, cu ugerul ca o lună plină împănată cu sparanghel roz în sfîrc, suptă de un viţel cafeniu, ceea ce dă o grandioasă icoană a cafelii cu lapte şviţeriene şi a maternităţii. Vezi un cal zdravăn, dar cuviincios ― de lemn ai zice, ― care nici nu baligă, nici nu nechează. Un elefant îşi înalţă palatul animal, cerşind cu trompa o portocală sau o notă bună pentru copiii palizi. Locul justiţiei e marcat de o alăturare de mese lungi, foarte asemănătoare cu acele mese insolit plantate la poarta gradinelor publice, cînd se dau serbări de binefacere patronate de cucoane din înalta societate. Cel dintîi răstignit în încăperile justiţiei este
Hristos. Îl vezi pe crucea lui, pătat de muşte, prezidînd monumentalele călimări judiciare, condeiele cu peniţe crăpate şi tenul sanghin al codurilor Hamangiu.

Grefierul în robă e premergătorul celorlalte robe cu mai multă solicitudine pentru digestie, decît cea subalternă. E negru ca un pian închis într-o sală de concert goală. Îţi cere o ţigară şi te încurajează, indicîndu-ţi "juraţii lui". Căci fiecare
grefier de curte cu juri, are juraţii lui, ca un pachet de cărţi cu care vei cîştiga matematic. Te apleci cu el ― mirosul de cufăr cu molii al grefierilor! ― asupra listei juraţilor, ca pe o listă de mîncare, alături de chelnerul competent şi serviabil. Asculţi un lung monolog. Dacă acuzatul şi-a ucis nevasta infidelă, grefierul taie pe toţi juraţii înşelaţi care erau să-şi ucidă nevasta, dar au revenit. Cum majoritatea juraţilor ignorează drama lor conjugală, juraţii disponibili sînt numeroşi, recuzările anticipative, reduse. Dacă acuzatul şi-a dat foc casei, grefierul alege buchetul celor despăgubiţi de casele de asigurare împotriva incendiului. Pentru omucideri rurale, sînt buni juraţii evrei. Pentru tîlhării sînt
contraindicaţi. Pentru avorturi, mamoşii oferă antidotul achitării.

Cînd ţi-ai ridicat faţa de pe lista comentată de buzele grefierului, oraşul cu toţi cetăţenii săi majori, pute ca un canal desfundat. Grefierul îţi mai cere o ţigară. Îi dai trei ― grefierii în contact cu ştiinţa avocaţilor- cunosc dictonul:"Alle gute Dinge sind drei15" ― şi pleci pe sală unde te aşteaptă acuzatul între sentinele. Pentru a zecea oară te întreabă: ― Ce să spun, domnule avocat? Căci avocatul, universal ca Dumnezeu, ştie mai bine decît clientul faptele acestuia, solitar săvîrşite. Între timp lumea se adună în sală, ca la foc, ca la bătaie, ca la luptele cu tauri. Publicul curţilor cu juri vrea emoţii tari. Sentimental şi lacrimogen la început, cînd acuzatul plînge, şi cînd din sală îi răspunde bocetul nevestei şi al copiilor adevăraţi sau tocmiţi ad-hoc, publicul îşi şterge ochii. Dar cînd reprezentantul familiei victimei zugrăveşte cu badanaua gesturilor oratorice şi cu mugetul vitelor în incendiu, ticăloşia criminalului, publicul îl urăşte pe cel compătimit la începutul şedinţei. Şi ura publicului creşte cu fîlfîirea neagră a oratoriei în robă a procurorului. Acuzatul e condamnat. Finalul rechizitorului, cu silueta braţelor avîntate în lături, e ca o cruce neagră de corbi pe un mormînt. Dar se ridică suav şi insidios apărătorul. Inimile publicului sînt suspendate ca legumele în coşurile olteanului.

Preludiul apărării moaie ochii, îndulceşte inimile, ca orchestrele care te fac să oftezi sentimental în restaurante, pe cînd îţi tai bucata de friptură în sînge şi-ţi aduni cartofii rumeori.

