Cum am învăţat pentru examenul de drept penal special

Pentru foarte mulţi dintre studenţii anului III de la drept examenul de penal special este un cui. Ce zic eu? O pioneză tolănită pe o canapea de catifea roşie. O adevărată durere undeva, vorba americanului. Pentru cei care mi-au solicitat acest text am o veste bună: acest examen poate fi luat cu condiţia să aplici pe lângă studiul sârguincios o metodă adecvată. Nu ajunge să munceşti, trebuie s-o faci conform unui plan. Hai să vedem acum de pe ce poziţie scriu acest text. Sunt student al Facultăţii de Drept a Universităţii „Babeş-Bolyai”, anul al treilea. Student la I.D.

E important de ştiut acest din urmă detaliu, pentru că înseamnă în practică 2 întâlniri semestriale de câte patru ceasuri, nici un curs şi nici un seminar obişnuit. Chiar dacă sunt bucuros că există această formă de învăţământ, fără de care n-aş fi putut fi student a doua oară, faptul de a nu putea participa în mod direct la activităţile universitare este o piedică gravă în pregătirea acestui examen. Totuşi, pentru cel tenace nimic nu e un handicap insurmontabil. Totul revine până la urmă la a respecta metoda de studiu potrivită.

Şi tocmai despre această metodă intenţionez să scriu rândurile următoare. Punctul de plecare constă în analiza structurii examenului. După cum se ştie din subiectele puse la dispoziţie prin caietul de seminarii, proba scrisă cuprinde 3 etape:
a) 20 de grilă cu patru răspunsuri;
b) o speţă complexă;
c) un subiect de futurologie penală.

Am să enunţ o banalitate: studentul care doreşte să treacă acest examen trebuie să-şi axeze pregătirea pe grile şi speţe de penal special. Este interesant de ştiut însă şi cântărit greutatea fiecărei componente a examenului. Cele douăzeci de grile cântăresc în mod diferit: oricare zece corect ştiute au câte 0,5 puncte, în vreme ce restul zece au doar câte 0,1 puncte. Avem aşadar 10 grile pentru 5 puncte şi încă zece pentru 1 punct. Studenţii minimalişti remarcă faptul că zece grile înseamnă deja nota de promovare, şi renunţă la efortul considerabil al parcurgerii bibliografiei pentru speţe. EROARE!

E o opţiune aparent OK, nu zic nu, însă lucrurile se leagă, dacă te pricepi la grile ai mari şanse să pici pe soluţie la speţe, iar dacă faci eforturi să parcurgi speţele înţelegi bine anumite grile. De aceea recomand să ţinteşti sus de tot la acest examen, ca să poţi lua o notă onorabilă sau măcar de trecere, cum bine spunea la o vreme un pedagog: Nota 9 este mai uşor de obţinut decât 5. Nu, acesta nu este un paradox... Eu am vrut să iau 8-9, şi mi-a ieşit 7. Am convingerea că dacă mi-aş fi reglat ţinta undeva la 5 nu m-aş mai fi gândit acum să merg în toamnă la măriri.

Speţa contează pentru 3 puncte. Cinci pentru zece grile, alt punct pentru celelalte zece, plus trei puncte pentru grile, mai rămâne unul pentru futurologie penală (abordări de genul "faceţi trei propuneri de lege ferenda pentru îmbunătăţirea capitolului de infracţiuni de corupţie"). Gradaţia examenului: dacă nu ai făcut cel puţin zece grile nu ţi se corectează speţa (adică ai picat). Dacă nu ai făcut impecabil cele douăzeci de grile plus speţa nu ţi se corectează subiectul de futurologie (care e de la 9 la 10). După cum se poate observa, lipseşte punctul din ospiciu/orificiu. Mă întreb în treacat: e legal? :-) Mai adaug: subiectul de futurologie e lux, targetul realist pentru acest examen e nota 8.

Per total, mai sunt anumite observaţii de făcut. Grilele sunt catastrofal de grele. Matematic vorbind, este puţin probabil să nimereşti soluţia. Practic, poate fi o soluţie (a, b, c sau d – 4 posibilităţi), pot fi două (a + b, a + c, a + d, b + c, b + d, c + d – 6 posibilităţi), pot fi trei (a + b + c, a + b + d, a + c + d, b + c + d – 4 posibilităţi), pot fi toate patru sau poate să nu fie niciuna. Dacă am inventariat bine, sunt 16 combinaţii, cine ştie că are noroc mai bine iese dacă joacă la 6 din 49. Încercuitul variantelor la plezneală iese din calcul. Până unde testează grilele? Până la nivelul detaliului nesemnificativ. Aici mi se pare de departe cea mai dură latură a examenului: trebuie să reţii ceea ce poţi afla cu uşurinţă dacă deschizi Codul Penal. Trebuie să relaţionezi tot ceea ce reţii. Trebuie să ştii să ierarhizezi, să lucrezi cu ceea ce ai relaţionat.

