Alte întrebări drept civil (XL)
01. Ce sunt termenele speciale de prescripţie?
Răspuns: Acelea pe care legea le prevede expres şi limitativ doar pentru o anumită acţiune.
02. Care este utilitatea distincţiei dintre termenele generale şi termenele speciale?
Răspuns:
a) atunci când legea prevede un termen special, acesta va fi prioritar în aplicare, înlăturându-l pe cel general;
b) atunci când există un termen special de prescripţie, prevăzut expres pentru o anumită acţiune, el nu poate fi aplicat şi la alte acţiuni, chiar dacă acestea din urmă ar avea un obiect asemănător, ori ar exista o conexitate a lor cu cea dintâi acţiune;
c) atunci când termenul general este modificat printr-o nouă reglementare, termenele speciale, inclusiv acelea care sunt egale ca durată cu termenul general, rămân neschimbate.
03. Care este momentul din care începe să curgă termenul de prescripţie?
Răspuns: Prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune (art. 7, alin. 1, Decretul nr. 167/1958). Cel mai frecvent dreptul la acţiune se naşte în momentul în care un drept subiectiv, sau chiar numai un interes legitim, este încălcat, negat, contestat, ori la data când dreptul subiectiv trebuia exercitat.
04. Enumeraţi momentele concrete din care începe să curgă termenul de prescripţie
Răspuns:
a) momentul încheierii actului juridic;
b) momentul împlinirii condiţiei suspensive ori a expirării termenului suspensiv;
c) momentul în care persoana păgubită a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba şi pe cel care răspunde de ea;
d) momentul încetării violenţei (viciu al consimţământului);
e) momentul în care se descoperă eroarea, dolul, sau o altă cauză de nulitate relativă;
f) momentul descoperirii viciilor ascunse ale unui lucru, ale unei lucrări sau ale unei construcţii.
05. Ce este suspendarea cursului termenului de prescripţie?
Răspuns: Acea modificare a cursului firesc al prescripţiei, care se caracterizează prin oprirea temporară a cursului termenului de prescripţie, atunci când se iveşte o cauză legală de suspendare, urmată de reluarea acestuia din momentul în care s-a oprit, atunci când cauza de suspendare încetează.
06. Care sunt caracteristicile cauzelor de suspendare a cursului termenului de prescripţie?
Răspuns:
a) efectele lor se produc de drept, ceea ce înseamnă că, atunci când există astfel de cauze, ele determină automat oprirea cursului prescripţiei;
b) cauzele de suspendare au un caracter legal, ceea ce înseamnă că părţile, prin voinţa lor, nu pot nici să suprime vreuna dintre cauzele de suspendare expres prevăzute de lege, nici să creeze alte cauze decât acestea din urmă.
07. Enumeraţi cauzele de suspendare prevăzute de Decretul nr. 167/1958
Răspuns:
a) forţa majoră;
b) încadrarea în forţele armate ale României aflate pe picior de război;
c) reclamaţia obligatorie şi prealabilă acţiunii în justiţie;
d) lipsa de descărcare a celor ce administrează bunurile altuia;
e) lipsa reprezentantului sau ocrotitorului legal;
f) existenţa stării de căsătorie.
08. Definiţi întreruperea cursului prescripţiei
Răspuns: Acea modificare a cursului firesc al prescripţiei, care survine atunci când starea de pasivitate a titularului dreptului la acţiune este justificată de atitudinea celeilalte părţi, cât şi atunci când acesta a ieşit din pasivitate exercitând dreptul la acţiune, modificare ce se caracterizează prin înlăturarea prescripţiei începute şi curgerea unei noi prescripţii, având aceeaşi natură cu cea dinaintea ei.
09. Enumeraţi actele întreruptive de prescripţie
Răspuns:
a) prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia;
b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţă judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent;
c) printr-un act începător de executare.
10. Care sunt efectele recunoaşterii dreptului a cărui acţiune se prescrie?
Răspuns:
a) şterge prescripţia scursă până în momentul în care ea intervine;
b) face să curgă un nou şi integral termen de prescripţie a dreptului la acţiune.
11. Care sunt caracterele juridice ale recunoaşterii dreptului?
Răspuns:
a) act abdicativ (autorul lui renunţă la beneficiul termenului de prescripţie scurs până la data recunoaşterii);
b) act irevocabil (asemenea altor acte unilaterale);
c) act declarativ (efectele lui se produc şi pentru trecut, ştergând prescripţia scursă);
d) act consensual (legea nu impune o anume formă pentru valabilitatea lui).
