Întrebări de autoverificare la drept comunitar (VI)
1. Ce este dreptul comunitar ? Dar cel european sau unional ?
Sistemul juridic comunitar are calitatea de ordine juridică, reprezentând un ansamblu organizat şi structurat de norme juridice ierarhizate, având propriile sale izvoare, dotat cu organe şi proceduri apte să le emită, să le interpreteze, precum şi să constate şi să sancţioneze la nevoie încălcarea lor.
Dreptul european este, în sens larg, totalitatea normelor juridice care reglementează înfiinţarea şi funcţionarea organizaţiilor internaţionale în Europa. În sens restrâns, dreptul european reprezintă ansamblul normelor juridice care reglementează înfiinţarea şi funcţionarea comunităţilor europene, respectiv raporturile juridice ce se nasc între acestea şi statele membre, respectiv celelalte subiecte de drept internaţional.
În sens restrâns, prin dreptul unional înţelegem acele norme juridice care reglementează noile domenii de cooperare interguvernamentală de tip clasic, introduse prin Tratatul de la Maastricht. În sens larg însă, dreptul unional cuprinde şi dreptul comunitar.
2. Ce înţelegeţi prin împuternicire implicită şi împuternicire specială limitată ?
Potrivit principiului împuternicirii implicite, competenţele existente şi obiectivul de realizat implică în vederea realizării scopului comunitar toate celelalte puteri necesare. Aceste puteri se referă şi la încheierea unor tratate internaţionale, principiul împuternicirii implicite fiind valabil atât pe plan intern cât şi pe plan extern.
Potrivit principiului împuternicirii speciale limitate, fiecare acţiune normativă a comunităţilor trebuie să aibă un temei sau mai multe temeiuri legale. Or, Comunitatea are numai acele drepturi şi competenţe care rezultă din restrângerea competenţelor statelor membre sau din transferarea unor drepturi de suveranitate din partea statelor membre. Aşadar, competenţa comunitară începe acolo unde se termină competenţéle statelor membre.
3. Care sunt condiţiile de aplicare ale principiului subsidiarităţii ?
Condiţiile în care se aplică principiul subsidiarităţii sunt următoarele:
a) să nu existe competenţa exclusivă a CE: agricultură, pescuit
b) să existe competenţe paralele sau concurente
c) obiectivul să nu poate fi realizat de statele membre într-o manieră satisfăcătoare
d) obiectivul datorită dimensiunilor sau efectelor acţiunii proiectate poate fi realizat mai bine la nivel comunitar.
4. Explicaţi principiul rangului prioritar al dreptului comunitar în lumina cazului
Costa/ENEL.
Curtea de Justiţie Europeană a pus bazele principiului rangului prioritar al dreptului comunitar în hotărârea COSTA/ENEL din 1964. Starea de fapt era următoarea: Statul italian, prin Legea nr. 1643/1962, în 1964 a naţionalizat toate unităţile de producţie şi de distribuţie a energiei electrice, punând astfel bazele societăţii naţionale de electricitate ENEL. Avocatul Flaminio Costa, care a fost acţionar la una dintre firmele naţionalizate, a atacat actul de naţîonalizare în faţa instanţei italiene, care a sesizat CJE pentru obţinerea unei hotărâri preliminare. Întrebarea a fost dacă legea internă de naţionalizare în faţa instanţei este compatibilă cu art. 97 (102), 88 (93), 53, 31 (37) din Tratatul CEE. Curtea în primul rând a reformulat întrebarea, în sensul de întrebare de interpretare a articolelor susamintite, deoarece a arătat că nu are competenţa de a interpreta dreptul naţional. Statul italian, ca participant, a atras atenţia asupra faptului că instanţa din Milano are obligaţia de a aplica dreptul naţional şi nu poate apela la art. 177 din Tratatul CEE.
Hotărârea adoptată a arătat următoarele:
“Prioritatea dreptului comunitar este confirmată prin art. 249 (189), care precizează că un regulament “va fi obligatoriu” şi “direct aplicabil în toate statele membre”. Această prevedere, care nu este supusă vreunei rezerve, ar fi cu totul lipsită de sens dacă un stat ar putea să-i anuleze efectele sale prin intermediul unei măsuri legislative care ar putea prevala asupra dreptului comunitar.