Pe rînd, apărătorul e filozof, e uman, e analist, e jurist, e biblie: ai zice că vorbesc cu ritm şi dulce grai, foile bibliotecilor de popularizare pentru adulţi.
Cîte nu învaţă publicul de la un avocat în vervă! Dar e teribil apărătorul! Întrerupt de procuror, îl sfarmă ca un automobil în plină viteză pe o biată zburătoare. Dar e şi şmecher apărătorul! Întrerupt de preşedinte, se-ndulceşte, se transformă, ca un cazan cu smoală fierbinte devenit revărsare de sirop de fragi. Mamele ar vrea să-l aibă ginere; fetele ― logodnic; femeile măritate ― amant; bătrînii ― fiu; copiii ― tată.

Ce fericit e acuzatul care are un astfel de avocat ! Fiecare rîvneşte ― ideal ― această onoare. Dar bietul acuzat! Ce om de treabă! Ce om necăjit! Publicul află ororile jandarmeriei, care smulge mărturisiri, inchizitorial... ― ...E ca pe vremea lui Ignaţiu de Loyola... Tunată, comparaţia frapează ca un vers minulescian. Publicul ar vrea să strige ca la întrunirile politice: ― Jos cu el! Dar clopotul preşedintelui protejează memoria lui Ignaţiu de Loyola, şi apărătorul, profitînd, ridică un ditiramb vibrant, magistraturii imparţiale şi civilizate. E ca un început de migrenă în sală. Dar mesajul oratoric continuă pînă cînd întregul public ― cu mica fracţiune de public privilegiat a juraţilor ― va fi omogen în mînile febrile ale oratorului.

Şi deodată fenomenul se întîmplă. Avocatul e suprem. Ridică braţele spre cer ― cu kilogramele palpitatorii ― şi cere achitarea cu un gest care trînteşte fleşcăit şi inert întregul aluat al publicului şi al juraţilor. Aştepţi să-şi şteargă sudoarea cu dosul palmei ― ca rîndaşii după ce-au frămîntat aluatul cozonacilor. Nu! E sudoarea sfîntă a muncii. O lasă să curgă, beat.

Publicul achită. Justiţia populară, la fel. Aplauze. Clopoţel. Tumult teatral. Mulţimea vine spre apărător, ca moaşa cu fătul în braţe spre patul lehuzei palid zîmbitoare. Ş-afară, afară a trecut limpede printre lilieci înfloriţi, o zi de primăvară, c-un mănunchi de ceasuri ale tinereţii tale. Dar Curtea cu juri e o instanţă excepţională, cu viaţă sporadică. Decorul cel de toate zilele ai avocatului ieşan e Palatul Justiţiei, aşezat pe strada Ştefan-cel-Mare, în faţa Mitropoliei.
Strada Ştefan-cel-Mare! Numele voievodului moldovean sună ciudat celui care mai simte ecoul istoric, nu asfaltat, al acestor silabe ecvestre, printre dugbenele de încălţăminte, galanterie şi comestibile, cu firme în "ici", "feld" şi "sohn"',
care întovărăşesc domnescul bulevard pînă în faţa Mitropoliei, se opresc lăsînd spaţiu naltelor clopote, şi-l însoţesc iar pînă la biserica Trei Ierarhi care-i un cor în noaptea Învierii, în aur de odăjdii şi flăcări, avînd în spate stampele albastre ale dealurilor, şi-n faţă tot firmele în "ici", "feld" şi "sohn".

Cînd minutarele ceasului Mitropoliei arată douăsprezece, curtea fostului palat roznovenesc ― de mult intrat în melancolia epilogului boierimii ― e plină de ţărani ca un iarmaroc trist. Procesele încep la unu, dar pe citaţii ora judecăţilor e
douăsprezece, aşa că ţăranii, încrezători în cuvîntul scris, aşteaptă de la unsprezece judecata anunţată la douăsprezece, principial începînd la unu, şi efectiv la unu jumătate. În aşteptarea judecăţii, se descalţă ― căci au făcut drum lung ― scot merindele din desagi, mănîncă şi rabdă cu dinţi strînşi sau gura căscată.

La abator, în clipa cînd vita-i înjunghiată, muştele verzi rîd mai aproape, şi javrele flămînde ale mahalalelor înaintează în procesiune somnambulă.

