Întrebări de autoverificare la drept comunitar (VII)
1. Care sunt noutăţile aduse de Tratatele de la Maastricht, Amsterdam şi Nisa acquisului comunitar?
Tratatul de la Maastricht, semnat la 07.02.1992, aduce următoarele noutăţi:
a) Consiliul Ministerial îşi schimbă denumirea în Consiliul UE
b) Comisia devine Comisie Europeană
c) este înfiinţată Uniunea Europenă, cadru comun pentru integrarea europeană, cooperarea de tip supranaţional care are loc în cele trei comunităţi şi pentru formele de cooperare interguvernamentale
d) introducerea principiului subsidiarităţii
e) reglementarea unei cetăţénii unionale
f) realizarea unei uniuni economice şi monetare
g) înlocuirea sintagmei CEE cu sintagma CE
h) acordarea competenţelor în domeniul culturii, sănătăţii, protecţiei consumatorilor, reţelelor transeuropene, industriei
i) introducerea procedurii legislative a codeciziei
j) introducerea instituţiei ombudsmanului european
k) înfiinţarea Comitetului Regiunilor, pentru promovarea dezvoltării infrastructurii şi sprijinirii proiectelor de protecţia mediului din ţările membre mai sărace
l) înfiinţarea Sistemului European al Băncilor Centrale şi a Institutului Monetar European, respectiv a BCE.
Noutăţile Tratatului de la Amsterdam, semnat la 02.10.1997, sunt:
a) renumerotarea articolelor textelor tratatelor de bază
b) instituirea funcţiei de Înalt Reprezentant pentru Politica Externă, în persoana secretarului Consiliului UE
c) unanimitatea cerută în cadrul Consiliului în luarea deciziilor a fost relativizată prin stabilirea faptului că abţinerea nu înseamnă un vot împotrivă, astfel promovându-se aşa-numita “abţinere constructivă”, care constă în faptul că statele membre care s-au abţinut de la vot nu pot fi obligate la executarea hotărârilor, însă le este interzis să împiedice executarea acestora de către statele membre care au votat
d) introducerea cooperării intensificate
e) includerea Cartei Sociale în textul Tratatului CEE
f) clădirea treptată a unui spaţiu al libertăţii, securităţii şi dreptului (includerea instituţională a sistemului Schengen în dreptul originar)
g) rolul Consiliului European a fost întărit, în sensul că acesta va putea elabora şi adopta strategii comune
h) pe baza acestor strategii comune, Consiliul Miniştrilor va putea decide pe bază de majoritate calificată, respectiv va putea lua hotărâri pentru realizarea unor acţiuni comune şi poate adopta luări de poziţii tot cu majoritate calificată
i) Preşedinţia Consiliului în cadrul politicii externe şi de securitate comună se va bucura de sprijinul Secretarului general care va îndeplini rolul unui Înalt Reprezentant pentru acest domeniu
j) În cadrul Secretariatului Consiliului a fost înfiinţată o unitate de avertizare timpurie şi de planificare, elaborare de strategii cu participarea Comisiei, statelor membre şi a Uniunii Europei Occidentale (UEO)
k) În domeniul politicii externe şi de securitate, UE va putea prelua ca atribuţii proprii sarcinile referitoare la acţiuni umanitare, intervenţii de salvare şi sarcini de menţinere a păcii, înfiinţare de unităţi de luptă în cazul crizelor şi alte măsuri de restabilire a păcii
Tratatul de la Nisa, semnat la 26.02.2001, este primul tratat care se referă deja la 27 de state membre, ţinând cont de cererile de aderare ale statelor din Europa de Est. Noutăţile sunt următoarele:
a) În Consiliul UE va exista o nouă “ponderare” a voturilor care va ţine seama atât de mărimea populaţiei unei ţări, precum şi de principiul că Uniunea este creată din state membre care nu au renunţat în totalitate la drepturile lor suverane
b) Mărimea şi componenţa Comisiei a fost reglementată printr-o “clauză rendez-vous” care acordă Comisiei o anumită perioadă pentru a corela structura sa internă cu cerinţele care se vor ivi
c) A avut loc reformarea prevederilor referitoare la Curtea de Justiţiei Europeană (CJE) şi a Tribunalului de Primă Instanţă în aşa fel încât acestea să aibă puterea de a reacţiona în mod proporţional la provocările aduse prin extindere, respectiv la creşterea volumului de activitate
d) Cooperarea intensivă său întărită a trecut prin nişte modificări, care pentru viitor îi rezervă resurse pentru a prelua rolul de “motor al integrării”
e) S-au adoptat sancţiuni împotriva statelor care nu respectă principiile statului de drept
f) S-a găsit o poziţie comună pentru extindere în domeniul voturilor ponderate din Consiliu şi în ceea ce priveşte numărul de membri în Parlament, în Comitetul Economic şi Social şi în Comitetul Regiunilor
g) Luarea deciziilor cu vot majoritar, după Nisa, a fost extinsă asupra încă 28 de domenii, având loc astfel restrângerea din ce în ce mai mult a numărului domeniilor în care hotărârile se iau cu vot unanim.
