Întrebări de autoverificare la drept comunitar (I)
1. Ce este o organizaţie internaţională ?
Organizaţia internaţională este o asociaţie de state suverane care urmăresc realizarea unui scop comun, constituită printr-un tratat, dotată cu un statut (o constituţie), cu organe proprii, care are o personalitate juridică distinctă de ceea a statelor membre.
2. Cum pot fi clasificate organizaţiile internaţionale ?
După deschiderea lor:
a) cu vocaţii de universalitate (ONU)
b) regionale (Liga Arabă, Organizaţia Unităţii Africane)
c) subregionale (Caribbean Community).
După competenţa lor:
a) cu competenţă generală (ONU)
b) cu competenţă specială (OPEC)
După calitatea membrilor:
a) guvernamentale (NATO)
b) nonguvernamentale (Greenpeace)
După posibilitatea de aderare:
a) deschise (ONU)
b) închise (cele militare, Commonwealth)
După modul de transfer al unor atribuţii de suveranitate:
a) de cooperare clasică (în care se respectă deplina egalitate suverană a statelor – drept de veto)
b) supranaţionale (cedarea unor drepturi suverane în favoarea organizaţiei).
3. Ce fel de organizaţii internaţionale sunt CE ? Dar UE ?
Comunităţile Europene sunt organizaţii internaţionale regionale, cu competenţă specială, guvernamentale, deschise, preponderent economice, a căror supranaţionalitate se defineşte astfel:
a) independenţa organelor şi funcţionarea lor permanentă;
b) principiul luării deciziilor pe baza votului majoritar, decizii care sunt obligatorii pentru statele membre
c) împuterniciri materiale relativ cuprinzătoare
d) exercitarea competenţelor şi de către cel puţin un organ, care nu este compus din reprezentaţii organelor de stat şi care astfel se bucură de independenţă faţă de ordinele date de statele membre
e) normele juridice comunitare sunt obligatorii pentru indivizi şi au aplicabilitate directă, imediată, fără a necesita o “recepţie” (ratificare) din partea legislativului naţional
f) există o protecţie juridică efectivă (competenţă obligatorie a instanţelor judecătoreşti)
g) au o finalitate politică, care este integrarea sau unificarea politică.
Uniunea Europeană nu există ca personalitate juridică. Denumirea, consacrată prin Tratatul de la Maastricht, din 07.02.1992, consacră un cadru de tip supranaţional format din cele trei comunităţi cu instituţiile unificate. Se poate spune că UE moşteneşte trăsăturile CE.
Organizaţia internaţională este o asociaţie de state suverane care urmăresc realizarea unui scop comun, constituită printr-un tratat, dotată cu un statut (o constituţie), cu organe proprii, care are o personalitate juridică distinctă de ceea a statelor membre.
2. Cum pot fi clasificate organizaţiile internaţionale ?
După deschiderea lor:
a) cu vocaţii de universalitate (ONU)
b) regionale (Liga Arabă, Organizaţia Unităţii Africane)
c) subregionale (Caribbean Community).
După competenţa lor:
a) cu competenţă generală (ONU)
b) cu competenţă specială (OPEC)
După calitatea membrilor:
a) guvernamentale (NATO)
b) nonguvernamentale (Greenpeace)
După posibilitatea de aderare:
a) deschise (ONU)
b) închise (cele militare, Commonwealth)
După modul de transfer al unor atribuţii de suveranitate:
a) de cooperare clasică (în care se respectă deplina egalitate suverană a statelor – drept de veto)
b) supranaţionale (cedarea unor drepturi suverane în favoarea organizaţiei).
3. Ce fel de organizaţii internaţionale sunt CE ? Dar UE ?
Comunităţile Europene sunt organizaţii internaţionale regionale, cu competenţă specială, guvernamentale, deschise, preponderent economice, a căror supranaţionalitate se defineşte astfel:
a) independenţa organelor şi funcţionarea lor permanentă;
b) principiul luării deciziilor pe baza votului majoritar, decizii care sunt obligatorii pentru statele membre
c) împuterniciri materiale relativ cuprinzătoare
d) exercitarea competenţelor şi de către cel puţin un organ, care nu este compus din reprezentaţii organelor de stat şi care astfel se bucură de independenţă faţă de ordinele date de statele membre
e) normele juridice comunitare sunt obligatorii pentru indivizi şi au aplicabilitate directă, imediată, fără a necesita o “recepţie” (ratificare) din partea legislativului naţional
f) există o protecţie juridică efectivă (competenţă obligatorie a instanţelor judecătoreşti)
g) au o finalitate politică, care este integrarea sau unificarea politică.
Uniunea Europeană nu există ca personalitate juridică. Denumirea, consacrată prin Tratatul de la Maastricht, din 07.02.1992, consacră un cadru de tip supranaţional format din cele trei comunităţi cu instituţiile unificate. Se poate spune că UE moşteneşte trăsăturile CE.
Trimiteți un comentariu