În preajma lui douăsprezece sosesc premergătorii baroului, cu nările dilatate. E cuconul Ştefanache, e nenea Petrache, e domnul Matache, e Mitriţă pur şi simplu, cel mai şoltic dintre tineri, care calcă pe urmele bătrînilor. Sînt cei mai gravi avocaţi, premergătorii în viteză. Nu se uită nici în dreapta, nici în stînga la norodul orizontal. Îmbrăcaţi în negru, redingotă mai ales, au inel masiv de aur cu briliant ― sau cvarţ ― focos bombat pe degetul gesticulărilor, deocamdată în repaus pe mînerul bastonului purtat ca un sceptru. Subt braţul stîng au o geantă plată, cu care dimineaţa au adus pînea şi zarzavaturile din piaţă. Lanţ de aur pe burtă. O culoare la butonieră, care să fie sau să samene cu insigna unei decoraţii. În buzunar au cel puţin o sută de cărţi de vizită, cu numele, toate titlurile lor ― fost
subprefect, licenţiat în drept, locotenent de rezervă ― şi adresa în mărime supranaturală.

Sosesc cîte doi sau trei deodată ― fiindcă toată dimineaţa au pîndit şi s-au pîndit pe străzi ― dar au aerul că nu se cunosc între ei. Trecerea lor prin ograda plină de ţărani ― clienţi în perioada de incubaţie ― e austeră şi grandioasă ca o procesiune de arhimandriţi. Ţăranii văd în ei un fel de prapur al Justiţiei ― n-au aflat că ei, ţăranii, sînt coliva ― şi, ridicîndu-se în grupuri, îi salută adînc.

E un adevărat balet decorativ în straie albe, prin care lebedele negre ale baroului trec cu geanta subţioară. Trec, nu se opresc, nu văd, nu ştiu nimic; se duc direct spre intrarea palatului, cu pasul solemn al celui care merge spre altarul catedralei, şi direcţia imperios orientată a celui care se duce la closet pe coridorul hotelului.

Au intrat. Au dispărut. Suspendată în urma lor reverenţios, viaţa îşi reia fizionomia de mică ţinută. Unde-s? La o fereastră-i unul; la alta, celălalt. Ochiul nautic allui
Ulysse nu era mai profund decît al lor. Una, două, trei, patru, cinci, şase, şapte perechi de ochi, cu ochelari sau fără, la ferestrele obscure ale Justiţiei, radioscopează chimirul ţăranilor din ogradă.

Oricine poate fi împricinat; nu oricine, client. Căci nevoia, beleaua sau năpasta cad pe oricine, dar banul ocoleşte pe mulţi. Ochii de la ferestre sînt de avocaţi, căci ştiu să aleagă, fără vorbe, pe clienţi de împricinaţi, în categorii distincte. Alegerea e sigură, definitivă. Pădurarul spune dintr-o dată copacilor pe nume: acela-i frasin, acela-i ulm, acela-i fag, acela-i stejar. Adevăratul fumător, trăgînd un singur fum, va deosebi tutunul basarabean de cel bîrlădean, pe acesta de cel dobrogean; precum şi tutunul de Cavalla de cel de Smirna şi aşa mai departe. La fel, băutorul afinat îţi va preciza vrîsta şi podgoria vinului gustat. Această aptitudine
se numeşte ochiul sau gustul profesional.

Acest ochi profesional, în avocatură, nu-l capeţi la Facultatea de Drept. Îl ai sau nu-l ai. Facultatea de drept îţi dă ― sau se zice că-ţi dă ― ştiinţă. Ochiul profesional, însă îţi dă clienţi. Şi avocatura, cînd se mărgineşte la ştiinţă, e
"natură moartă", ca şi Facultatea de Drept. Aşadar, cuconul Ştefanache, nenea Petrache, domnul Matache şi emulul lor, juniorul Mitriţă, după ce şi-au deschis
ochiul profesional îndărătul ferestrelor, intră în acţiune profesională. Căci descoperirea vocaţiunii de client în masa împricinaţilor e abia un preludiu al vînătorii care curînd va începe. O deschide cuconul Ştefanache, decanul de vîrstă al
celorlalţi, iesă din palat aşa cum a intrat, cu acelaşi pas de statuie, dar priveşte, măsoară, cîntăreşte, prubuluieşte, ţinteşte, în dreapta şi în stînga. Şi deodată se opreşte.