2. Care sunt caracteristicile regulamentului ?
Regulamentul este un act normativ comunitar cu aplicabilitate generală, obligatoriu în toate elementele sale şi direct aplicabil în toate statele membre. Caracteristicile sale sunt:
a) are caracter general, conţinând prescripţii generale şi impersonale, statuând în mod abstract ca şi legea în dreptul naţional
b) are forţă obligatorie, interzicându-se aplicarea selectivă şi incompletă a regulamentului, respectiv neaplicarea acestuia prin invocarea dispoziţiilor sau practicilor din ordinea internă
c) are aplicabilitate directă, având o validitate automată în Comunitate fără interpunerea puterii normative naţionale şi este ca atare apt să confere drepturi şi să impună obligaţii statelor membre, organelor lor şi particularilor, aşa cum face legea naţională
d) este destinat statelor şi particularilor
e) are putere normativă completă, autoritatea legislativă comunitară putând nu doar să prescrie un rezultat, ci şi să impună toate modalităţile de aplicare şi de executare considerate oportune
3. Prin ce se deosebeşte decizia de recomandare şi aviz ?
Decizia este un act normativ comunitar obligatoriu în toate elementele sale pentru destinatarii pe care îi desemnează. Caracteristicile sale sunt:
a) are caracter individual, întrucât se adresează unor destinatari individualizaţi sau individualizabili, determinabili, şi se referă la o anumită stare de fapt concretă
b) are caracter obligatoriu
c) are caracter normativ complet
d) are efect direct, creând drepturi în beneficiul particularilor în măsura în care nu lasă destinatarului nicio marjă de apreciere discreţionară în ceea ce priveşte executarea sa
e) este destinată statelor şi particularilor
Avizul şi recomandarea sunt acte instituţinale unilaterale lipsite de efect obligatoriu. Avizul este expresia unei păreri asupra unei probleme date. Recomandarea reprezintă un instrument de acţiune indirectă, urmărind apropierea legislaţiilor şi nu diferă de directivă decât prin absenţa forţei sale obligatorii.
4. Care este excepţia de la aplicabilitatea indirectă a directivei, în lumina cazurilor jurisprudenţiale ?
Directiva este un act normativ comunitar obligatoriu pentru fiecare stat membru destinatar în ceea ce priveşte rezultatul care urmează să fie atins, dar care lasă autorităţilor naţionale competenţa în privinţa formei şi a mijloacelor.
Directiva este indirect aplicabilă, deoarece statul destinatar are obligaţia să acţioneze în vederea transpunerii directivei într-un anumit termen (de regulă între 1 şi 3 ani) până când acesta nu creează drepturi şi obligaţii pentru resortisanţi. Statul însă este obligat să nu întreprindă acţiuni care ar putea contraveni scopului directivei, chiar şi anterior preluării acesteia în dreptul intern.
