Chestionar pentru lucrările de control drept civil (I)
Tema: STAREA CIVILĂ
1. Precizaţi şi exemplificaţi ce se înţelege prin acte juridice de stare civilă şi acte de stare civilă.
Răspuns: Actele juridice de stare civilă sunt sunt manifestări de voinţă producătoare de efecte juridice care au ca efect naşterea, modificarea sau stingerea unor elemente de stare civilă. Actele de stare civilă sunt înscrisurile doveditoare ale stării civile şi ale actelor juridice şi faptelor juridice generatoare, modificatoare sau extinctive de stare civilă.
2. Cu ocazia încheierii unei căsătorii, ofiţerul de stare civilă a omis să întocmească actul de căsătorie, deşi a luat consimţământul soţilor. La o lună după încheierea căsătoriei, soţia introduce o acţiune în nulitatea acesteia, pe motiv că nu a fost întocmit actul de căsătorie. Care trebuie să fie soluţia instanţei şi cu ce motivare? Cum se poate înlătura această neregularitate?
Răspuns: Trebuie ţinut cont de faptul că încheierea valabilă a unui act juridic de stare civilă nu este condiţionată de efectuarea înregistrării corespunzătoare lui, deci de întocmirea actului de stare civilă. În plus, acţiunea în nulitate ar trebui să sancţioneze nulitatea absolută, adică încălcarea unui interes genral sau public, prevăzut de norma juridică şi nesocotit prin încheierea operaţiunii juridice, lucru de care în mod evident nu poate fi vorba în speţă.
Aşadar, instanţa nu poate admite anularea căsătoriei pe motivul neîntocmirii actului de stare civilă corespunzător, pentru că art. 53 din Legea nr. 119/1996 admite întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă. Consimţământul soţilor fiind luat, se va proceda la întocmirea ulterioară a certificatului de căsătorie, după ce se depune o cerere la autoritatea administraţiei publice competente.
3. În certificatul de naştere al unui copil, numele tatălui este greşit consemnat. Tatăl se adresează instanţei cu o acţiune în rectificare. Care va fi soluţia instanţei?
Răspuns: Procedura judiciară nu-şi găseşte aplicarea atunci când este vorba despre certificate de stare civilă şi nu despre acte de stare civilă. Instanţa nu poate da curs unei asemenea acţiuni, competenţa în materia certificatelor de stare civilă revenind exclusiv autorităţilor administraţiei publice cu atribuţii în materie de stare civilă.
4. Care copii au statut de copii din afara căsătoriei?
Răspuns: Dat fiind faptul că situaţia copilului din căsătorie este aceea în care mama este căsătorită la data naşterii, sau cel puţin la data concepţiei lui, iar tatăl nu se împotriveşte prezumţiei de paternitate, deducem că sunt în afara căsătoriei toate persoanele aflate în alte ipostaze. Astfel, mama declară că este necăsătorită, ea va transmite copilului său statutul de copil aflat în afara căsătoriei. Dacă o hotărâre judecătorească admite acţiunea tatălui în tăgada paternităţii, copilul pierde statutul de copil din căsătorie, avut anterior, şi devine copil din afara căsătoriei cu filiaţia nestabilită faţă de tată.
5. În actul de naştere al unui copil, rubrica privitoare la numele tatălui este completată prin consemnarea numelui concubinului mamei. Aceasta deoarece soţii erau despărţiţi în fapt de trei ani, iar soţia convieţuia notoriu în concubinaj. Precizaţi, motivat, dacă este valabilă această înregistrare şi dacă nu este atunci arătaţi pe ce cale se va înlătura.
Răspuns: Această înregistrare este deplin valabilă, în virtutea art. 57, al. 1, C. fam.: “Copilul conceput şi născut în afară de căsătorie poate fi recunoscut de către tatăl său...” Astfel, chiar dacă soţul mamei se bucură de prezumţia de paternitate (exprimată în art. 53, al. 1, C. fam: “Copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei”), concubinul poate face recunoaşterea paternităţii concomitent cu declararea naşterii, datele sale fiind înscrise în rubricile corespunzătoare din cuprinsul actului de naştere ce se întocmeşte (art. 17, al. 2, din Legea nr. 119/1996).
6. Cum se va stabili numele unui copil, în cazul în care acesta este găsit şi apoi recunoscut – mai întâi de către mamă şi apoi de către tată?
Răspuns: Într-o primă etapă, copilul găsit (sau abandonat) se găseşte fie în situaţia de a avea numele trecut în certificatul medical constatator al naşterii, caz în care va fi înregistrat cu acest nume, fie nu poate fi cunoscut, caz în care numele său fiind atribuit, prin dispoziţie, de primarul localităţii în a cărei rază a fost găsit copilul şi unde se înregistrează naşterea (art. 24 din Legea nr. 119/1996, art. 34 din Metodologie şi art. 2, al. 3, din O.G. nr. 41/2003). Legea nu prevede limitări cu privire la alegerea numelui în această din urmă situaţie.