12. De câte feluri este recunoaşterea?
Răspuns:
a) recunoaştere expresă;
b) recunoaştere tacită.
13. În ce constă recunoaşterea expresă?
Răspuns: Poate să rezulte atât dintr-o convenţie a părţilor, cât şi dintr-o declaraţie unilaterală, scrisă sau verbală.
14. În ce constă recunoaşterea tacită?
Răspuns: Se concretizează în acte sau fapte a căror săvârşire implică mărturisirea lipsită de echivoc a existenţei dreptului a cărui acţiune se prescrie.
15. Definiţi repunerea în termen
Răspuns: Un beneficiu legal, lăsat la aprecierea instanţei, în virtutea căruia o acţiune poate fi primită şi judecată şi după împlinirea termenului de prescripţie, atunci când, din motive temeinic justificate, termenul de prescripţie a fost depăşit.
16. Definiţi decăderea
Răspuns: Decăderea se poate defini ca fiind o măsură de constrângere juridică ce constă în stingerea dreptului subiectiv ca urmare a neexercitării lui într-un anumit termen.
17. Care sunt diferenţele dintre decădere şi prescripţie?
Răspuns:
a) decăderea face să se stingă însuşi dreptul subiectiv, spre deosebire de prescripţie, care face să se stingă numai dreptul la acţiune;
b) decăderea operează de drept şi independent de culpa titularului dreptului subiectiv, în vreme ce prescripţia presupune o pasivitate culpabilă a acestuia;
c) termenele de prescripţie au întotdeauna un caracter legal, în schimb termenele de decădere pot să aibă şi o sorginte convenţională;
d) curgerea termenelor de prescripţie poate fi suspendată în condiţiile legii, în schimb termenele de decădere nu sunt succeptibile de suspendare, ci numai de o eventuală întrerupere sau de repunere în termen;
e) urmare a decăderii, dreptul subiectiv nu mai poate fi valorificat nici pe cale de acţiune, nici pe cale de excepţie; în schimb, după împlinirea prescripţiei, dreptul subiectiv mai poate fi apărat pe cale de excepţie.
Răspuns: Acelea pe care legea le prevede expres şi limitativ doar pentru o anumită acţiune.
02. Care este utilitatea distincţiei dintre termenele generale şi termenele speciale?
Răspuns:
a) atunci când legea prevede un termen special, acesta va fi prioritar în aplicare, înlăturându-l pe cel general;
b) atunci când există un termen special de prescripţie, prevăzut expres pentru o anumită acţiune, el nu poate fi aplicat şi la alte acţiuni, chiar dacă acestea din urmă ar avea un obiect asemănător, ori ar exista o conexitate a lor cu cea dintâi acţiune;
c) atunci când termenul general este modificat printr-o nouă reglementare, termenele speciale, inclusiv acelea care sunt egale ca durată cu termenul general, rămân neschimbate.
03. Care este momentul din care începe să curgă termenul de prescripţie?
Răspuns: Prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune (art. 7, alin. 1, Decretul nr. 167/1958). Cel mai frecvent dreptul la acţiune se naşte în momentul în care un drept subiectiv, sau chiar numai un interes legitim, este încălcat, negat, contestat, ori la data când dreptul subiectiv trebuia exercitat.
04. Enumeraţi momentele concrete din care începe să curgă termenul de prescripţie
Răspuns:
a) momentul încheierii actului juridic;
b) momentul împlinirii condiţiei suspensive ori a expirării termenului suspensiv;
c) momentul în care persoana păgubită a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba şi pe cel care răspunde de ea;
d) momentul încetării violenţei (viciu al consimţământului);
e) momentul în care se descoperă eroarea, dolul, sau o altă cauză de nulitate relativă;
f) momentul descoperirii viciilor ascunse ale unui lucru, ale unei lucrări sau ale unei construcţii.
05. Ce este suspendarea cursului termenului de prescripţie?
Răspuns: Acea modificare a cursului firesc al prescripţiei, care se caracterizează prin oprirea temporară a cursului termenului de prescripţie, atunci când se iveşte o cauză legală de suspendare, urmată de reluarea acestuia din momentul în care s-a oprit, atunci când cauza de suspendare încetează.
