Întrebări şi răspunsuri procedură civilă (10)

01. În ce constă perimarea executării silite?

Răspuns: Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de executare, executarea silită se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei.

02. Enumeraţi condiţiile perimării executării silite

Răspuns:
a) să existe o învestire a organului de executare silită cu o cerere de executare;
b) executarea să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni;
c) rămânerea în nelucrare să se datoreze creditorului;
d) executarea să nu se fi stins anterior perimării dintr-o altă cauză.

03. Din ce moment curge termenul de perimare a executării silite?

Răspuns: De la data ultimului act ce face parte din procedura execuţională, act ce nu a fost urmat de altele ce ar fi trebuit iniţiate sau îndeplinite de către creditor.

04. Care este efectul decesului uneia din părţi pe timpul judecăţii?

Răspuns: Atrage, în mod obişnuit, suspendarea de drept a judecăţii în temeiul art.243 alin.1 C.pr.civ., afară de cazul în care partea interesată cere amânarea judecăţii şi acordarea unui termen pentru introducerea în cauză a moştenitorilor părţii decedate.

05. În ce situaţii excepţionale decesul uneia din părţi nu atrage suspendarea, ci stingerea judecăţii?

Răspuns:
a) în cazul acţiunilor strict personale şi netransmisibile (ex.: în cazul decesului unuia din
soţi într-o acţiune în anularea căsătoriei, căci căsătoria încetează prin deces, astfel că judecata se va stinge);
b) când litigiul se stinge prin dispariţia obiectului său (ex.: dacă unul din soţi decedează pe timpul procesului de divorţ, dosarul se va închide, căci căsătoria a încetat).

06. Care sunt situaţiile în care lege impune concilierea sau încercarea de conciliere a părţilor?

Răspuns:
a) conform art.131 C.pr.civ, în faţa primei instanţe judecătorii au datoria de a încerca împăcarea părţilor, ei putând solicita înfăţişarea personală a părţilor în instanţă, chiar dacă ele au un reprezentant. Dacă părţile se împacă, judecătorul va constata condiţiile împăcării în cuprinsul hotărârii ce o va da, hotărârea fiind supusă doar recursului;
b) conform art.613 C.pr.civ, preşedintele instanţei, primind cererea de divorţ, va da reclamantului sfaturi de împăcare; acţiunea de divorţ se stinge prin împăcare în orice fază a procesului (art. 618 alin.(2) C.pr.civ.);
c) conform art.673/4 C.pr.civ. în cazul procesului de partaj instanţa va stărui ca părţile să îşi împartă bunurile prin bună învoială, astfel că dacă părţile ajung la o înţelegere instanţa va hotărî potrivit învoielii lor, putând pronunţa o hotărâre parţială când înţelegerea priveşte doar împărţirea anumitor bunuri şi continuând procesul cu privire la celelalte;
d) conform art.720/7 C. pr. civ, în litigiile comerciale instanţa este datoare să stăruie, în tot cursul procesului, pentru soluţionarea lui, în tot sau în parte, prin înţelegerea părţilor, constatată prin hotărâre irevocabilă şi executorie.

07. Ce sunt actele de procedură?

Răspuns : Orice manifestare de voinţă sau operaţiune juridică, în forma prevăzută de lege, făcută pentru declanşarea procesului civil ori în cursul şi în cadrul procesului civil de către instanţa de judecată sau de către ceilalţi participanţi la proces.

08. Care este diferenţa dintre sensul noţiunii de act juridic din dreptul material şi cea de act de procedură ?

Răspuns : Spre deosebire de dreptul material, unde prin act juridic este desemnată doar operaţiunea juridică (negotium iuris), în dreptul procesual prin act de procedură înţelegem atât operaţiunea juridică (ex.: introducerea cererii de chemare în judecată), cât şi actul scris (înscrisul) care o constată (ex.: cererea de chemare în judecată).

09. După ce criterii se pot clasifica actele de procedură ?

Răspuns :
a) după conţinut ;
b) după locul îndeplinirii ;
c) după autor ;
d) după faza procesuală în care intervin.

10. Clasificaţi actele de procedură după conţinut

Răspuns:
a) acte procedurale care exprimă o manifestare de voinţă (ex.: cererea de chemare în judecată, declararea unei căi de atac);
b) acte procedurale care constată o operaţiune procedurală (ex.: citaţia, dovada de îndeplinire a procedurii de citare);
c) acte care conţin o manifestare de cunoaştere (ex.: mărturisirea).

11. Clasificaţi actele de procedură după locul îndeplinirii lor

Răspuns:
a) acte judiciare (făcute în desfăşurarea unei proceduri judiciare ori de executare silită (ex.: pronunţarea hotărârii, învestirea hotărârii cu formulă executorie);
b) acte extrajudiciare, adică preliminare sau succesive judecăţii, făcute de un auxiliar al justiţiei în afara oricărei proceduri angajate înaintea instanţei (ex.: somaţia de plată în cadrul executării silite), sau în cursul judecăţii dar în afara instanţei (ex.: expertiza).