Ulterior, atunci când se stabileşte filiaţia maternă, copilul va purta numele mamei, conform dispoziţiei din art. 64 al. 1 C. fam.: “Copilul dinafara căsătoriei dobândeşte numele de familie al aceluia dintre părinţi faţă de care filiaţia a fost mai întâi stabilită.”
În cele din urmă, atunci când şi tatăl recunoaşte copilul, se aplică prevederea din art. 64, al. 2, C. fam.: atunci când “filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte, instanţa judecătorească va putea da încuviinţare copilului să poarte numele acestuia din urmă.” Aici există mai multe posibilităţi: fie tatăl şi mama au acelaşi nume, caz în care nicio schimbare nu mai intervine în numele copilului; fie tatăl şi mama au nume diferite, caz în care numele copilului se stabileşte de către instanţa de judecată, care va decide în funcţie de interesele copilului.
7. Ce se înţelege prin modificarea actelor de stare civilă.
Răspuns: Metodologia de aplicare a legii nr. 119/1996 precizează, în art. 195, că “Prin modificarea actelor de stare civilă se înţelege înscrierea unor menţiuni privitoare la statutul civil al titularului, aşa cum acestea sunt descrise în capitolul III.” Aşadar, modificarea actelor de stare civilă este rezultatul unor acţiuni de stare civilă, care au ca obiect un element al stării civile, şi au loc numai atunci când se modifică starea civilă.
8. Care este efectul posesiei de stat?
Răspuns: Posesia de stat sau folosinţa sării civile, cum este uneori denumită, reprezintă o stare de fapt îndelungată şi continuă, corespunzătoare unei anumite stări civile. Posesia de stat crează o prezumţie relativă potrivit căreia persoana care foloseşte o anumită stare civilă are în realitate acea stare civilă. Această prezumţie va putea fi însă folosită ca mijloc de probă a stării civile doar în acele situaţii în care starea civilă poate fi dovedită
prin orice mijloc de probă, ca de exemplu atunci când un act de stare civilă este reconstituit ori întocmit ulterior.
9. Din eroare, se constată fizic moartea unei persoane care se află, în realitate, în străinătate. La întoarcerea în ţară, această persoană doreşte să-şi clarifice situaţia. Care va fi mijlocul juridic de care va putea să se folosească?
Răspuns: Persoana aflată în această situaţie poate intenta o acţiune în anularea actului de deces.
1. Precizaţi şi exemplificaţi ce se înţelege prin acte juridice de stare civilă şi acte de stare civilă.
Răspuns: Actele juridice de stare civilă sunt sunt manifestări de voinţă producătoare de efecte juridice care au ca efect naşterea, modificarea sau stingerea unor elemente de stare civilă. Actele de stare civilă sunt înscrisurile doveditoare ale stării civile şi ale actelor juridice şi faptelor juridice generatoare, modificatoare sau extinctive de stare civilă.
2. Cu ocazia încheierii unei căsătorii, ofiţerul de stare civilă a omis să întocmească actul de căsătorie, deşi a luat consimţământul soţilor. La o lună după încheierea căsătoriei, soţia introduce o acţiune în nulitatea acesteia, pe motiv că nu a fost întocmit actul de căsătorie. Care trebuie să fie soluţia instanţei şi cu ce motivare? Cum se poate înlătura această neregularitate?
Răspuns: Trebuie ţinut cont de faptul că încheierea valabilă a unui act juridic de stare civilă nu este condiţionată de efectuarea înregistrării corespunzătoare lui, deci de întocmirea actului de stare civilă. În plus, acţiunea în nulitate ar trebui să sancţioneze nulitatea absolută, adică încălcarea unui interes genral sau public, prevăzut de norma juridică şi nesocotit prin încheierea operaţiunii juridice, lucru de care în mod evident nu poate fi vorba în speţă.
Aşadar, instanţa nu poate admite anularea căsătoriei pe motivul neîntocmirii actului de stare civilă corespunzător, pentru că art. 53 din Legea nr. 119/1996 admite întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă. Consimţământul soţilor fiind luat, se va proceda la întocmirea ulterioară a certificatului de căsătorie, după ce se depune o cerere la autoritatea administraţiei publice competente.
3. În certificatul de naştere al unui copil, numele tatălui este greşit consemnat. Tatăl se adresează instanţei cu o acţiune în rectificare. Care va fi soluţia instanţei?
Răspuns: Procedura judiciară nu-şi găseşte aplicarea atunci când este vorba despre certificate de stare civilă şi nu despre acte de stare civilă. Instanţa nu poate da curs unei asemenea acţiuni, competenţa în materia certificatelor de stare civilă revenind exclusiv autorităţilor administraţiei publice cu atribuţii în materie de stare civilă.
