F. Streteanu - Drept penal. Partea generală (II) – note de curs
Cap. 2. Principiile fundamentale ale dreptului penal
1. Preliminarii
a) principiul legalităţii incriminării şi pedepsei
b) principiul caracterului personal al răspunderii penale
c) principiul individualizării (proporţionalităţii)
d) principiul minimei intervenţii
e) principiul umanismului
2. Principiul legalităţii incriminării şi pedepsei
2.1. Consideraţii generale
- nicio faptă nu poate fi considerată infracţiune dacă nu există o lege care să prevadă acest lucru;
- legiuitorul are 2 obligaţii fundamentale;
a) să prevadă într-un text de lege faptele considerate infracţiuni şi sancţiunile aferente (lex scripta);
b) să redacteze textul legal cu claritate (lex certa);
- judecătorul are 2 obligaţii;
a) interpretarea strictă a legii penale (interzicerea analogiei) (lex stricta);
b) interzicerea aplicării retroactive a legii (lex praevia);
2.2. Lex scripta
- dreptul penal apare doar sub forma legilor organice;
- sunt excluse izvoarele nescrise;
- aceste limitări nu sunt absolute;
2.3. Lex certa
Norma de incriminare trebuie să îndeplinească o condiţie: să fie reflectată cu suficientă claritate, astfel încât orice persoană să îşi poată da seama dacă o acţiune sau inacţiune intraă sub imperiul său.
2.4. Lex stricta
a) în dreptul penal, analogia este interzisă
b) normele dreptului penal sunt de strictă interpretare
Analogia în dreptul penal
- analogia presupune extinderea aplicării unei norme penale cu privire la o situaţie nereglementată expres dar care este asemănătoare cu cea descrisă de norma respectivă;
- se consideră cu principiul legalităţii se opune întotdeauna aplicării legii penale prin analogie;
- se admite totuşi că analogia nu poate fi în defavoarea inculpatului, ci în favoarea lui;
- totuşi, aplicarea analogiei în favoarea inculpatului este posibilă dacă sunt îndeplinite trei condiţii:
a) norma legală există să nu acopere ipoteza examinată;
b) lacuna în reglementare să nu fie intenţionată;
c) norma aplicabilă să nu fie una de excepţie.
- legi de excepţie: legate de graţiere şi amnistie
Interpretarea legii penale
- metode: gramaticală, istorică, logico-sistematică, teleologică
Interpretarea gramaticală este acea modalitate care îşi propune să stabilească semnificaţia normei penale pornind de la sensul termenilor utilizaţi de către legiuitori.
Interpretarea istorică => dreptul nu se poate detaşa de contextul social-politic în care a fost creat.
Interpretarea logico-sistematică => metoda care îşi propune să descifreze sensul unei norme legale pornind de la integrarea ei în logica generală a sistemului legal şi de la conexiunile sale cu alte norme.
Interpretarea teleologică => metoda de interpretare care îşi propune lămurirea înţelesului normei juridice pornind de la finalitatea acesteia.
2.5. Lex praevia
- aplicarea retroactivă a legii penale este interzisă
3. Principiul caracterului personal al răspunderii penale
- nicio persoană nu poate fi trasă la răspundere penală pentru o infracţiune comisă de o altă persoană
- nu se aplică instituţia răspunderii solidare din dreptul civil;
4. Principiul individualizării (proporţionalităţii)
- sancţiunile penale trebuie astfel să fie stabilite încât să reflecte gradul de pericol social al faptei şi făptuitorului;
- 3 categorii ale individualizării:
a) individualizarea legală
b) individualizarea judiciară
c) individualizarea administrativă
Individualizarea legală – legiuitorul stabileşte pedepse legale pentru fiecare infracţiune în parte.
Individualizarea judiciară – determinarea sancţiunii concrete pe care infractorul trebuie să o execute.
Individualizarea administrativă – se realizează după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, în timpul executării sancţiunii.