De la regula aplicabilitătii indirecte a directivei există o excepţie a aplicabilităţii directe în cazul în care sunt întrunite următoarele condiţii:
a) statul nu a respectat termenul de preluare sau a implementat în mod greşit
b) conţinutul directivei este suficient de exact şi necondiţionat pentru a putea crea drepturi pentru particulari
c) directiva în cauză creează avantaje pentru cetăţeanul unional
d) poate fi invocată de un particular faţă de stat, adică în relaţiile cu organele de stat
Curtea, în cazul “Francovich”, a fost chemată să se pronunţe asupra întrebării dacă o directivă poate avea efecte directe şi dacă nerespectarea acesteia poate constitui temeiul răspunderii delictuale statale. În cazul concret, organele comunitare au emis în anul 1980 o directivă privind constituirea unor fonduri de garanţii din care în caz de faliment la o anumită firmă, muncitorii care nu şi-au primit drepturile lor salariale să fie plătite cu precădere, fără ca aceste creanţe să intre în masa falimentului.
Firma la care lucra Andrea Francovich din Italia a dat faliment, dar muncitorii nu au reuşit să recupereze salariile neplătite, deoarece statul italian nu a preluat directiva în termenul fixat şi nu s-au constituit fondurile de garantare pregăzute de aceasta. Astfel, muncitorii au solicitat despăgubiri de la stat pe baza directivei nepreluate în legislaţia internă.
Curtea, în jurisprudenţa sa anterioară, a arătat că un stat membru care nu a luat la termen măsurile de executare ale unei directive nu poate opune indivizilor nepreluarea directivei. Astfel, oricine se poate prevala de prevederile unei directive nepreluate la termen faţă de toate prevederile naţionale neconforme cu directiva, dacă directivele în ceea ce priveşte conţinutul lor sunt necondiţionate şi apar suficient de precise.
În cazul de faţă, Curtea a mers mai departe, “inventând” răspunderea materială a statului pentru nepreluarea la termen a unei directive.
Astfel, sancţiunile pentru nepreluarea directivei care până atunci constau în posibilitatea introducerii unei acţiuni în constatarea încălcării dreptului comunitar faţă de statul în cauză şi în recunoaşterea unei aplicabilităţi directe directivei au fost completate cu răspunderea materială a statului pentru o “nedreptate legislativă”.
Această posibilitate de a recupera prejudiciul cauzat prin nepreluarea unei directive a fost justificată prin considerentul că altfel eficacitatea dreptului comunitar ar fi serios afectată.
5. Indicaţi căteva reguli comunitare cutumiare.
Dreptul cutumiar comunitar se bazează pe un obicei (o acţiune sau o inacţiune) constant şi general al subiecţilor de drept care acţionează în acest fel din convingerea că la acest comportament sunt obligaţi pe baza unei norme juridice.
Exemple:
a) reprezentarea unui stat la nivelul Consiliului de către un secretar de stat care nu are rang de ministru
b) respectarea drepturilor fundamentale ale omului
c) deşi normele scrise nu prevăd, Grefa comunică concluziile avocaţilor generali din oficiu părţilor
6. Care sunt izvoarele complementare ale dreptului comunitar ?
În categoria izvoarelor complementare ale dreptului comunitar intră convenţiile internaţionale încheiate de statele membre ale comunităţilor, respectiv de comunităţi cu state terţe.
7. Cine are calitatea de cetăţean unional ?
Este cetăţean al Uniunii Europene orice persoană care are cetăţenia unui stat membru. Această cetăţenie nu desfiinţează cetăţenia naţională şi nu o înlocuieşte, cetăţenia naţională fiind o condiţie a dobândirii cetăţeniei europene.