Urmează [...] că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală şi specială, prin prevederi legale interne oricât de elaborate, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară şi fără ca baza legală a Comunităţii însăşi să fie pusă la îndoială.”
5. Explicaţi principiul rangului prioritar al dreptului comunitar în lumina cazului
Internationale Handelsgesellschaft.
În cazul “Internationale Handelsgesellschaft”, CJE a accentuat din nou principiul rangului prioritar al dreptului comunitar. În acest caz, firma Internationale Handelsgesellschaft din Frankfurt am Main, la 17.08.1967, a obţinut o licenţă de export pentru 20.000 tone mălai cu termen de derulare până la 31.12.1967. Potrivit Regulamentului nr. 120/1967 al Consiliului Ministerial privind organizarea pieţei cerealelor, obţinerea licenţei depindea de plata unei cauţiuni de 0,50 unităţi de decontare / tonă. Până la data de 31.12.1967 însă firma a exportat doar 11.486,764 tone, motiv pentru care Oficiul pentru Cereale, potrivit Regulamentului nr. 473/1967 emis de Comisie pentru licenţele de import-export cereale şi produse cerealiere, orez şi produse din orez, a declarat pierdută cauţinea în sumă de 17.026,47 DM.
Instanţa naţională a considerat că în acest caz CE a încălcat regulile, principiile fundamentale ale Constituţiei germane, şi prin urmare regulamentele ar fi inaplicabile.
CJE în decizia sa a arătat că valabilitatea unitară a dreptului comunitar ar fi afectată dacă la aprecierea legalităţii acţiunilor comunitare ar fi luate în considerare normele juridice şi principiile dreptului naţional.
6. Explicaţi principiul rangului prioritar al dreptului comunitar în lumina cazului
Simmenthal.
În cazul “Simmenthal II”, din 1978, CJE a arătat că dreptul comunitar originar şi derivat face parte integrantă, cu rang de prioritate, din ordinea juridică aplicabilă pe teritoriul fiecăruia din statele membre.
În cazul concret, potrivit legislaţiei italiene, firma italiană S.P.S. Simmenthal era obligată să plătească taxe de poliţie sanitară pentru importurile de carne de vită, măsură ce a fost considerată de societate ca fiind contrară dreptului comunitar. Având în vedere că într-o hotărâre preliminară CJE a arătat că o astfel de taxă este contrară dreptului comunitar, firma a solicitat restituirea taxelor percepute. Administraţia financiară însă nu a fost de acord să plătească, arătând că normele nu sunt direct aplicabile. Pretura di Susa a introdus o acţiune preliminară în care a arătat că prevederile care încalcă dreptul comunitar sunt considerate în Italia neconstituţionale, dar până când Curtea Constituţională nu se pronunţă în acest sens, prin adoptarea unei hotărâri cu efect ex-nunc, aplicarea dreptului comunitar este împiedicată.
Faţă de această stare de fapt, CJE a precizat că: “Instanţa naţională care a fost invitată să aplice dreptul comunitar, are obligaţia de a aplica aceste dispoziţii în plenitudinea lor şi să refuze din oficiu aplicarea oricărei norme juridice naţîonale contrare, chiar dacă este ulterioară şi nu are nevoie ca într-un astfel de caz să aştepte intervenţia prealabilă a unor instrumente legislative, constituţionale sau procedurale.”
7. Ce este Carta UE a drepturilor fundamentale ?
Carta UE a drepturilor fundamentale a fost proclamată la Nisa, la 07.12.2000. În cadrul ei, pe lângă drepturile clasice prevăzute de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului sau de CEDO, apar şi drepturi de nouă-generaţie, cum ar fi: dreptul la protecţia secretului datelor personale, drepturi bioetice sau dreptul la o administraţie funcţională. Ulterior, această Cartă a fost preluată în Proiectul Constituţiei UE, partea a II-a.