12. Clasificaţi actele de procedură după autorul lor

Răspuns:
a) acte ale părţilor (ex.: cererea de chemare în judecată, întâmpinarea);
b) acte ale instanţei (ex.: hotărârea judecătorească);
c) acte ale altor participanţi în proces (ex.: depoziţia martorului, raportul de expertiză).

13. Clasificaţi actele de procedură după faza procesuală în care intervin

Răspuns:
a) acte procedurale pregătitoare ale judecăţii (ex.: cererea de chemare în judecată, întâmpinarea);
b) acte procedurale proprii judecăţii (ex.: hotărârea judecătorească);
c) acte procedurale posterioare judecăţii (ex.: actele specifice executării silite).

14. Ce trebuie să conţină cererea de chemare în judecată?

Răspuns:
a) arătarea instanţei căreia îi este adresată;
b) arătarea numelui, prenumelui, a domiciliului sau reşedinţei părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, el are şi obligaţia de a-şi alege domiciliu în România şi de a-l menţiona în cerere, la acest domiciliu urmând a-i fi comunicate actele de procedură în legătură cu procesul;
c) numele, prenumele şi calitatea (reprezentant legal, convenţional sau judiciar) celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia şi sediul profesional;
d) obiectul cererii şi valoarea lui, după aprecierea reclamantului, atunci când aprecierea este cu putinţă;
e) motivele de fapt şi de drept ale cererii;
f) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere;
g) semnătura reclamantului ori a celui împuternicit legal, judiciar sau convenţional cu dreptul de a introduce cererea de chemare în judecată.

15. Care este sancţiunea lipsei anumitor elemente din cererea de chemare în judecată?

Răspuns:
a) lipsa numelui părţilor, a obiectului cererii sau semnăturii este prevăzută sub sancţiunea nulităţii de art.133 alin.1 C.pr.civ. Cu toate acestea, prevederile alin.2 al aceluiaşi articol dispun că lipsa semnăturii poate fi complinită oricând în cursul judecăţii, reclamantul trebuind să semneze în chiar ziua invocării lipsei semnăturii dacă este de faţă ori, dacă nu este de faţă la invocarea acestei excepţii, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare următoare;
b) când prin cerere nu s-au arătat dovezile, reclamantul le mai poate propune în condiţiile art.132 C.pr.civ. şi ale art.138 C.pr.civ. sau, dacă pârâtul este de acord, oricând în timpul judecăţii;
c) pentru celelalte elemente de conţinut ale cererii, se aplică prevederile art.105 alin.2 C.pr.civ. privitoare la nulitatea actului de procedură.

16. În ce constă timbrarea cererii de chemare în judecată?

Răspuns: Acţiunile sau cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt, în regulă, supuse taxei judiciare de timbru şi timbrului judiciar determinate prin lege, taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar trebuind plătite anticipat, sub sancţiunea anulării acţiunii sau cererii. Cu caracter excepţional, instanţele pot reţine cereri sau acţiuni netimbrate sau
insuficient timbrate, obligând însă partea să plătească taxele până la primul termen de judecată.

17. Cine face în mod concret determinarea cuantumului taxei de timbru?

Răspuns: Determinarea în concret a cuantumului taxei de timbru se face de către instanţa de judecată, împotriva modului de stabilire putându-se formula cerere de reexaminare, la
aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate. Cererea se soluţionează în camera de consiliu, de un alt complet, prin încheiere irevocabilă.

18. De câte feluri sunt efectele introducerii cererii de chemare în judecată?

Răspuns:
a) procedurale;
b) substanţiale.

19. Care sunt efectele procedurale ale introducerii cererii de chemare în judecată?

Răspuns:
a) cererea de chemare în judecată creează instanţa, în sensul că prin ea se deschide judecata, creându-se între părţi o situaţie juridică nouă, de natură procedurală, precum şi un nou raport juridic între părţi şi instanţă;
b) cererea de chemare în judecată semnifică sesizarea şi învestirea instanţei cu soluţionarea litigiului.

20. Enumeraţi consecinţele creării de raporturi de natură procedurală între părţi, consecutiv introducerii cererii de chemare în judecată

Răspuns:
a) părţile dobândesc drepturi şi obligaţii procesuale;
b) cererea de chemare în judecată delimitează cadrul procesual în care se va desfăşura judecata, stabilind părţile, obiectul şi cauza litigiului;
c) părţile au obligaţia de a compărea în faţa instanţei, altfel putându-se ajunge la respingerea cererii ca nesusţinută (art.616 C.pr.civ.), suspendarea judecăţii (art.242 alin.1 pct.2 C.pr.civ.) sau judecarea cauzei în lipsa părţilor (art.242 alin.2 C.pr.civ.);
d) părţile sunt obligate să stăruie în judecată, altfel putând interveni, în condiţiile legii, perimarea;
e) părţile au dreptul şi obligaţia de a depune concluzii în fond, în caz contrar instanţa urmând a statua numai în considerarea susţinerilor făcute prin cererea de chemare în judecată sau prin întâmpinare.

