Alte întrebări drept civil (XXXVIII)
01. Care este regula de principiu în dovedirea existenţei şi cuprinsului unui act juridic?
Răspuns: Prezentarea unui înscris autentic sau sub semnătură privată (art. 1191 C.civ.).
02. Care probă are întâietate în situaţia în care s-ar susţine prin martori faptul că ceea ce este cuprins în înscris nu corespunde manifestării de voinţă reale?
Răspuns: Nu este admisibilă proba cu martori în contra sau peste cuprinsul unui înscris şi nici cu privire la ceea ce s-ar fi spus înainte, în timpul sau ulterior confecţionării înscrisului constatator (art. 1191 alin. 2 C.civ.).
03. Ce se înţelege prin începutul de dovadă scrisă?
Răspuns: Orice scriptură provenind de la partea adversă şi care ar face credibil faptul pretins.
04. Care sunt condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a exista un început de dovadă scrisă?
Răspuns:
a) să existe o scriere;
b) scrierea să provină de la partea căreia îi este opusă;
c) scrierea să fie de natură a face credibil faptul pretins.
05. Definiţi proba testimonială
Răspuns: Declaraţia făcută oral, de către o persoană fizică, în faţa instanţei de judecată, a instanţei arbitrale sau a avocaţilor, cu privire la acte sau fapte trecute, precise şi pertinente, despre care are cunoştinţă personală.
06. În ce constă admisibilitatea probei cu martori?
Răspuns: Ca regulă generală, faptele juridice licite şi ilicite, precum şi evenimentele, pot fi probate oricând cu martori.
07. Definiţi mărturisirea
Răspuns: Recunoaşterea de cătgre o persoană a unui fapt pe care o altă persoană îşi întemeiază o pretenţie sau o apărare şi care este de natură să producă consecinţe împotriva autorului ei sau recunoaşterea, din partea celui împotriva căruia se susţine un fapt, a realităţii acestuia.
08. Care sunt caracteristicile pe care trebuie să le aibă mărturisirea?
Răspuns: Recunoaşterea unei părţi a litigiului trebuie să fie:
a) voluntară;
b) neîndoielnică;
c) clară;
d) precisă.
Trebuie să se refere la o alegaţie a părţii adverse şi să privească drepturi de care partea poate să dispună.
09. Care sunt caracterele juridice ale mărturisirii?
Răspuns:
a) act unilateral de voinţă;
b) act personal şi de dispoziţie;
c) mijloc de probă.
10. De câte feluri este mărturisirea?
Răspuns:
a) judiciară;
b) extrajudiciară.
11. Care sunt cele două condiţii pe care trebuie să le îndeplinească mărturisirea judiciară?
Răspuns:
a) să fie făcută în cadrul procesului în care este invocată ca mijloc de probă;
b) să fie făcută în faţa instanţei de judecată.
Toate formele de mărturisire care nu îndeplinesc cele două condiţii sunt mărturisiri extrajudiciare.
12. Care sunt cele trei forme pe care le poate îmbrăca mărturisirea judiciară?
Răspuns:
a) mărturisirea simplă;
b) mărturisirea calificată;
c) mărturisirea complexă.
13. Ce este mărturisirea simplă?
Răspuns: Recunoaşterea fără nuanţări sau adăugiri a faptului susţinut de partea adversă.
14. Ce este mărturisirea calificată?
Răspuns: Recunoaşterea faptului pretins de către partea adversă, la care însă îi adaugă o circumstanţă sau o interpretare, strâns legată de acel fapt şi existentă anterior sau concomitent acestuia, care modifică efectele juridice ale faptului susţinut de reclamant.
15. Ce este mărturisirea complexă?
Răspuns: Atunci când recunoaşterii faptului pretins de către partea adversă îi este adăugat un fapt distinct, legat strâns de cel recunoscut şi posterior acestuia, care diminuează sau înlătură efectele actului pretins.
16. Definiţi prezumţiile
Răspuns: O deplasare a obiectului probei de la faptul generator de drepturi la un fapt vecin şi conex, din existenţa căreia instanţa poate considera, în baza unei dispoziţii legale sau a unui raţionament, deductiv sau inductiv, că există faptul generator de drepturi.
17. Ce sunt prezumţiile legale?
Răspuns: Sunt determinate expres de lege. Ele scutesc de sarcina probei pe cel în favoarea căruia sunt făcute, urmând ca partea care invocă prezumţia să probeze doar existenţa faptului vecin şi conex celui generator de drepturi.
18. Enumeraţi prezumţiile legale, în conformitate cu art. 1200 C.civ.
Răspuns:
a) prezumţiile de nulitate a unor acte pentru fraudă la lege;
b) prezumţia de dobândire a proprietăţii;
c) prezumţia de liberare de datorie decurgând din anumite stări de fapt;
d) prezumţia că o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă corespunde adevărului.
19. Clasificaţi prezumţiile legale
Răspuns:
a) absolute;
b) relative;
c) mixte.
20. Ce sunt prezumţiile absolute?
Răspuns: Prezumţiile absolute sau irefragabile (juris et de jure) sunt acelea împotriva cărora legea nu permite dovada contrară.
21. Ce sunt prezumţiile simple?
Răspuns: Cele care nu sunt stabilite prin lege, fiind lăsate la „luminile şi înţelepciunea judecătorului” (art. 1203 C.civ.).
22. Care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească prezumţiile simple pentru a fi admisibile?
Răspuns:
a) prezumţia "să aibă o greutate şi puterea de a naşte probabilitatea”;
b) cea de a doua condiţie este să fie admisibilă proba cu martori.