06. Care sunt caracteristicile cauzelor de suspendare a cursului termenului de prescripţie?
Răspuns:
a) efectele lor se produc de drept, ceea ce înseamnă că, atunci când există astfel de cauze, ele determină automat oprirea cursului prescripţiei;
b) cauzele de suspendare au un caracter legal, ceea ce înseamnă că părţile, prin voinţa lor, nu pot nici să suprime vreuna dintre cauzele de suspendare expres prevăzute de lege, nici să creeze alte cauze decât acestea din urmă.
07. Enumeraţi cauzele de suspendare prevăzute de Decretul nr. 167/1958
Răspuns:
a) forţa majoră;
b) încadrarea în forţele armate ale României aflate pe picior de război;
c) reclamaţia obligatorie şi prealabilă acţiunii în justiţie;
d) lipsa de descărcare a celor ce administrează bunurile altuia;
e) lipsa reprezentantului sau ocrotitorului legal;
f) existenţa stării de căsătorie.
08. Definiţi întreruperea cursului prescripţiei
Răspuns: Acea modificare a cursului firesc al prescripţiei, care survine atunci când starea de pasivitate a titularului dreptului la acţiune este justificată de atitudinea celeilalte părţi, cât şi atunci când acesta a ieşit din pasivitate exercitând dreptul la acţiune, modificare ce se caracterizează prin înlăturarea prescripţiei începute şi curgerea unei noi prescripţii, având aceeaşi natură cu cea dinaintea ei.
09. Enumeraţi actele întreruptive de prescripţie
Răspuns:
a) prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia;
b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţă judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent;
c) printr-un act începător de executare.
10. Care sunt efectele recunoaşterii dreptului a cărui acţiune se prescrie?
Răspuns:
a) şterge prescripţia scursă până în momentul în care ea intervine;
b) face să curgă un nou şi integral termen de prescripţie a dreptului la acţiune.
11. Care sunt caracterele juridice ale recunoaşterii dreptului?
Răspuns:
a) act abdicativ (autorul lui renunţă la beneficiul termenului de prescripţie scurs până la data recunoaşterii);
b) act irevocabil (asemenea altor acte unilaterale);
c) act declarativ (efectele lui se produc şi pentru trecut, ştergând prescripţia scursă);
d) act consensual (legea nu impune o anume formă pentru valabilitatea lui).
12. De câte feluri este recunoaşterea?
Răspuns:
a) recunoaştere expresă;
b) recunoaştere tacită.
13. În ce constă recunoaşterea expresă?
Răspuns: Poate să rezulte atât dintr-o convenţie a părţilor, cât şi dintr-o declaraţie unilaterală, scrisă sau verbală.
14. În ce constă recunoaşterea tacită?
Răspuns: Se concretizează în acte sau fapte a căror săvârşire implică mărturisirea lipsită de echivoc a existenţei dreptului a cărui acţiune se prescrie.
15. Definiţi repunerea în termen
Răspuns: Un beneficiu legal, lăsat la aprecierea instanţei, în virtutea căruia o acţiune poate fi primită şi judecată şi după împlinirea termenului de prescripţie, atunci când, din motive temeinic justificate, termenul de prescripţie a fost depăşit.
16. Definiţi decăderea
Răspuns: Decăderea se poate defini ca fiind o măsură de constrângere juridică ce constă în stingerea dreptului subiectiv ca urmare a neexercitării lui într-un anumit termen.
17. Care sunt diferenţele dintre decădere şi prescripţie?
Răspuns:
a) decăderea face să se stingă însuşi dreptul subiectiv, spre deosebire de prescripţie, care face să se stingă numai dreptul la acţiune;
b) decăderea operează de drept şi independent de culpa titularului dreptului subiectiv, în vreme ce prescripţia presupune o pasivitate culpabilă a acestuia;
c) termenele de prescripţie au întotdeauna un caracter legal, în schimb termenele de decădere pot să aibă şi o sorginte convenţională;
d) curgerea termenelor de prescripţie poate fi suspendată în condiţiile legii, în schimb termenele de decădere nu sunt succeptibile de suspendare, ci numai de o eventuală întrerupere sau de repunere în termen;
e) urmare a decăderii, dreptul subiectiv nu mai poate fi valorificat nici pe cale de acţiune, nici pe cale de excepţie; în schimb, după împlinirea prescripţiei, dreptul subiectiv mai poate fi apărat pe cale de excepţie.
care sunt asemanarile sau deosebirile dintre intreruperea si suspendarea prescriptiei extinctive?
Trimiteți un comentariu