N-am să mă crizez acum, plângând de mila aspirantului la o meserie juridică. Dreptul e făcut din instituţii conceptuale, dar şi din nesfârşite detalii. O banală plângere contravenţională are nevoie în ultimă instanţă de sesizarea unui chiţibuş avocăţesc, iar o minte nepregătită nu va fi capabilă să întoarcă situaţia în propria favoare mai târziu. Dacă m-ar întreba cineva ce cred în legătură cu acest tip de examen, m-aş pronunţa fără rezerve sau ipocrizie în favoarea lui. Argument: dacă nu eşti capabil să rezişti acestui stres, cum crezi că vei rezista mai târziu într-o situaţie judiciară autentică? Eşti pus să-ţi însuşeşti o materie teribil de fragmentară, nici n-am făcut efortul să număr infracţiunile care trebuie studiate, plus că trebuie s-o relaţionezi cu penalul general (altfel eşti mort, Sergiu Bogdan utilizează din plin cursurile anterioare), e teribil de greu, de acord, dar cum ar putea fi altfel?

O mică observaţie: cele douăzeci de grile acoperă în total 6 puncte. De ce nu s-a făcut punctarea strict matematic, adică 600 sutimi per 20 grile egal 30 de sutimi bucata. Eu cred că logica de bază s-a fundamentat pe recunoaşterea dificultăţii în favoarea studentului: cu 10 grile ştiute s-ar fi putut acumula prin metoda punctării echilibrate doar 3 puncte. Ar fi fost nevoie de 16-17 grile perfecte pentru un 5, performanţă care nu este atinsă decât în mod excepţional. Deci studentul are numai de câştigat din baremul utilizat.

Undeva în suportul de curs zice profesorul că e nevoie cam de 10 ore de studiu săptămânal pentru promovarea examenului de penal special. Da. Eu m-am împăcat uşor cu sfatul acesta, pentru că niciodată de când mă ştiu n-am fost capabil de eforturi în asalt. Învăţatul doar în sesiune e o minunată idee pentru filme despre studenţi (care numai în amfiteatru nu-şi plasează acţiunea), însă nu dă rezultate nici la facultăţile care-şi solicită mai puţin aspiranţii. La drept înveţi din săptămâna 1, înveţi sâmbătă şi duminică, te bucuri când vine câte-o vacanţă ca să mai înveţi şi tu în voie :-) Cine nu înţelege realitatea asta simplă nu trebuie să se întrebe de prea multe ori de ce diploma de jurist seamănă cu Fata Morgana.

Ştiind deci că urma să fiu testat din grile şi speţe, mi-am concentrat eforturile pe aceste două tipuri de probleme. Într-o primă etapă am ignorat cu desăvârşire subiectele de reflecţie penală, însă urmează să le toc şi pe astea pentru măririle din toamnă (mă aşteaptă o vară penală :-)). Lista materialelor consultate este următoarea:

A. Suportul de curs de la I.D.
De aici am pornit, şi aici am ars cel mai tare gazul. L-am citit, l-am subliniat şi l-am fişat, adică am scris o grămadă de chestii incomplete pe vreo 50 de pagini. Am o mai veche manie să scriu ceea ce vreau să reţin, funcţionează în nenumărate situaţii, de exemplu atunci când învăţ lexic din limbi străine, însă la ştiinţe juridice e mai mare pierderea decât câştigul. Subliniatul e de departe mai bun, mai ales pentru cine are memorie vizuală notabilă, la mine e cam debil aspectul ăsta. Eu am mai degrabă memorie auditivă, de aceea ziceam că-mi pare rău că n-am văzut seminarii la penal decât în filmele americane. Oricum, suportul e excelent, l-am tocat de fiecare dată când m-au nedumerit grilele, iar şi iar.

B. Cartea profului (Sergiu Bogdan, Drept penal. Partea Specială, Universul Juridic, Bucureşti 2009)
Un fel de curs mai generos, cu poveşti, cu speţe, cu reflecţii, cu multe alea-alea. Subliniat de data asta, însă nu cu culori, ci cu stiloul. Bravo cui poate utiliza culorile, eu nu pot, că nu-mi place să intru la concurenţă cu fetiţa mea, am încercat, recunosc, dar mi-a confiscat culorile. Oamenii mari n-au nevoie de culori, cu argumentul ăsta am fost bătut şi m-am lăsat păgubaş :-) Când n-am revenit asupra suportului de curs, am făcut-o asupra cărţii. Cred c-am citit-o de trei ori, prima dată integral, apoi am citit mai ales ce-am subliniat de la cap la coadă, şi apoi de la coadă la cap (nu ştiu cum se face dar când ajung undeva spre final mă plictisesc, îmi sare ţandăra, şi singurul leac e să fac din sfârşit început şi viceversa).

C. Caietul de seminarii al profului
E o mină de aur. Sau o sursă brutală de nervi. Are 22 de teste complete (deci 22 ori 20 egal 440 grile). Vreo 80 de grile cu soluţii succinte. Plus 22 de subiecte de futurologie penală. E formidabil. Regret că nu toate cursurile de civil au asemenea instrumente de lucru. Grilele le-am abordat prin decembrie, lejer în contra-timp (niciodată nu izbutesc să mă încadrez în program, bănuiesc că nici să mor la vreme n-am să pot, sigur am să replanific evenimentul de câteva ori, după ce-am să-l notez în agendă la probleme nerezolvate). Am făcut câte 50-60 zilnic, verificând cu atenţie soluţiile, notând ce-am ştiut şi ce n-am ştiut, recitind cu atenţie teoria de fiecare dată când a fost nevoie. Şi a fost nevoie, nu glumă! Practic, fiecare zi de grile a însemnat 8-10 ceasuri de studiu.

