Drept penal, speţa 2
În fapt, inculpatul a comis o infracţiune din legislaţia specială, sancţionată de lege cu închisoarea între 2 şi 4 ani. În cursul procesului apare o Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului care prevede în plus doar că fapta respectivă este sancţionată la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Ulterior, înainte de condamnarea definitivă această OUG este respinsă pe cale de lege de către Parlament. Prin aceeaşi lege de respingere, Parlamentul prevede că infracţiunea este urmărită din oficiu, iar sancţiunea legală este închisoarea între 2 şi 5 ani, alternativ cu amenda. Arătaţi şi argumentaţi care este legea penală mai favorabilă, luând în considerare faptul că, sub imperiul ordonanţei, persoana vătămată a făcut plângere.
Soluţie propusă:
Numim cele trei situaţii legislative în felul următor:
Legislaţia iniţială – L1
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului – L2
Legea de respingere – L3
In abstracto, L2 este mai favorabilă decât L1, pentru că impunând obligaţia plângerii prealabile a persoanei vătămate modifică regimul de tragere la răspundere. Din acest punct de vedere, L2 este la favorabilă şi decât L3.
L3 este mai favorabilă decât L1, pentru că modifică regimul sancţionator, în sensul introducerii unei alternative dintr-o specie diferită de pedeapsa închisorii, adică amenda.
In concreto, atunci când a apărut L2, situaţia inculpatului a devenit mai uşoară, pentru că incriminarea nu putea avea loc fără formularea plângerii prealabile a persoanei vătămate. În momentul când această condiţie a fost îndeplinită, L2 a fost identifică cu L1.
Atunci când Parlamentul a votat legea de respingere, situaţia inculpatului s-a schimbat semnificativ. Astfel, dacă instanţa consideră că trebuie să-i dea pedeapsa minimă, atunci va alege amenda, L3 devenind mai favorabilă decât L2. Dacă însă se consideră că pedeapsa trebuie să fie maximă, atunci ea nu poate depăşi 4 ani, L2 fiind în acest caz mai favorabilă decât L3.
Soluţie propusă:
Numim cele trei situaţii legislative în felul următor:
Legislaţia iniţială – L1
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului – L2
Legea de respingere – L3
In abstracto, L2 este mai favorabilă decât L1, pentru că impunând obligaţia plângerii prealabile a persoanei vătămate modifică regimul de tragere la răspundere. Din acest punct de vedere, L2 este la favorabilă şi decât L3.
L3 este mai favorabilă decât L1, pentru că modifică regimul sancţionator, în sensul introducerii unei alternative dintr-o specie diferită de pedeapsa închisorii, adică amenda.
In concreto, atunci când a apărut L2, situaţia inculpatului a devenit mai uşoară, pentru că incriminarea nu putea avea loc fără formularea plângerii prealabile a persoanei vătămate. În momentul când această condiţie a fost îndeplinită, L2 a fost identifică cu L1.
Atunci când Parlamentul a votat legea de respingere, situaţia inculpatului s-a schimbat semnificativ. Astfel, dacă instanţa consideră că trebuie să-i dea pedeapsa minimă, atunci va alege amenda, L3 devenind mai favorabilă decât L2. Dacă însă se consideră că pedeapsa trebuie să fie maximă, atunci ea nu poate depăşi 4 ani, L2 fiind în acest caz mai favorabilă decât L3.
Trimiteți un comentariu