8. Ce drepturi are cetăţeanul unional ?
Drepturile ce decurg din statutul de cetăţean unional sunt:
a) Dreptul la liberă circulaţie şi şedere
b) Dreptul de vot în alegerile locale
c) Dreptul de vot în alegerile pentru Parlamentul European
d) Dreptul la protecţie diplomatică şi consulară
e) Dreptul de petiţionare
f) Dreptul la informaţie
Tratatul de la Maastricht, semnat la 07.02.1992, aduce următoarele noutăţi:
a) Consiliul Ministerial îşi schimbă denumirea în Consiliul UE
b) Comisia devine Comisie Europeană
c) este înfiinţată Uniunea Europenă, cadru comun pentru integrarea europeană, cooperarea de tip supranaţional care are loc în cele trei comunităţi şi pentru formele de cooperare interguvernamentale
d) introducerea principiului subsidiarităţii
e) reglementarea unei cetăţénii unionale
f) realizarea unei uniuni economice şi monetare
g) înlocuirea sintagmei CEE cu sintagma CE
h) acordarea competenţelor în domeniul culturii, sănătăţii, protecţiei consumatorilor, reţelelor transeuropene, industriei
i) introducerea procedurii legislative a codeciziei
j) introducerea instituţiei ombudsmanului european
k) înfiinţarea Comitetului Regiunilor, pentru promovarea dezvoltării infrastructurii şi sprijinirii proiectelor de protecţia mediului din ţările membre mai sărace
l) înfiinţarea Sistemului European al Băncilor Centrale şi a Institutului Monetar European, respectiv a BCE.
Noutăţile Tratatului de la Amsterdam, semnat la 02.10.1997, sunt:
a) renumerotarea articolelor textelor tratatelor de bază
b) instituirea funcţiei de Înalt Reprezentant pentru Politica Externă, în persoana secretarului Consiliului UE
c) unanimitatea cerută în cadrul Consiliului în luarea deciziilor a fost relativizată prin stabilirea faptului că abţinerea nu înseamnă un vot împotrivă, astfel promovându-se aşa-numita “abţinere constructivă”, care constă în faptul că statele membre care s-au abţinut de la vot nu pot fi obligate la executarea hotărârilor, însă le este interzis să împiedice executarea acestora de către statele membre care au votat
d) introducerea cooperării intensificate
e) includerea Cartei Sociale în textul Tratatului CEE
f) clădirea treptată a unui spaţiu al libertăţii, securităţii şi dreptului (includerea instituţională a sistemului Schengen în dreptul originar)
g) rolul Consiliului European a fost întărit, în sensul că acesta va putea elabora şi adopta strategii comune
h) pe baza acestor strategii comune, Consiliul Miniştrilor va putea decide pe bază de majoritate calificată, respectiv va putea lua hotărâri pentru realizarea unor acţiuni comune şi poate adopta luări de poziţii tot cu majoritate calificată
i) Preşedinţia Consiliului în cadrul politicii externe şi de securitate comună se va bucura de sprijinul Secretarului general care va îndeplini rolul unui Înalt Reprezentant pentru acest domeniu
j) În cadrul Secretariatului Consiliului a fost înfiinţată o unitate de avertizare timpurie şi de planificare, elaborare de strategii cu participarea Comisiei, statelor membre şi a Uniunii Europei Occidentale (UEO)
k) În domeniul politicii externe şi de securitate, UE va putea prelua ca atribuţii proprii sarcinile referitoare la acţiuni umanitare, intervenţii de salvare şi sarcini de menţinere a păcii, înfiinţare de unităţi de luptă în cazul crizelor şi alte măsuri de restabilire a păcii
Tratatul de la Nisa, semnat la 26.02.2001, este primul tratat care se referă deja la 27 de state membre, ţinând cont de cererile de aderare ale statelor din Europa de Est. Noutăţile sunt următoarele:
a) În Consiliul UE va exista o nouă “ponderare” a voturilor care va ţine seama atât de mărimea populaţiei unei ţări, precum şi de principiul că Uniunea este creată din state membre care nu au renunţat în totalitate la drepturile lor suverane
b) Mărimea şi componenţa Comisiei a fost reglementată printr-o “clauză rendez-vous” care acordă Comisiei o anumită perioadă pentru a corela structura sa internă cu cerinţele care se vor ivi
c) A avut loc reformarea prevederilor referitoare la Curtea de Justiţiei Europeană (CJE) şi a Tribunalului de Primă Instanţă în aşa fel încât acestea să aibă puterea de a reacţiona în mod proporţional la provocările aduse prin extindere, respectiv la creşterea volumului de activitate
d) Cooperarea intensivă său întărită a trecut prin nişte modificări, care pentru viitor îi rezervă resurse pentru a prelua rolul de “motor al integrării”
e) S-au adoptat sancţiuni împotriva statelor care nu respectă principiile statului de drept
f) S-a găsit o poziţie comună pentru extindere în domeniul voturilor ponderate din Consiliu şi în ceea ce priveşte numărul de membri în Parlament, în Comitetul Economic şi Social şi în Comitetul Regiunilor
g) Luarea deciziilor cu vot majoritar, după Nisa, a fost extinsă asupra încă 28 de domenii, având loc astfel restrângerea din ce în ce mai mult a numărului domeniilor în care hotărârile se iau cu vot unanim.