După ce am trecut prima oară prin grile, am mai trecut o dată. Am comparat progresele, şi au fost notabile, sporul de rezolvări corecte a crescut cu 25-30%. De fiecare dată când n-am rezolvat corect am recitit din nou teoria. În anumite puncte unde credeam că rezultatul e greşit, am înţeles abia la a doua rundă detaliile pe care le ignorasem prima dată. În ultimele zile înainte de examen am reluat grilele. A treia oară. În testele unde rezolvasem 9-10 la prima rundă, 14-15 la a doua, am ajuns pe la 18-19 a treia oară. La examen am făcut 12 din 20. Grilele nu se repetă, n-are rost să le ţii minte. E important să înveţi să judeci, să înveţi să citeşti de aşa manieră încât să nu-ţi scape detaliile. Un "poate", un "întotdeauna" fac diferenţa între punctajul corect şi cel eronat, dincolo de tot penalul pe care îl ai în cap.

Cu grilele m-am luptat la fel. Prima trecere. Apoi a doua trecere. N-am mai avut vreme de a doua. Voi reveni asupra lor, acolo am rămas de departe cu multe semne de întrebare. Am să-mi stresez prietenii jurişti, dar la urma urmei e vina lor :-). Dacă nu mi-ar fi făcut poftă cu dezinvoltura cu care tratau chestiunile de drept, n-aş mai fi devenit student, nu mi-aş mai fi mâncat nopţile cu tratate şi speţe, n-aş mai fi conceput niciodată acest blog.

D. Grilele de la admiterile la INM şi admiterile în magistratură
Cei interesaţi le pot găsi direct pe pagina Institutului Naţional al Magistraturii. Merită parcurse, cu observaţia că sunt prea light pentru examenul cu Sergiu Bogdan. Nici o surpriză, chiar el afirma că grilele lui sunt mai grele.

E. volumul Teste grilă pentru concursuri şi examene, autor Gabriela Răducan ş.a., Editura Hamangiu, 2010
O lucrare foarte utilă, pe care am de gând s-o toc, mi-a slujit şi pentru examenul de contracte speciale, e piesa de rezistenţă în multe dintre recapitulările mele.

F. tratatul de penal general, vol. I, al lui Florin Streteanu + cursul de penal general al lui Constantin Mitrache
Cum spuneam, penal special fără penal general e precum maşina fără volan, precum ţoapa fără colier de aur, precum milionarul fără milioanele sale, precum parlamentarul fără interlop. Nu garantez c-am recapitulat prea temeinic, însă am parcurs o dată toată problematica, revenind asupra chestiunilor unde am întâmpinat dificultăţi la grile.

Nu e fără interes să adaug două lucrări rămase în stadiul de intenţie. Cred că parcurgerea lor vara asta va constitui una din diferenţele între examenul din iarnă şi cel de mărire:

G. caietul de seminarii al lui Cioclei
Prevăd conflicte locale cu descărcări electrice semnificative, având în vedere că şcoala penală de la Bucureşti şi cea de la Cluj nu au viziuni unitare (uneori Sergiu Bogdan se ceartă şi cu Înalta Curte, aşa că ce mai contează ceva conflicte inter-universitare?).

H. Culegerea de speţe rezolvate a lui Valentin Radu Sultănescu
Pe asta n-aveam voie s-o ratez. De acord, nu pot merge la seminarii, dar cu cartea asta mă scot ceva de speriat. Am studiat ceva similar pentru examenul de drept penal partea generală 2, şi am luat 9. De departe, o lectura fantastică. Ceva similar a scris de asemenea Toader Tudorel.

Şi cu asta cam termin tot ce era de spus despre metodă. Principiile de studiu reies cu claritate:
1) lectura cu atenţie a materialului teoretic (suport de curs + carte);
2) relectura materialului teoretic de fiecare dată când practica o impune;
3) parcurgerea de 2-3 ori a grilelor profesorului, la care se adaugă grilele din diverse cărţi şi de la examenele profesionale;
4) favorizarea pluralităţii surselor (Cluj-Napoca + Bucureşti);
5) studierea speţelor rezolvate;
6) reflectarea la pistele de îmbunătăţire a legii.

La care adaug: DE MERS LA TOATE SEMINARIILE. E nebunie, e scurtcircuit, 1 ceas de seminar = 10-12 ore de efort individual!!!

Pentru o primă prezentare la examen, am izbutit să-mi urmez metoda în proporţie de 65-75%. Rezultatul a fost pe măsura capacităţii mele de a o respecta. Sper ca aceste rânduri să constituie sugestii pentru colegi, adaptabile cu puţin efort şi la examenele pentru alte discipline juridice.