Sistemul juridic comunitar are calitatea de ordine juridică, reprezentând un ansamblu organizat şi structurat de norme juridice ierarhizate, având propriile sale izvoare, dotat cu organe şi proceduri apte să le emită, să le interpreteze, precum şi să constate şi să sancţioneze la nevoie încălcarea lor.
Dreptul european este, în sens larg, totalitatea normelor juridice care reglementează înfiinţarea şi funcţionarea organizaţiilor internaţionale în Europa. În sens restrâns, dreptul european reprezintă ansamblul normelor juridice care reglementează înfiinţarea şi funcţionarea comunităţilor europene, respectiv raporturile juridice ce se nasc între acestea şi statele membre, respectiv celelalte subiecte de drept internaţional.
În sens restrâns, prin dreptul unional înţelegem acele norme juridice care reglementează noile domenii de cooperare interguvernamentală de tip clasic, introduse prin Tratatul de la Maastricht. În sens larg însă, dreptul unional cuprinde şi dreptul comunitar.
2. Ce înţelegeţi prin împuternicire implicită şi împuternicire specială limitată ?
Potrivit principiului împuternicirii implicite, competenţele existente şi obiectivul de realizat implică în vederea realizării scopului comunitar toate celelalte puteri necesare. Aceste puteri se referă şi la încheierea unor tratate internaţionale, principiul împuternicirii implicite fiind valabil atât pe plan intern cât şi pe plan extern.
Potrivit principiului împuternicirii speciale limitate, fiecare acţiune normativă a comunităţilor trebuie să aibă un temei sau mai multe temeiuri legale. Or, Comunitatea are numai acele drepturi şi competenţe care rezultă din restrângerea competenţelor statelor membre sau din transferarea unor drepturi de suveranitate din partea statelor membre. Aşadar, competenţa comunitară începe acolo unde se termină competenţéle statelor membre.
3. Care sunt condiţiile de aplicare ale principiului subsidiarităţii ?
Condiţiile în care se aplică principiul subsidiarităţii sunt următoarele:
a) să nu existe competenţa exclusivă a CE: agricultură, pescuit
b) să existe competenţe paralele sau concurente
c) obiectivul să nu poate fi realizat de statele membre într-o manieră satisfăcătoare
d) obiectivul datorită dimensiunilor sau efectelor acţiunii proiectate poate fi realizat mai bine la nivel comunitar.
4. Explicaţi principiul rangului prioritar al dreptului comunitar în lumina cazului
Costa/ENEL.
Curtea de Justiţie Europeană a pus bazele principiului rangului prioritar al dreptului comunitar în hotărârea COSTA/ENEL din 1964. Starea de fapt era următoarea: Statul italian, prin Legea nr. 1643/1962, în 1964 a naţionalizat toate unităţile de producţie şi de distribuţie a energiei electrice, punând astfel bazele societăţii naţionale de electricitate ENEL. Avocatul Flaminio Costa, care a fost acţionar la una dintre firmele naţionalizate, a atacat actul de naţîonalizare în faţa instanţei italiene, care a sesizat CJE pentru obţinerea unei hotărâri preliminare. Întrebarea a fost dacă legea internă de naţionalizare în faţa instanţei este compatibilă cu art. 97 (102), 88 (93), 53, 31 (37) din Tratatul CEE. Curtea în primul rând a reformulat întrebarea, în sensul de întrebare de interpretare a articolelor susamintite, deoarece a arătat că nu are competenţa de a interpreta dreptul naţional. Statul italian, ca participant, a atras atenţia asupra faptului că instanţa din Milano are obligaţia de a aplica dreptul naţional şi nu poate apela la art. 177 din Tratatul CEE.
Hotărârea adoptată a arătat următoarele:
“Prioritatea dreptului comunitar este confirmată prin art. 249 (189), care precizează că un regulament “va fi obligatoriu” şi “direct aplicabil în toate statele membre”. Această prevedere, care nu este supusă vreunei rezerve, ar fi cu totul lipsită de sens dacă un stat ar putea să-i anuleze efectele sale prin intermediul unei măsuri legislative care ar putea prevala asupra dreptului comunitar.