2. Care sunt caracteristicile regulamentului ?
Regulamentul este un act normativ comunitar cu aplicabilitate generală, obligatoriu în toate elementele sale şi direct aplicabil în toate statele membre. Caracteristicile sale sunt:
a) are caracter general, conţinând prescripţii generale şi impersonale, statuând în mod abstract ca şi legea în dreptul naţional
b) are forţă obligatorie, interzicându-se aplicarea selectivă şi incompletă a regulamentului, respectiv neaplicarea acestuia prin invocarea dispoziţiilor sau practicilor din ordinea internă
c) are aplicabilitate directă, având o validitate automată în Comunitate fără interpunerea puterii normative naţionale şi este ca atare apt să confere drepturi şi să impună obligaţii statelor membre, organelor lor şi particularilor, aşa cum face legea naţională
d) este destinat statelor şi particularilor
e) are putere normativă completă, autoritatea legislativă comunitară putând nu doar să prescrie un rezultat, ci şi să impună toate modalităţile de aplicare şi de executare considerate oportune
3. Prin ce se deosebeşte decizia de recomandare şi aviz ?
Decizia este un act normativ comunitar obligatoriu în toate elementele sale pentru destinatarii pe care îi desemnează. Caracteristicile sale sunt:
a) are caracter individual, întrucât se adresează unor destinatari individualizaţi sau individualizabili, determinabili, şi se referă la o anumită stare de fapt concretă
b) are caracter obligatoriu
c) are caracter normativ complet
d) are efect direct, creând drepturi în beneficiul particularilor în măsura în care nu lasă destinatarului nicio marjă de apreciere discreţionară în ceea ce priveşte executarea sa
e) este destinată statelor şi particularilor
Avizul şi recomandarea sunt acte instituţinale unilaterale lipsite de efect obligatoriu. Avizul este expresia unei păreri asupra unei probleme date. Recomandarea reprezintă un instrument de acţiune indirectă, urmărind apropierea legislaţiilor şi nu diferă de directivă decât prin absenţa forţei sale obligatorii.
4. Care este excepţia de la aplicabilitatea indirectă a directivei, în lumina cazurilor jurisprudenţiale ?
Directiva este un act normativ comunitar obligatoriu pentru fiecare stat membru destinatar în ceea ce priveşte rezultatul care urmează să fie atins, dar care lasă autorităţilor naţionale competenţa în privinţa formei şi a mijloacelor.
Directiva este indirect aplicabilă, deoarece statul destinatar are obligaţia să acţioneze în vederea transpunerii directivei într-un anumit termen (de regulă între 1 şi 3 ani) până când acesta nu creează drepturi şi obligaţii pentru resortisanţi. Statul însă este obligat să nu întreprindă acţiuni care ar putea contraveni scopului directivei, chiar şi anterior preluării acesteia în dreptul intern.