― Ce-i cu tine? Inima ţăranului interpelat e ca o măslină în scobitoarea privirii lui cuconu Ştefanache.
― ...Ce să fie, boierule!... Ia, năcazuri, oftează omul, cu căciula în mînă, trecîndu-şi dosul palmei peste musteaţă.
― La cît eşti condamnat?
― Pentru nica toată, boierule! Mi-o suduit muierea, mi-o cotonogit scroafa! Rabdă el, omu, da...
― I-ai dat cuparu?
― Cuparu, sărut mîna, da la chicioare...
― Greu! meditează cuconu Ştefanache, holbînd ochii bulbucaţi şi lăţindu-şi gura cleioasă de broască în rut.
― Greu, nu zîc! oftează omul.
― Cîte pogoane ai?
― An prost, boierule! Mi-o murit vaca, giţica boleşte, muierea o căzut gre...
― Şi te ţii de ticăloşii, mişelule! tună cuconu Ştefanache. Omori oamenii!
― Da n-o murit 'răcan di mini! Ne-am împăcat. Vini amuşi cu căruţa la tîrg.
― Legea nu iartă! ripostează subt bolţile veşniciei crunte cuconu Ştefanache, care ştie că în materie de loviri simple împăcarea părţilor stinge acţiunea publică.

Ţăranul şi-a înfipt privirea în pămînt, ca o roata de car pe care nu-l mai poţi urni.
― Dă citaţia!
Se supune. Îşi desface brîul, scoate o batistă eu floricele, se dă puţin în lături, pieziş ― dar cuconul Ştefanache a şi văzut sutarii coşcoviţi în sul uleios deasupra citaţiei păturită cu sfinţenie. Ia citaţia, scoate ochelarii cu ramă de aur, îi
aşează pe vîrful nasului, dă capul pe spate ― cu aerul statuilor de bărbaţi politici, care citesc un discurs ― descifrează conţinutul şapirografiat al citaţiei, stă, priveşte cerul, se eţăreşte în pămînt, scoate agenda, o deschide, notează ceva mărunt, pătureşte citaţia, o închide în agendă, agenda intră în buzunar. Ţăranul simte că a devenit ca ursul cu inelul trecut prin nări, în mîna ursarului care ţine lanţul, şi greoi, urmează paşii mărunţi ai lui conu Ştefanache.

[...] Dar ţăranul, devenit client, nu se miră. El a văzut pe dregătorii din grefă înclinîndu-se cu respect în faţa avocatului său; el a văzut degetele cu strălucirea briliantului umblînd, aşa cum ai încerca o varză, cu dosarul în care e luna de puşcărie ― şi simte că şi-ar vinde şi giţelul numai să-l scape cuconu Ştefanache de cei trei ani de temniţă pe care domnul procuror, în tălmăcirea lui cuconu Ştefanache, îi cere judecăţii împotriva lui. Încetul cu-ncetul, pînă la unu, tot ce era susceptibil să devină client a devenit. Gloata clienţilor, împărţită în loturi, aparţine avocaţilor premergători, ale căror agende, la ziua respectivă, albe dis-de-dimineaţă, ş-au acoperit de nume, ca un zid nocturn de ploşniţe. [...]

Se apropie ora legală. Sosesc trăsurile cu avocaţi şi avocaţii pedeştri, urgenţi, cu servieta subţioară, ca pasagerul ajuns la gară o dată cu soneria clopoţelului.

Intră. Intră. Intră. Cum trec, trec, trec, trec, stîlpii de telegraf, oblici, pe lîngă ferestrele expresului. Unu. Împricinaţii evrei, care îşi pierd vremea cu folos la cafenea, nu la Palatul Justiţiei înainte de ridicarea cortinei, sosesc în grupuri. Discută, gesticulează şi se opresc în răstimpuri, gata să se ia la bătaie, dar nu se iau; pornesc iar şi discută. Deşi n-au servietă subţioară, toţi par avocaţi prin
febrilitate, gesticulare, şi tonul peremptoriu. Înlăuntrul palatului ei sînt în mediul şi în largul lor. Zîmbesc avocaţilor, clipesc grefierilor, dezmiardă umărul aprozilor, interpelează pe copişti cu porecle, şi salută cu mătănii musulmane trecerea cu pas descompus a magistraţilor de la curte.

