Întrebări şi răspunsuri procedură civilă (08)

01. Ce este decăderea?

Răspuns: Este o sancţiune procedurală constând în pierderea dreptului de a îndeplini un act de procedură întrucât s-a depăşit termenul stabilit de lege pentru îndeplinirea actului.

02. În ce condiţii partea în drept să invoce excepţia decăderii poate să renunţe la invocarea acestei excepţii sau să o ignore?

Răspuns: Când termenul este stabilit printr-o normă dispozitivă.

03. Enumeraţi condiţiile pentru ca o asemenea renunţare să fie valabilă

Răspuns:
a) norma ce stabileşte termenul să fie dispozitivă;
b) termenul să se fi împlinit şi decăderea să se fi produs;
c) partea să aibă capacitatea de a renunţa la un drept procesual;
d) renunţarea să se facă personal şi numai pentru autorul acesteia, reprezentantul putând renunţa doar dacă are împuternicire specială;
e) renunţarea să fie făcută fără rezerve sau condiţii;
f) manifestarea de voinţă să fie neîndoielnică şi neviciată.

04. Cum se prezintă renunţarea la dreptul de a invoca excepţia de nulitate relativă, confirmarea sau acoperirea nulităţii relative a actului de procedură?

Răspuns: Aceste posibilităţi procedurale pot fi concretizate în mod valabil doar dacă nulitatea este relativă, condiţiile cerute pentru validitatea unor asemenea manifestări de voinţă fiind, în esenţă, identice cu cele cerute pentru validitatea renunţării la invocarea excepţiei decăderii.

05. Ce sunt apărările de fond?

Răspuns : Mijloacele procesuale prin care pârâtul pune în discuţie însuşi fondul dreptului
subiectiv, tinzând la a convinge instanţa că cererea reclamantului este nefondată (neîntemeiată) în drept, deoarece: dreptul invocat nu există; deşi dreptul invocat există, el nu are întinderea atribuită de reclamant; dreptul subiectiv nu mai există, el stingându-se
printr-un mijloc legal (plata, compensaţia etc.).

06. Comparaţi apărările de fond şi excepţiile procesuale

Răspuns :
a) apărarea de fond aparţine în exclusivitate pârâtului; excepţiile procesuale pot aparţine oricăreia dintre părţi, instanţei şi procurorului care participă la judecată;
b) apărarea de fond este, în regulă, posterioară excepţiilor procesuale; excepţiile procesuale premerg, de obicei, apărările de fond, făcându-le uneori chiar inutile;
c) apărarea de fond vizează direct şi exclusiv dreptul subiectiv şi pretenţiile fundamentate pe acel drept; excepţiile procesuale pot, cel mult, să aibă o legătură cu dreptul subiectiv ori să-l vizeze implicit;
d) apărarea de fond nu presupune cu necesitate existenţa unui proces civil (ex.: “excepţia” de neexecutare a contractului); excepţiile procesuale sunt condiţionate de existenţa unui proces civil.

07. Care este finalitatea cererii reconvenţionale ?

Răspuns: Cererea reconvenţională tinde fie la ruinarea în totul sau în parte a pretenţiilor reclamantului, fie la obţinerea de către pârât a unui avantaj propriu, ea trebuind însă să se afle în legătură cu cererea reclamantului.

08. Cum se prezintă cererea reconvenţională sub aspectul elementelor de conţinut?

Răspuns: Cererea reconvenţională trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute pentru cererea de chemare în judecată (art.82, 83, 112-114/1 C.pr.civ), inclusiv plata taxei de timbru şi a timbrului judiciar.

09. Cum se caracterizează cererea reconvenţională?

Răspuns: Ca o veritabilă acţiune civilă, promovată de către pârât, acţiune în cadrul căreia pârâtul devine el însuşi un reclamant, iar reclamantul din acţiunea principală, un pârât.

10. Care este instanţa competentă să soluţioneze cererea reconvenţională?

Răspuns: Cea învestită cu soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, în virtutea prorogării legale de competenţă (art. 17 C.pr.civ.).

11. Cererea reconvenţională este singura posibilitate prin care pârâtul îşi poate valorifica pretenţiile?

Răspuns: Nu. Se poate şi printr-o cerere separată.