De la regula aplicabilitătii indirecte a directivei există o excepţie a aplicabilităţii directe în cazul în care sunt întrunite următoarele condiţii:
a) statul nu a respectat termenul de preluare sau a implementat în mod greşit
b) conţinutul directivei este suficient de exact şi necondiţionat pentru a putea crea drepturi pentru particulari
c) directiva în cauză creează avantaje pentru cetăţeanul unional
d) poate fi invocată de un particular faţă de stat, adică în relaţiile cu organele de stat
Curtea, în cazul “Francovich”, a fost chemată să se pronunţe asupra întrebării dacă o directivă poate avea efecte directe şi dacă nerespectarea acesteia poate constitui temeiul răspunderii delictuale statale. În cazul concret, organele comunitare au emis în anul 1980 o directivă privind constituirea unor fonduri de garanţii din care în caz de faliment la o anumită firmă, muncitorii care nu şi-au primit drepturile lor salariale să fie plătite cu precădere, fără ca aceste creanţe să intre în masa falimentului.
Firma la care lucra Andrea Francovich din Italia a dat faliment, dar muncitorii nu au reuşit să recupereze salariile neplătite, deoarece statul italian nu a preluat directiva în termenul fixat şi nu s-au constituit fondurile de garantare pregăzute de aceasta. Astfel, muncitorii au solicitat despăgubiri de la stat pe baza directivei nepreluate în legislaţia internă.
Curtea, în jurisprudenţa sa anterioară, a arătat că un stat membru care nu a luat la termen măsurile de executare ale unei directive nu poate opune indivizilor nepreluarea directivei. Astfel, oricine se poate prevala de prevederile unei directive nepreluate la termen faţă de toate prevederile naţionale neconforme cu directiva, dacă directivele în ceea ce priveşte conţinutul lor sunt necondiţionate şi apar suficient de precise.
În cazul de faţă, Curtea a mers mai departe, “inventând” răspunderea materială a statului pentru nepreluarea la termen a unei directive.
Astfel, sancţiunile pentru nepreluarea directivei care până atunci constau în posibilitatea introducerii unei acţiuni în constatarea încălcării dreptului comunitar faţă de statul în cauză şi în recunoaşterea unei aplicabilităţi directe directivei au fost completate cu răspunderea materială a statului pentru o “nedreptate legislativă”.
Această posibilitate de a recupera prejudiciul cauzat prin nepreluarea unei directive a fost justificată prin considerentul că altfel eficacitatea dreptului comunitar ar fi serios afectată.
5. Indicaţi căteva reguli comunitare cutumiare.
Dreptul cutumiar comunitar se bazează pe un obicei (o acţiune sau o inacţiune) constant şi general al subiecţilor de drept care acţionează în acest fel din convingerea că la acest comportament sunt obligaţi pe baza unei norme juridice.
Exemple:
a) reprezentarea unui stat la nivelul Consiliului de către un secretar de stat care nu are rang de ministru
b) respectarea drepturilor fundamentale ale omului
c) deşi normele scrise nu prevăd, Grefa comunică concluziile avocaţilor generali din oficiu părţilor
6. Care sunt izvoarele complementare ale dreptului comunitar ?
În categoria izvoarelor complementare ale dreptului comunitar intră convenţiile internaţionale încheiate de statele membre ale comunităţilor, respectiv de comunităţi cu state terţe.
7. Cine are calitatea de cetăţean unional ?
Este cetăţean al Uniunii Europene orice persoană care are cetăţenia unui stat membru. Această cetăţenie nu desfiinţează cetăţenia naţională şi nu o înlocuieşte, cetăţenia naţională fiind o condiţie a dobândirii cetăţeniei europene.
8. Ce drepturi are cetăţeanul unional ?
Drepturile ce decurg din statutul de cetăţean unional sunt:
a) Dreptul la liberă circulaţie şi şedere
b) Dreptul de vot în alegerile locale
c) Dreptul de vot în alegerile pentru Parlamentul European
d) Dreptul la protecţie diplomatică şi consulară
e) Dreptul de petiţionare
f) Dreptul la informaţie
Trimiteți un comentariu