F. Streteanu - Drept penal. Partea generală (III) – note de curs
Cap. III. Izvoarele dreptului penal. Normele penale
Secţiunea 1. Izvoarele dreptului penal
- izvor de drept penal => modul de manifestare a regulii de drept, forma pe care regula de drept o îmbracă şi sub care se face cunoscută persoanelor ţinute să se conformeze acesteia;
- legea este principalul izvor de drept penal;
- prin lege penală se înţelege orice dispoziţie cu caracter penal cuprinsă în legi sau decrete;
- potrivit Constituţiei, infracţiunile şi pedepsele sunt reglementate prin lege organică;
- în prezent, izvoarele de drept penal sunt:
a) Constituţia;
b) legile organice şi actele normative asimilate;
c) ordonanţele de urgenţă;
d) cutuma;
e) decretele prezidenţiale
+
- izvoare externe:
a) tratatele;
b) convenţiilor internaţionale.
2) Constituţia ca izvor penal
- în Constituţie sunt enumerate numeroase valori sociale pe care dreptul penal este chemat să le apere:
a) suveranitatea statului
b) independenţa statului
c) unitatea statului
d) indivizibilitatea statului
e) drepturile fundamentale ale persoanei umane
f) libertăţile fundamentale ale persoanei umane
g) proprietatea
- Constituţia consacră reguli care privesc direct dreptul penal:
a) principiul legalităţii pedepsei
b) interzicerea extrădării cetăţenilor români
c) abolirea pedpsei cu moartea
- Constituţia consacră principii generale de drept, aplicabile şi în dreptul penale:
a) neretroactivitatea legii;
b) egalitatea în faţa legii;
c) proporţionalitatea restrângerii drepturilor şi libertăţilor fundamentale;
- Constituţia mai reglementează:
a) imunitatea de jurisdicţie penală a şefului statului şi a membrilor Parlamentului;
b) acordarea amnistiei şi graţierii;
c) punerea sub acuzare a preşedintelui pentru infracţiunea de înaltă trădare;
3) Legea organică şi actele asimilate acesteia
- acum, alături de legile organice intrate în vigoare după adoptarea Constituţiei, constituie izvoare de drept penal:
a) legile adoptate anterior intrării în vigoare a Constituţiei;
b) decretele adoptate până în 1989 de către fostul Consiliu de Stat;
c) decretele-legi adoptate în perioada 22 decembrie 1989 – iunie 1990 de căre CFSN şi apoi de CPUN.
4) Ordonanţele de Urgenţă ale Guvernului
- Guvernul emite:
a) ordonanţe simple
b) ordonanţe de urgenţă
- ordonanţele simple nu pot fi sub nicio formă izvoare de drept penal, pentru că Guvernul este abilitat să le emită doar în domenii care nu fac obiectul legilor organice;
- în schimb, ordonanţele de urgenţă pot intra în domeniul dreptului penal: acordarea graţierii individuale;
5) Izvoarele internaţionale
- toate tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern, în funcţie de modul în care aceste tratate îşi produc efecte;
Izvoare directe – tratatele şi convenţiile internaţionale care creează drepturi şi obligaţii în sarcina persoanelor fizice sau juridice şi a organelor judiciare.
ex:
- tratatele de asistenţă juridică internaţională în materie penală;
- tratatele privind protecţia drepturilor omului.
Izvoare indirecte – tratatele şi convenţiile internaţionale care creează în sarcina statului obligaţia de a introduce în legislaţia penală internă o anumită reglementare.
Secţiunea a II-a. Normele juridice penale
1) Consideraţii generale
- este o normă imperativă, care impune subiecţilor de drept o anumită conduită, sub ameninţarea unei sancţiuni;
2) Structura normei penale
2 elemente:
a) dispoziţie
b) sancţiune
3) Clasificarea normelor penale
- criterii numeroase
a) după conţinut şi sfera de incidenţă:
- norme generale
- norme speciale
b) în funcţie de conţinutul conduitei cerute indivizilor:
- norme prohibitive (interdicţii)
- norme onerative (obligaţii)
c) în funcţie de obligativitatea conduitei impuse subiecţilor de drept, normele sunt:
- norme imperative
- norme permisive (se adresează doar organelor judiciare)
d) în raport cu elementele componente:
- norme complete
- norme incomplete (lipseşte fie dispoziţia, fie sancţiunea, fie elemente ale acestora, pe care le împrumută din conţinutul altor norme).
- normele penale incomplete sunt:
a) normele cadru
b) normele de trimitere
c) normele de referire
3.1. Normele penale cadru (în alb)
- sunt norme ce conţin o incriminare cadru, al cărei precept este formulat generic, urmând a se concretiza graţie prevederilor unui alt act normativ;
3.2. Normele de trimitere şi normele de referire
- distincţia se face în funcţie de elementul pe care norma îl împrumută;
- normele de trimitere sunt norme incomplete, care conţin taote elementele dispoziţiei, dar împrumută sancţiunea din cuprinsul altei norme;
- odată ce norma de trimitere şi-a luat sancţiunea dintr-o altă normă, eventualele modificări sau chiar abrogarea acesteia din urmă nu au niciun fel de consecinţe cu privire la norma de trimitere;
- normele de referire sunt acele norme care împrumută un element al dispoziţiei dintr-o altă normă, rămânând apoi legată de aceasta, astfel încât orice modificare a normei la care s-a făcut referire atrage automat modificarea normei de referire;
Secţiunea 1. Izvoarele dreptului penal
- izvor de drept penal => modul de manifestare a regulii de drept, forma pe care regula de drept o îmbracă şi sub care se face cunoscută persoanelor ţinute să se conformeze acesteia;
- legea este principalul izvor de drept penal;
- prin lege penală se înţelege orice dispoziţie cu caracter penal cuprinsă în legi sau decrete;
- potrivit Constituţiei, infracţiunile şi pedepsele sunt reglementate prin lege organică;
- în prezent, izvoarele de drept penal sunt:
a) Constituţia;
b) legile organice şi actele normative asimilate;
c) ordonanţele de urgenţă;
d) cutuma;
e) decretele prezidenţiale
+
- izvoare externe:
a) tratatele;
b) convenţiilor internaţionale.