5) Principiul minimei intervenţii (principiul subsidiarităţii)
- implică restrângerea recurgerii la mijloacele penale de protecţie a valorilor sociale, atunci când imperativul apărării acestor valori poate fi realizat prin mijloace aparţinând dreptului:
a) civil
b) contravenţional
c) disciplinar
6) Principiul umanismului dreptului penal
- infractorul este şi rămâne o persoană umană;
- pedepsele corporale contravin acestui principiu
- pedeapsa cu moartea este complet abolită
1. Preliminarii
a) principiul legalităţii incriminării şi pedepsei
b) principiul caracterului personal al răspunderii penale
c) principiul individualizării (proporţionalităţii)
d) principiul minimei intervenţii
e) principiul umanismului
2. Principiul legalităţii incriminării şi pedepsei
2.1. Consideraţii generale
- nicio faptă nu poate fi considerată infracţiune dacă nu există o lege care să prevadă acest lucru;
- legiuitorul are 2 obligaţii fundamentale;
a) să prevadă într-un text de lege faptele considerate infracţiuni şi sancţiunile aferente (lex scripta);
b) să redacteze textul legal cu claritate (lex certa);
- judecătorul are 2 obligaţii;
a) interpretarea strictă a legii penale (interzicerea analogiei) (lex stricta);
b) interzicerea aplicării retroactive a legii (lex praevia);
2.2. Lex scripta
- dreptul penal apare doar sub forma legilor organice;
- sunt excluse izvoarele nescrise;
- aceste limitări nu sunt absolute;
2.3. Lex certa
Norma de incriminare trebuie să îndeplinească o condiţie: să fie reflectată cu suficientă claritate, astfel încât orice persoană să îşi poată da seama dacă o acţiune sau inacţiune intraă sub imperiul său.
2.4. Lex stricta
a) în dreptul penal, analogia este interzisă
b) normele dreptului penal sunt de strictă interpretare
Analogia în dreptul penal
- analogia presupune extinderea aplicării unei norme penale cu privire la o situaţie nereglementată expres dar care este asemănătoare cu cea descrisă de norma respectivă;
- se consideră cu principiul legalităţii se opune întotdeauna aplicării legii penale prin analogie;
- se admite totuşi că analogia nu poate fi în defavoarea inculpatului, ci în favoarea lui;
- totuşi, aplicarea analogiei în favoarea inculpatului este posibilă dacă sunt îndeplinite trei condiţii:
a) norma legală există să nu acopere ipoteza examinată;
b) lacuna în reglementare să nu fie intenţionată;
c) norma aplicabilă să nu fie una de excepţie.
- legi de excepţie: legate de graţiere şi amnistie
Interpretarea legii penale
- metode: gramaticală, istorică, logico-sistematică, teleologică
Interpretarea gramaticală este acea modalitate care îşi propune să stabilească semnificaţia normei penale pornind de la sensul termenilor utilizaţi de către legiuitori.
Interpretarea istorică => dreptul nu se poate detaşa de contextul social-politic în care a fost creat.
Interpretarea logico-sistematică => metoda care îşi propune să descifreze sensul unei norme legale pornind de la integrarea ei în logica generală a sistemului legal şi de la conexiunile sale cu alte norme.
Interpretarea teleologică => metoda de interpretare care îşi propune lămurirea înţelesului normei juridice pornind de la finalitatea acesteia.
2.5. Lex praevia
- aplicarea retroactivă a legii penale este interzisă
3. Principiul caracterului personal al răspunderii penale
- nicio persoană nu poate fi trasă la răspundere penală pentru o infracţiune comisă de o altă persoană
- nu se aplică instituţia răspunderii solidare din dreptul civil;
4. Principiul individualizării (proporţionalităţii)
- sancţiunile penale trebuie astfel să fie stabilite încât să reflecte gradul de pericol social al faptei şi făptuitorului;
- 3 categorii ale individualizării:
a) individualizarea legală
b) individualizarea judiciară
c) individualizarea administrativă
Individualizarea legală – legiuitorul stabileşte pedepse legale pentru fiecare infracţiune în parte.
Individualizarea judiciară – determinarea sancţiunii concrete pe care infractorul trebuie să o execute.
Individualizarea administrativă – se realizează după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, în timpul executării sancţiunii.
5) Principiul minimei intervenţii (principiul subsidiarităţii)
- implică restrângerea recurgerii la mijloacele penale de protecţie a valorilor sociale, atunci când imperativul apărării acestor valori poate fi realizat prin mijloace aparţinând dreptului:
a) civil
b) contravenţional
c) disciplinar
6) Principiul umanismului dreptului penal
- infractorul este şi rămâne o persoană umană;
- pedepsele corporale contravin acestui principiu
- pedeapsa cu moartea este complet abolită
Trimiteți un comentariu