Drept penal, speţa 1
În fapt s-a reţinut că în 1999 inculpatul X, cetăţean marocan rezident în România, a comis în Franţa o infracţiune de înşelăciune împotriva unui cetăţean spaniol după care s-a întors în România. La două săptămâni după comiterea faptei, autorităţile române au aprobat cererea inculpatului, formulată cu un an în urmă, de acordare a cetăţeniei române. Câteva zile mai târziu, X s-a deplasat în Maroc, unde a renunţat la cetăţenia marocană. Au formulat cereri de extrădare România, Maroc, Spania şi Franţa către autorităţile engleze, unde se găseşte inculpatul actualmente. Arătaţi care sunt temeiurile pe baza cărora îşi pot întemeia cererile cele 4 state, precum şi cărui stat îi va fi acordată extrădarea, presupunând că legislaţia din toate statele străine este similară celei române.
Soluţie propusă:
România nu poate să-şi formuleze cererea de extrădare pe baza principiului personalităţii, pentru că la data comiterii infracţiunii de înşelăciune X nu era încă cetăţean român. Totuşi, se poate prevala de principiul universalităţii.
Marocul nu poate invoca nici el principiul personalităţii, pentru că deşi la data comiterii infracţiunii X era cetăţean marocan, obţinând cetăţenia română înainte de pronunţarea unei sentinţe judecătoreşti definitive acest temei dispare. Rămâne şi în acest caz posibilitatea recurgerii la principiul universalităţii.
Dat fiind faptul că subiectul pasiv este cetăţean spaniol, principiul realităţii intră în apanajul Spaniei.
Franţa face apel la cel mai pregnant argument, principiul teritorialităţii, dat fiind faptul că infracţiunea are loc pe teritoriul francez, şi obţine extrădarea inculpatului.
Soluţie propusă:
România nu poate să-şi formuleze cererea de extrădare pe baza principiului personalităţii, pentru că la data comiterii infracţiunii de înşelăciune X nu era încă cetăţean român. Totuşi, se poate prevala de principiul universalităţii.
Marocul nu poate invoca nici el principiul personalităţii, pentru că deşi la data comiterii infracţiunii X era cetăţean marocan, obţinând cetăţenia română înainte de pronunţarea unei sentinţe judecătoreşti definitive acest temei dispare. Rămâne şi în acest caz posibilitatea recurgerii la principiul universalităţii.
Dat fiind faptul că subiectul pasiv este cetăţean spaniol, principiul realităţii intră în apanajul Spaniei.
Franţa face apel la cel mai pregnant argument, principiul teritorialităţii, dat fiind faptul că infracţiunea are loc pe teritoriul francez, şi obţine extrădarea inculpatului.
Romania poate formula cererea de extradare, dar nu pe baza principiului personalitatii, ci uitandu-ne mai aproape, la "statele solicitante", unde aflam ca, stat solicitant poate fi statul al carui cetatean este infractorul/condamnatul (adica Romania), statul impotriva intereselor caruia s-a comis infractiunea si statul pe teritoriul caruia s-a produs infractiunea. Deci nu trebuie sa ne folosim nici de principiul universalitatii. Nu pot insa sa spun care dintre state obtine extradarea, dar consider ca Spania ar avea castig de cauza intrucat infractiunea a fost comisa impotriva intereselor sale.
Si necesita contratar a un pirata informático confiable para monitorear el teléfono o la red social de su cónyuge, comuníquese con expressfoundations@gmail.com Es extremadamente confidencial
Trimiteți un comentariu