Răspuns: Prezentarea unui înscris autentic sau sub semnătură privată (art. 1191 C.civ.).
02. Care probă are întâietate în situaţia în care s-ar susţine prin martori faptul că ceea ce este cuprins în înscris nu corespunde manifestării de voinţă reale?
Răspuns: Nu este admisibilă proba cu martori în contra sau peste cuprinsul unui înscris şi nici cu privire la ceea ce s-ar fi spus înainte, în timpul sau ulterior confecţionării înscrisului constatator (art. 1191 alin. 2 C.civ.).
03. Ce se înţelege prin începutul de dovadă scrisă?
Răspuns: Orice scriptură provenind de la partea adversă şi care ar face credibil faptul pretins.
04. Care sunt condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a exista un început de dovadă scrisă?
Răspuns:
a) să existe o scriere;
b) scrierea să provină de la partea căreia îi este opusă;
c) scrierea să fie de natură a face credibil faptul pretins.
05. Definiţi proba testimonială
Răspuns: Declaraţia făcută oral, de către o persoană fizică, în faţa instanţei de judecată, a instanţei arbitrale sau a avocaţilor, cu privire la acte sau fapte trecute, precise şi pertinente, despre care are cunoştinţă personală.
06. În ce constă admisibilitatea probei cu martori?
Răspuns: Ca regulă generală, faptele juridice licite şi ilicite, precum şi evenimentele, pot fi probate oricând cu martori.
07. Definiţi mărturisirea
Răspuns: Recunoaşterea de cătgre o persoană a unui fapt pe care o altă persoană îşi întemeiază o pretenţie sau o apărare şi care este de natură să producă consecinţe împotriva autorului ei sau recunoaşterea, din partea celui împotriva căruia se susţine un fapt, a realităţii acestuia.
08. Care sunt caracteristicile pe care trebuie să le aibă mărturisirea?
Răspuns: Recunoaşterea unei părţi a litigiului trebuie să fie:
a) voluntară;
b) neîndoielnică;
c) clară;
d) precisă.
Trebuie să se refere la o alegaţie a părţii adverse şi să privească drepturi de care partea poate să dispună.
09. Care sunt caracterele juridice ale mărturisirii?
Răspuns:
a) act unilateral de voinţă;
b) act personal şi de dispoziţie;
c) mijloc de probă.
10. De câte feluri este mărturisirea?
Răspuns:
a) judiciară;
b) extrajudiciară.
11. Care sunt cele două condiţii pe care trebuie să le îndeplinească mărturisirea judiciară?
Răspuns:
a) să fie făcută în cadrul procesului în care este invocată ca mijloc de probă;
b) să fie făcută în faţa instanţei de judecată.
Toate formele de mărturisire care nu îndeplinesc cele două condiţii sunt mărturisiri extrajudiciare.
12. Care sunt cele trei forme pe care le poate îmbrăca mărturisirea judiciară?
Răspuns:
a) mărturisirea simplă;
b) mărturisirea calificată;
c) mărturisirea complexă.
13. Ce este mărturisirea simplă?
Răspuns: Recunoaşterea fără nuanţări sau adăugiri a faptului susţinut de partea adversă.
14. Ce este mărturisirea calificată?
Răspuns: Recunoaşterea faptului pretins de către partea adversă, la care însă îi adaugă o circumstanţă sau o interpretare, strâns legată de acel fapt şi existentă anterior sau concomitent acestuia, care modifică efectele juridice ale faptului susţinut de reclamant.
15. Ce este mărturisirea complexă?
Răspuns: Atunci când recunoaşterii faptului pretins de către partea adversă îi este adăugat un fapt distinct, legat strâns de cel recunoscut şi posterior acestuia, care diminuează sau înlătură efectele actului pretins.
16. Definiţi prezumţiile
Răspuns: O deplasare a obiectului probei de la faptul generator de drepturi la un fapt vecin şi conex, din existenţa căreia instanţa poate considera, în baza unei dispoziţii legale sau a unui raţionament, deductiv sau inductiv, că există faptul generator de drepturi.
17. Ce sunt prezumţiile legale?
Răspuns: Sunt determinate expres de lege. Ele scutesc de sarcina probei pe cel în favoarea căruia sunt făcute, urmând ca partea care invocă prezumţia să probeze doar existenţa faptului vecin şi conex celui generator de drepturi.
18. Enumeraţi prezumţiile legale, în conformitate cu art. 1200 C.civ.
Răspuns:
a) prezumţiile de nulitate a unor acte pentru fraudă la lege;
b) prezumţia de dobândire a proprietăţii;
c) prezumţia de liberare de datorie decurgând din anumite stări de fapt;
d) prezumţia că o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă corespunde adevărului.
19. Clasificaţi prezumţiile legale
Răspuns:
a) absolute;
b) relative;
c) mixte.
20. Ce sunt prezumţiile absolute?
Răspuns: Prezumţiile absolute sau irefragabile (juris et de jure) sunt acelea împotriva cărora legea nu permite dovada contrară.
21. Ce sunt prezumţiile simple?
Răspuns: Cele care nu sunt stabilite prin lege, fiind lăsate la „luminile şi înţelepciunea judecătorului” (art. 1203 C.civ.).
22. Care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească prezumţiile simple pentru a fi admisibile?
Răspuns:
a) prezumţia "să aibă o greutate şi puterea de a naşte probabilitatea”;
b) cea de a doua condiţie este să fie admisibilă proba cu martori.
Trimiteți un comentariu