12. Când se depune cererea reconvenţională?

Răspuns: O dată cu întâmpinarea, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, se
depune până la prima zi de înfăţişare. Depunerea cererii reconvenţionale ulterior acestui termen atrage judecarea ei separată, afară de situaţia în care părţile consimt să se judece împreună.

13. În ce feluri se poate ajunge la finalizarea acţiunii civile?

Răspuns:
a) renunţarea la judecata acţiunii;
b) renunţarea la însuşi dreptul dedus judecăţii;
c) tranzacţie;
d) perimare;
e) decesul uneia dintre părţi;
f) concilierea părţilor.

14. Ce este renunţarea la judecata acţiunii?

Răspuns: Este actul de procedură prin care reclamantul renunţă la procesul început, fără a renunţa la dreptul dedus judecăţii.

15. În ce moduri se poate face renunţarea la judecată ?

Răspuns :
a) verbal în instanţă ;
b) în scris.

16. În câte feluri se poate face renunţarea la judecată în scris ?

Răspuns :
a) judiciară (adică făcută înaintea instanţei);
b) extrajudiciară (prin declaraţie făcută în afara instanţei şi consemnată într-un înscris autentic sau sub semnătură privată).

17. Când poate fi făcută renunţarea la judecată?

Răspuns: Sub aspectul momentului până la care renunţarea poate fi făcută, reţinem că renunţarea la judecată poate fi, în principiu, făcută în tot timpul procesului. Totuşi, dacă
renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată cu pârâtul, la cererea acestuia reclamantul va fi obligat la cheltuieli de judecată; dacă părţile au intrat în
dezbaterea fondului ori dacă intervine în apel sau recurs, renunţarea nu se poate face decât cu acordul pârâtului (excepţie: în caz de divorţ renunţarea se poate face oricând în faţa instanţelor de fond).

18. Enumeraţi condiţiile renunţării la judecată

Răspuns:
a) renunţarea la judecată trebuie făcută personal; când se face prin reprezentant convenţional, acesta trebuie să aibă procură specială;
b) voinţa reclamantului de a renunţa trebuie să fie neîndoielnică şi neviciată, totodată fondată pe o cauză licită şi morală;
c) reclamantul trebuie să aibă capacitatea de a renunţa;
d) renunţarea să nu intervină într-un litigiu care interesează ordinea publică (precum, spre exemplu, sunt unele din procesele privind starea şi capacitatea persoanelor).

19. Enumeraţi efectele renunţării la judecată

Răspuns:
a) prin renunţarea reclamantului la judecată, raportul juridic procesual născut ca urmare a sesizării instanţei cu cererea de chemare în judecată se stinge, părţile fiind repuse în situaţia anterioară procesului;
b) efectul întreruptiv de prescripţie produs de cererea de chemare în judecată este înlăturat;
c) actele de procedură şi măsurile asiguratorii luate de instanţă rămân fără efecte, fiind desfiinţate;
d) este posibilă pornirea unui nou proces dacă nu a intervenit prescripţia dreptului la acţiune;
e) dacă renunţarea este parţială, în sensul că priveşte doar unele pretenţii ori doar pe unii dintre pârâţi, judecata va continua cu privire la pretenţiile sau părţile cu privire la care renunţarea nu s-a produs;
f) renunţarea la judecata cererii de chemare în judecată nu împiedică judecarea în continuare a cererilor incidentale autonome juridic (cererea reconvenţională,
intervenţia voluntară principală, însă nu şi cea voluntară accesorie);
g) renunţarea la judecată nu înlătură efectul punerii în întârziere a pârâtului, efect angajat de introducerea cererii de chemare în judecată.

20. Care este momentul în care renunţarea îşi produce efectele?

Răspuns: Acela al exprimării de către reclamant, a voinţei de a renunţa, iar nu momentul la care instanţa ia act de renunţare, hotărârea instanţei având doar efect declarativ.

21. Cum se prezintă hotărârea instanţei prin care se ia act de renunţarea la judecata acţiunii?

Răspuns: Încheiere împotriva căreia se poate declara doar recurs (iar nu şi apel) în termen de 15 zile de la comunicare.