4. Care copii au statut de copii din afara căsătoriei?
Răspuns: Dat fiind faptul că situaţia copilului din căsătorie este aceea în care mama este căsătorită la data naşterii, sau cel puţin la data concepţiei lui, iar tatăl nu se împotriveşte prezumţiei de paternitate, deducem că sunt în afara căsătoriei toate persoanele aflate în alte ipostaze. Astfel, mama declară că este necăsătorită, ea va transmite copilului său statutul de copil aflat în afara căsătoriei. Dacă o hotărâre judecătorească admite acţiunea tatălui în tăgada paternităţii, copilul pierde statutul de copil din căsătorie, avut anterior, şi devine copil din afara căsătoriei cu filiaţia nestabilită faţă de tată.
5. În actul de naştere al unui copil, rubrica privitoare la numele tatălui este completată prin consemnarea numelui concubinului mamei. Aceasta deoarece soţii erau despărţiţi în fapt de trei ani, iar soţia convieţuia notoriu în concubinaj. Precizaţi, motivat, dacă este valabilă această înregistrare şi dacă nu este atunci arătaţi pe ce cale se va înlătura.
Răspuns: Această înregistrare este deplin valabilă, în virtutea art. 57, al. 1, C. fam.: “Copilul conceput şi născut în afară de căsătorie poate fi recunoscut de către tatăl său...” Astfel, chiar dacă soţul mamei se bucură de prezumţia de paternitate (exprimată în art. 53, al. 1, C. fam: “Copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei”), concubinul poate face recunoaşterea paternităţii concomitent cu declararea naşterii, datele sale fiind înscrise în rubricile corespunzătoare din cuprinsul actului de naştere ce se întocmeşte (art. 17, al. 2, din Legea nr. 119/1996).
6. Cum se va stabili numele unui copil, în cazul în care acesta este găsit şi apoi recunoscut – mai întâi de către mamă şi apoi de către tată?
Răspuns: Într-o primă etapă, copilul găsit (sau abandonat) se găseşte fie în situaţia de a avea numele trecut în certificatul medical constatator al naşterii, caz în care va fi înregistrat cu acest nume, fie nu poate fi cunoscut, caz în care numele său fiind atribuit, prin dispoziţie, de primarul localităţii în a cărei rază a fost găsit copilul şi unde se înregistrează naşterea (art. 24 din Legea nr. 119/1996, art. 34 din Metodologie şi art. 2, al. 3, din O.G. nr. 41/2003). Legea nu prevede limitări cu privire la alegerea numelui în această din urmă situaţie.
Ulterior, atunci când se stabileşte filiaţia maternă, copilul va purta numele mamei, conform dispoziţiei din art. 64 al. 1 C. fam.: “Copilul dinafara căsătoriei dobândeşte numele de familie al aceluia dintre părinţi faţă de care filiaţia a fost mai întâi stabilită.”
În cele din urmă, atunci când şi tatăl recunoaşte copilul, se aplică prevederea din art. 64, al. 2, C. fam.: atunci când “filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte, instanţa judecătorească va putea da încuviinţare copilului să poarte numele acestuia din urmă.” Aici există mai multe posibilităţi: fie tatăl şi mama au acelaşi nume, caz în care nicio schimbare nu mai intervine în numele copilului; fie tatăl şi mama au nume diferite, caz în care numele copilului se stabileşte de către instanţa de judecată, care va decide în funcţie de interesele copilului.
7. Ce se înţelege prin modificarea actelor de stare civilă.
Răspuns: Metodologia de aplicare a legii nr. 119/1996 precizează, în art. 195, că “Prin modificarea actelor de stare civilă se înţelege înscrierea unor menţiuni privitoare la statutul civil al titularului, aşa cum acestea sunt descrise în capitolul III.” Aşadar, modificarea actelor de stare civilă este rezultatul unor acţiuni de stare civilă, care au ca obiect un element al stării civile, şi au loc numai atunci când se modifică starea civilă.
8. Care este efectul posesiei de stat?
Răspuns: Posesia de stat sau folosinţa sării civile, cum este uneori denumită, reprezintă o stare de fapt îndelungată şi continuă, corespunzătoare unei anumite stări civile. Posesia de stat crează o prezumţie relativă potrivit căreia persoana care foloseşte o anumită stare civilă are în realitate acea stare civilă. Această prezumţie va putea fi însă folosită ca mijloc de probă a stării civile doar în acele situaţii în care starea civilă poate fi dovedită
prin orice mijloc de probă, ca de exemplu atunci când un act de stare civilă este reconstituit ori întocmit ulterior.
9. Din eroare, se constată fizic moartea unei persoane care se află, în realitate, în străinătate. La întoarcerea în ţară, această persoană doreşte să-şi clarifice situaţia. Care va fi mijlocul juridic de care va putea să se folosească?
Răspuns: Persoana aflată în această situaţie poate intenta o acţiune în anularea actului de deces.
Trimiteți un comentariu