Unu şi cinci. Dosarele din grefă au trecut pe mesele de şedinţă. La uşa secţiilor, grupuri-grupuri se îngrămădesc în jurul listelor de procese, ca în faţa afişelor de mobilizare. Sălile de şedinţă absorb mereu. Băncile împricinaţilor au aspectul galeriilor de cinematograf, în timp ce filmul rulează. Primul film îl rulează avocaţii din incintă, înainte de intrarea magistraţilor.

Fumatul e interzis pentru public. Avocaţii fumează, scuipă şi leapădă scobitorile uitate între dinţi de la prînz, căci numai în tren aceste gesturi sînt penalizate cu amenzi instantanee. Unii îşi citesc dosarele, cum învaţă lecţia şcolarii înainte de
intrarea profesorului în clasă. Căci avocatul e isteţ prin definiţie, şi ca să ştie un proces n-are nevoie să citească dosarul. Îl ştie prin intuiţie, punîndu-şi degetele în contact cu dosarul. Aşadar, deocamdată avocaţii discută: un fel de passe
de arme, preliminare. Aceste discuţii tind neglijent către spirit, ironie şi humor. Nici unul nu tace: tăcerea, în această profesie, e viciul suprem. Dacă vorbele ar putea fi materializate în mucuri de ţigară, de pildă, discuţia premergătoare intrării magistraţilor ar reprezenta o cantitate pentru care întreg Palatul Justiţiei ar fi scrumelniţă neîncăpătoare.

Clienţii de pe bănci sînt în extaz. Ei simt într-un singur avocat mai mult zgomot decît într-un oraş industrial. Cum să n-aibă încredere în avocaţi? Această potenţă sonoră creează un prestigiu special avocatului în Palatul Justiţiei. Femeile
cunosc astfel un aspect sonor al virilităţii, altul decît cel al pintenilor militari. Cele care au divorţuri, simt lămurit că ar divorţa numai de dragul avocaţilor. Tot publicul trăieşte mai intens în acest mediu locvace. Fiecare simte că prinde viaţă,
ca în faţa mării sau a şpriţului. Se stabileşte încet cu-ncetul, un ritm epileptic. Împricinaţii capătă ticuri nervoase, au nostalgii săltăreţe de sîrbă şi bătută. Părţile adverse simt că devin mai adverse; cele dispuse la conciliere se sfiesc şi
renunţă la această laşitate, inculpaţii pentru schimb reciproc de palme se miră şi regretă că n-a fost de pumni şi de picioare; cei care s-au instalat zvîcnesc în aripele captive ale sudălmilor; în sfîrşit, surdina conflictelor umane, scoasă
treptat, sloboade şi dezlănţuie aprig instinctele în incinta justiţiei, ea în codrul primitiv. Cu singura deosebire că în acest cadru al civilizaţiei supreme, instinctele apar la ghişeuri separate. Aceste ghişeuri de instincte verbalizate sînt avocaţii. Onoare acestor vestale. Şedinţele au fost deschise, procesele au început. Avocaţii nu mai merg: aleargă. Ferească-se din calea lor clientul staţionar!

O dîră: a trecut un avocat. Alta: altul. Vezi-le. Evită-le. Traiectoria acestor stele are ghionţi şi lasă vînătaie. Publicul înghesuit în întunericul coridoarelor tremură şi palpită. Din pragul secţiilor aprozii urlă şi se tînguie, ca geamandurile şi ca sirenile în ceaţă. O mînă, o batistă pe frunte, o servietă care spînzură în goană, e un avocat care-a pledat la o secţie şi-a izbucnit la alta.
― Idiotule!
E clientul care-a răspuns lung şi prost la interogator.
― Lasă-mă, cucoană, nu mă-nnebuni!
E clienta cu divorţul.
― Pitacii!

E procesul cîştigat în stare agresivă de onorar. Fiecare sală are mişcări de flux şi reflux, clipă cu clipă. Oameni răsar, oameni dispar. Oameni? Umbre? Păpuşi automate?

În rumoarea generală, glasul pare că strănută, sughiţă şi nechează. E ca o bătaie vorbită. Braţele boxează, fără să lovească. Picioarele aleargă, fără să înainteze. O hîrtie încleiată pentru muşte, dar imensificată şi cu muşte umane.

Două secţii de curte, două de tribunal, Parchetul şi cabinetele de instrucţie, lucrează, lucrează, lucrează, sună, sună, sună.