2) Constituţia ca izvor penal
- în Constituţie sunt enumerate numeroase valori sociale pe care dreptul penal este chemat să le apere:
a) suveranitatea statului
b) independenţa statului
c) unitatea statului
d) indivizibilitatea statului
e) drepturile fundamentale ale persoanei umane
f) libertăţile fundamentale ale persoanei umane
g) proprietatea
- Constituţia consacră reguli care privesc direct dreptul penal:
a) principiul legalităţii pedepsei
b) interzicerea extrădării cetăţenilor români
c) abolirea pedpsei cu moartea
- Constituţia consacră principii generale de drept, aplicabile şi în dreptul penale:
a) neretroactivitatea legii;
b) egalitatea în faţa legii;
c) proporţionalitatea restrângerii drepturilor şi libertăţilor fundamentale;
- Constituţia mai reglementează:
a) imunitatea de jurisdicţie penală a şefului statului şi a membrilor Parlamentului;
b) acordarea amnistiei şi graţierii;
c) punerea sub acuzare a preşedintelui pentru infracţiunea de înaltă trădare;
3) Legea organică şi actele asimilate acesteia
- acum, alături de legile organice intrate în vigoare după adoptarea Constituţiei, constituie izvoare de drept penal:
a) legile adoptate anterior intrării în vigoare a Constituţiei;
b) decretele adoptate până în 1989 de către fostul Consiliu de Stat;
c) decretele-legi adoptate în perioada 22 decembrie 1989 – iunie 1990 de căre CFSN şi apoi de CPUN.
4) Ordonanţele de Urgenţă ale Guvernului
- Guvernul emite:
a) ordonanţe simple
b) ordonanţe de urgenţă
- ordonanţele simple nu pot fi sub nicio formă izvoare de drept penal, pentru că Guvernul este abilitat să le emită doar în domenii care nu fac obiectul legilor organice;
- în schimb, ordonanţele de urgenţă pot intra în domeniul dreptului penal: acordarea graţierii individuale;
5) Izvoarele internaţionale
- toate tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern, în funcţie de modul în care aceste tratate îşi produc efecte;
Izvoare directe – tratatele şi convenţiile internaţionale care creează drepturi şi obligaţii în sarcina persoanelor fizice sau juridice şi a organelor judiciare.
ex:
- tratatele de asistenţă juridică internaţională în materie penală;
- tratatele privind protecţia drepturilor omului.
Izvoare indirecte – tratatele şi convenţiile internaţionale care creează în sarcina statului obligaţia de a introduce în legislaţia penală internă o anumită reglementare.
Secţiunea a II-a. Normele juridice penale
1) Consideraţii generale
- este o normă imperativă, care impune subiecţilor de drept o anumită conduită, sub ameninţarea unei sancţiuni;
2) Structura normei penale
2 elemente:
a) dispoziţie
b) sancţiune
3) Clasificarea normelor penale
- criterii numeroase
a) după conţinut şi sfera de incidenţă:
- norme generale
- norme speciale
b) în funcţie de conţinutul conduitei cerute indivizilor:
- norme prohibitive (interdicţii)
- norme onerative (obligaţii)
c) în funcţie de obligativitatea conduitei impuse subiecţilor de drept, normele sunt:
- norme imperative
- norme permisive (se adresează doar organelor judiciare)
d) în raport cu elementele componente:
- norme complete
- norme incomplete (lipseşte fie dispoziţia, fie sancţiunea, fie elemente ale acestora, pe care le împrumută din conţinutul altor norme).
- normele penale incomplete sunt:
a) normele cadru
b) normele de trimitere
c) normele de referire
3.1. Normele penale cadru (în alb)
- sunt norme ce conţin o incriminare cadru, al cărei precept este formulat generic, urmând a se concretiza graţie prevederilor unui alt act normativ;
3.2. Normele de trimitere şi normele de referire
- distincţia se face în funcţie de elementul pe care norma îl împrumută;
- normele de trimitere sunt norme incomplete, care conţin taote elementele dispoziţiei, dar împrumută sancţiunea din cuprinsul altei norme;
- odată ce norma de trimitere şi-a luat sancţiunea dintr-o altă normă, eventualele modificări sau chiar abrogarea acesteia din urmă nu au niciun fel de consecinţe cu privire la norma de trimitere;
- normele de referire sunt acele norme care împrumută un element al dispoziţiei dintr-o altă normă, rămânând apoi legată de aceasta, astfel încât orice modificare a normei la care s-a făcut referire atrage automat modificarea normei de referire;
Trimiteți un comentariu