Întrebări de control (1) – psihologie judiciară

1. Definiţia psihologiei judiciare.

Răspuns:

Psihologia judiciară ca ştiinţă şi practică se adresează tuturor categoriilor de specialişti care într-un fel sau altul participă la înfăptuirea actului de justiţie şi ale căror decizii au influenţă asupra vieţii celor aflaţi sub incidenţă.

2. Specificaţi relaţia dintre devianţă şi infracţionalitate.

Răspuns:

Devianţa desemnează nonconformitatea, încălcarea normelor şi regulilor sociale. Sfera devianţei e mai mare decât cea a delincvenţei.

Din punct de vedere psihologic, infracţiunea reprezintă o manifestare comportamentală deviantă, ce constă în încălcarea unor norme codificate de către societate, manifestare cu conţinut antisocial, faţă de care se iau anumite atitudini, prin aplicare de sancţiuni penale.

3. Precizaţi cele mai importante deziderate etice şi deontologice ale psihologiei judiciare.

Răspuns:

Condul deontologic al psihologiei judiciare cuprinde:
a) constrângeri de conduită morală;
b) precizări referitoare la păstrarea secretului profesional;
c) recomandări cu privire la respectul faţă de celălalt;
d) recomandări vizând perfecţionarea pregătirii profesionale;
e) norme referitoare la independenţa personală;
f) reguli de etică.

Deziderate etice ale psihologiei judiciare:
a) umanizează norma juridică;
b) dezvăluie magistratului omul real, concret, unic;
c) orientează justiţia către înţelegerea fiinţei umane d.p.d.v. psihocomportamental;
d) oferă justiţiei date utile cu privire la reeducarea şi reinserţia socială a persoanelor private de libertate.