Există tăcerea? Întuneric şi fum pe toate coridoarele, ca în preajma erupţiei vulcanice. Closetele îşi trîmbiţează fetidul amoniac acru, din colţ în colţ, din etaj în etaj. Nefericit suflet cu trenă lungă ce cauţi în acest decor?

***

În Palatul Justiţiei şi activitatea, şi inactivitatea, e febrilă. Un avocat care n-a avut nici un proces e tot atît de ostenit ca şi unul care a pledat la toate secţiile. Aşa că spre seară, avocaţii care părăsesc Palatul Justiţiei sînt unanim istoviţi.
Pornesc în grupuri, profesional vociferante, profesional familiare. Toată lumea îi cunoaşte şi-i salută. Ei se înrudesc cu întregul judeţ, căci toţi cetăţenii le sînt clienţi. Pavajul pe care calcă e o afacere de ei pledată. Casa în dreptul căreia
sînt, de ei a fost evacuată, închiriată, vîndută, donată sau ipotecată. Omul pe care-l salută cu un zîmbet special ― tradus în vorbe, zîmbetul ar însemna: ştiu, ştiu, n-ai nici o grijă! ― e o dată în agendă, un termen, un acont şi-un onorar. Birjarul care-i solicită reverenţios, i-o contravenţie. Femeia care le zîmbeşte lung, e-un adulter, o bigamie, un avort sau un divorţ. Vatmanul tramvaiului, cu mîna ostăşeşte
la chipiu în faţă-le, e un omor prin imprudenţă. Băcanul cu faţă de şuncă şi zîmbet tos ― ca şi zahărul dat lipsă la cîntar ― care-i invită la aperitive gratuite, e un proces de speculă, sau o contravenţie la legea repausului duminical.

Ei nu calcă pe uliţi, ei nu respiră floarea liliecilor, ei nu trăiesc în Iaşul dealurilor şi-al tăcerii, ci-ntr-un spectral oraş profesional, clădit din procese şi afaceri, capital învestit, poliţi protestate, falimente născînde. Fereastra sufletului le e agenda, în care viaţa e repartizată pe secţii de Tribunale, pe
cabinete de instrucţie, pe secţii de curţi de apel, civil, penal sau comercial. Pentru ei naşterea e un act de stare civilă; căsătoria un contract bilateral; viaţa, e o minoritate, o succesiune de procese şi tranzacţii; moartea, un testament urmat de un proces, sau o succesiuneab-intestat.

Răsăritul soarelui e pavilionul ridicat de judecătoriile de ocol, care încep la nouă dimineaţa; amiaza e storul tras la tribunal sau curte în timpul pledoariei cu batista pe frunte; iar seara, vestibulul clientelei din biroul de acasă. Noaptea lor îmbracă tot un caracter profesional, căci impregnaţi de pledoariile, replicele şi ripostele zilei trecute, şi obsedaţi de combinaţiile zilei viitoare ― ca doctorii, de iod şi izuri

De ce se înscrisese Dănuţ la Facultatea de Drept? Fiindcă orice om tînăr, care nu-şi simte nici o vocaţiune profesională, dar trebuie să facă ceva, se înscrie la Drept, această facultate fiind pentru tineret o adevărată răspîntie de nehotărîri.

De ce devenise avocat? Fiindcă orişice licenţiat în drept, care nu se sinucide, nici nu intră în sicriul de lux al robei judecătoreşti, se înscrie în barou.

Read more...

Dacă eşti student la drept, ai găsit ceea ce căutai!

Am început să lucrez la acest blog în toamna anului 2008, atunci când m-am înscris la această facultate. Intenţionez să fac publice astfel toate notele de lectură, notele de curs, testele şi lucrările pe care le voi parcurge în aceşti ani. Sper să-ţi fie şi ţie de folos!

Eşti student la drept?

Atunci poţi fi co-publisher la acest blog. Înscrie-te şi fă-ţi cunoscută experienţa: note de lectură, bârfe despre profesori, planuri de viitor, speţe comentate – sunt tot atâtea metode ca să te exprimi! Contactează-mă la riliescu2000 at yahoo dot com!

Totalul afișărilor de pagină

Watch favourite links
eLearning & Online Learning Blogs - BlogCatalog Blog Directory

Student la Drept © Layout By Hugo Meira.

TOPO