Urmează [...] că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală şi specială, prin prevederi legale interne oricât de elaborate, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară şi fără ca baza legală a Comunităţii însăşi să fie pusă la îndoială.”
5. Explicaţi principiul rangului prioritar al dreptului comunitar în lumina cazului
Internationale Handelsgesellschaft.
În cazul “Internationale Handelsgesellschaft”, CJE a accentuat din nou principiul rangului prioritar al dreptului comunitar. În acest caz, firma Internationale Handelsgesellschaft din Frankfurt am Main, la 17.08.1967, a obţinut o licenţă de export pentru 20.000 tone mălai cu termen de derulare până la 31.12.1967. Potrivit Regulamentului nr. 120/1967 al Consiliului Ministerial privind organizarea pieţei cerealelor, obţinerea licenţei depindea de plata unei cauţiuni de 0,50 unităţi de decontare / tonă. Până la data de 31.12.1967 însă firma a exportat doar 11.486,764 tone, motiv pentru care Oficiul pentru Cereale, potrivit Regulamentului nr. 473/1967 emis de Comisie pentru licenţele de import-export cereale şi produse cerealiere, orez şi produse din orez, a declarat pierdută cauţinea în sumă de 17.026,47 DM.
Instanţa naţională a considerat că în acest caz CE a încălcat regulile, principiile fundamentale ale Constituţiei germane, şi prin urmare regulamentele ar fi inaplicabile.
CJE în decizia sa a arătat că valabilitatea unitară a dreptului comunitar ar fi afectată dacă la aprecierea legalităţii acţiunilor comunitare ar fi luate în considerare normele juridice şi principiile dreptului naţional.
6. Explicaţi principiul rangului prioritar al dreptului comunitar în lumina cazului
Simmenthal.
În cazul “Simmenthal II”, din 1978, CJE a arătat că dreptul comunitar originar şi derivat face parte integrantă, cu rang de prioritate, din ordinea juridică aplicabilă pe teritoriul fiecăruia din statele membre.
În cazul concret, potrivit legislaţiei italiene, firma italiană S.P.S. Simmenthal era obligată să plătească taxe de poliţie sanitară pentru importurile de carne de vită, măsură ce a fost considerată de societate ca fiind contrară dreptului comunitar. Având în vedere că într-o hotărâre preliminară CJE a arătat că o astfel de taxă este contrară dreptului comunitar, firma a solicitat restituirea taxelor percepute. Administraţia financiară însă nu a fost de acord să plătească, arătând că normele nu sunt direct aplicabile. Pretura di Susa a introdus o acţiune preliminară în care a arătat că prevederile care încalcă dreptul comunitar sunt considerate în Italia neconstituţionale, dar până când Curtea Constituţională nu se pronunţă în acest sens, prin adoptarea unei hotărâri cu efect ex-nunc, aplicarea dreptului comunitar este împiedicată.
Faţă de această stare de fapt, CJE a precizat că: “Instanţa naţională care a fost invitată să aplice dreptul comunitar, are obligaţia de a aplica aceste dispoziţii în plenitudinea lor şi să refuze din oficiu aplicarea oricărei norme juridice naţîonale contrare, chiar dacă este ulterioară şi nu are nevoie ca într-un astfel de caz să aştepte intervenţia prealabilă a unor instrumente legislative, constituţionale sau procedurale.”
7. Ce este Carta UE a drepturilor fundamentale ?
Carta UE a drepturilor fundamentale a fost proclamată la Nisa, la 07.12.2000. În cadrul ei, pe lângă drepturile clasice prevăzute de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului sau de CEDO, apar şi drepturi de nouă-generaţie, cum ar fi: dreptul la protecţia secretului datelor personale, drepturi bioetice sau dreptul la o administraţie funcţională. Ulterior, această Cartă a fost preluată în Proiectul Constituţiei UE, partea a II-a.
Trimiteți un comentariu