21. Care sunt efectele substanţiale (de fond) provocate de introducerea cererii de chemare în judecată?

Răspuns:
a) întreruperea prescripţiei dreptului la acţiune;
b) cererea de chemare în judecată provoacă punerea în întârziere a pârâtului;
c) cererea de chemare în judecată transmite moştenitorilor unele din acţiunile strict personale ale celui decedat, în sensul că aceste acţiuni pot fi continuate de moştenitori (ex.: acţiunea în stabilirea paternităţii, acţiunea în tăgada paternităţii, acţiunea în stabilirea filiaţiei faţă de mamă, acţiunea în revocarea donaţiei pentru ingratitudine).

22. Care sunt condiţiile necesare pentru întreruperea prescripţiei dreptului la acţiune?

Răspuns:
a) cererea de chemare în judecată, chiar dacă poartă o denumire greşită, trebuie să fie o veritabilă cerere introductivă de instanţă, deci să tindă la învestirea unui organ jurisdicţional şi la recunoaşterea unui drept litigios;
b) cererea de chemare în judecată trebuie să fie efectivă, adică făcută în scopul de a fi admisă;
c) cererea să fie admisă printr-o hotărâre irevocabilă (căci numai astfel efectul de întrerupere a prescripţiei, iniţial provizoriu, se definitivează).

23. Sub ce aspecte este limitată întinderea efectului de întrerupere a prescripţiei?

Răspuns:
a) întreruperea priveşte doar acţiunea ataşată dreptului subiectiv dedus judecăţii;
b) în regulă, întreruperea prescripţiei profită numai titularului dreptului alegat şi produce efecte numai împotriva celui care a fost chemat în judecată (pârâtului) sau a terţilor care au intervenit voluntar în favoarea lui;
c) întreruperea prescripţiei operează cât timp durează judecata, încetând odată cu ultimul act de procedură.

24. Care sunt consecinţele punerii în întârziere a pârâtului?

Răspuns:
a) pârâtul începe a datora daune moratorii;
b) dacă litigiul are ca obiect un bun frugifer, pârâtul posesor începe a datora fructele acestui bun;
c) dacă litigiul are ca obiect predarea unui bun cert, riscul pierii bunului trece asupra pârâtului.

25. Enumeraţi obligaţiile instanţei la primirea cererii de chemare în judecată

Răspuns:
a) preşedintele sau judecătorul care îl înlocuieşte va verifica dacă aceasta întruneşte condiţiile prevăzute de lege;
b) dacă se constată existenţa unor lipsuri i se va pune în vedere reclamantului să completeze sau să modifice cererea în mod corespunzător. Completarea se va face de
îndată, iar dacă nu este posibilă în acel moment, cererea se va înregistra şi i se va da părţii un termen scurt pentru completare;
c) dacă cererea a fost trimisă prin poştă, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile ei, pentru a le completa în termenul stabilit de preşedinte (judecător), fiind totodată încunoştiinţat că neîndeplinirea în acest termen a obligaţiilor atrage suspendarea judecăţii;
d) în cazul în care constată că cererea îndeplineşte cerinţele legale, preşedintele fixează termenul de judecată, care va fi dat reclamantului în cunoştinţă sub luare de semnătură,
dacă este prezent;
e) termenul de judecată va fi astfel stabilit încât de la data primirii citaţiei pârâtul să aibă la dispoziţie cel puţin 15 zile pentru a-şi pregăti apărarea, iar în pricinile urgente cel
puţin 5 zile;
f) preşedintele va dispune ca pârâtul să fie citat pentru primul termen de judecată, alături de citaţie urmând a-i fi comunicate şi o copie a cererii de chemare în judecată, precum şi copii de pe înscrisurile depuse de reclamant în probaţiune, punându-i-se în vedere că este obligat de a depune întâmpinare cu cel puţin 5 zile înaintea judecăţii;
g) dacă pârâtul locuieşte în străinătate, preşedintele va putea fixa un termen mai îndelungat, prin citaţie pârâtul trebuind informat că are obligaţia de a-şi alege domiciliul în România, la acest domiciliu urmând a-i fi făcute comunicările privind procesul. Când pârâtul nu se conformează acestei obligaţii, comunicările se vor face prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la poşta română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menţionate actele ce se expediază, ţinând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii;
h) în condiţiile legii, preşedintele va putea, imediat după primirea cererii, să încuviinţeze luarea de măsuri asigurătorii, de asigurare a dovezilor şi pentru constatarea unei situaţii de fapt ori să dispună citarea pârâtului la interogatoriu, precum şi să ia orice alte măsuri în legătură cu administrarea probelor.