Noi întrebări şi răspunsuri de dreptul muncii (01)
01. Enumeraţi principalele semnificaţii ale cuvântului „muncă”
Răspuns:
a) activitate productivă;
b) rezultatul acestei activităţi (o muncă reuşită);
c) loc de muncă (a avea o muncă);
d) ansamblul lucrătorilor (munca împotriva capitalului);
e) durere;
f) suferinţă;
g) tortură.
02. Care este genul de muncă pe care o ia în calcul ramura dreptului muncii?
Răspuns: Munca subordonată.
03. Care este obiectul dreptului muncii?
Răspuns:
a) relaţiile de muncă;
b) formarea profesională;
c) dialogul social;
d) securitatea şi sănătatea în muncă;
e) jurisdicţia muncii.
04. Ce este munca subordonată?
Răspuns: Opusa muncii pentru sine ori celei independente se afla munca subordonata, adica cea prestata de o persoana fizica pentru un beneficiar persoana juridica sau fizica sub autoritatea acestuia din urma.
Este cazul celei îndeplinite de salariati, ca urmare a încheierii contractului individual de munca, de functionari publici, militari, demnitari, diplomati. Mai este considerată ca fiind muncă subordonată, cea prestată de voluntari, cea prestată în folosul comunităţi şi cea prestată pentru asigurarea venitului minim garantat.
05. Clasificaţi dreptul muncii
Răspuns:
a) dreptul individual al muncii;
b) dreptul colectiv al muncii.
06. Ce este dreptul individual al muncii?
Răspuns: Se refera la încheierea, executarea, suspendarea, încetarea si nulitatea contractului individual de munca, inclusiv la drepturile si obligatiile celor doua parti în procesul muncii, la solutionarea litigiilor dintre ele, la raspunderea pe care o are una fata de cealalta si chiar la formarea profesională.
07. Ce este dreptul colectiv al muncii?
Răspuns: Dreptul colectiv al muncii a fost definit ca ansamblul normelor juridice ce
reglementeaza relatiile între salariati sau grupuri de salariati, si un angajator sau grupuri de angajatori, de cealalta parte.
Dreptul colectiv al muncii priveste nu numai încheierea, executarea, modificarea, suspendarea si încetarea contractului colectiv de munca, ci si:
– statutul juridic al organizatiilor patronale si sindicale;
– dialogul social, inclusiv tripartismul, ca urmare a implicarii statului în desfasurarea acestui dialog;
– conflictele de interese si de drepturi, precum si greva;
– unele aspecte ale concedierii colective.
08. Ce sunt relaţiile de muncă ?
Răspuns : Notiunea de relatii de munca are o sfera foarte larga; ea cuprinde totalitatea
relatiilor care se formeaza între oameni în procesul muncii, pe baza aplicarii directe a fortei de munca la mijloacele de productie, si nu doar pe cele izvorâte din contractele de munca. Numai în acceptiunea restrânsa (stricto sensu) dreptul muncii este dreptul contractelor de munca, întrucât lato sensu (ca stiinta a dreptului), el cuprinde, în afara de analiza raporturilor juridice de munca întemeiate pe contractele de munca, si referiri (strict necesare) la alte categorii de raporturi juridice care implica si ele prestarea unei munci.
09. Definiţi raporturile juridice de muncă
Răspuns : Acele relatii sociale reglementate de lege, ce iau nastere între o persoana fizica, pe de o parte, si, ca regula, o persoana juridica (societate comerciala, regie autonoma, unitate bugetara etc.) pe de alta parte, ca urmare a prestarii unei anumite munci de catre prima persoana în folosul celei de a doua, care, la rândul ei, se obliga sa o remunereze si sa creeze conditiile necesare prestarii acestei munci.
10. Care sunt consecinţele subordonării din raportul de muncă?
Răspuns: Cel ce angajeaza stabileste programul si locul de munca al personalului sau având, în acelasi timp, dreptul de a-i da indicatii, generale sau amanuntite, cu privire la modalitatile realizarii sarcinilor de serviciu. Salariatul nu poate refuza îndeplinirea lor, chiar daca sub aspectul oportunitatii, eficientei economice, interesului serviciului, indicatiile nu ar reprezenta solutia optima ori ar fi gresite. În esenta, deci, subordonarea consta în dreptul exclusiv al angajatorului de a organiza, în conditiile legii, munca salariatului în colectivul sau.
Subordonarea implica obligatia salariatului de a respecta disciplina muncii, aceasta obligatie având ca o componenta esentiala respectarea programului de lucru; desfasurarea muncii are un caracter de continuitate, în cadrul unui numar minim de ore pe zi, într-o perioada determinata. Fara elementul de subordonare nu ar fi cu putinta unitatea de actiune a colectivului si eficienta activitatii sale.
11. Clasificaţi izvoarele legislaţiei muncii
Răspuns:
a) izvoare comune cu cele ale altor ramuri de drept (Constitutia, alte legi, etc.);
b) izvoare specifice dreptului muncii (statutele profesionale sau disciplinare, contractele colective de munca, regulamentele interne, regulamentele de organizare si functionare).
12. Definiţi izvoarele dreptului muncii
Răspuns: Acte normative care reglementeaza raporturile juridice de munca, inclusiv raporturile juridice grefate de raportul de munca (cele privind pregatirea profesionala, securitatea si sanatatea în munca, patronatele si sindicatele, jurisdictia muncii).
13. Care sunt izvoarele internaţionale ale dreptului muncii?
Răspuns: Sunt izvoare internationale conventiile Organizatiei Internationale a Muncii si ale Consiliului Europei, ratificate de tara noastra, precum si, normele dreptului comunitar, asa cum rezulta din Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeana din anul 2005. Au aceeasi calitate si tratatele sau întelegerile încheiate de România cu alte
state prin care sunt reglementate aspecte din domeniul muncii. Prin efectul ratificarii (aprobarii), toate aceste conventii au dobândit forta juridica necesara si devin acte normative integrate în sistemul legislatiei muncii.
14. Practica judiciară este izvor de drept al muncii?
Răspuns: Numai cea provenită de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Curtea Constituţională.
15. Poate fi considerată cutuma drept izvor de drept al muncii?
Răspuns: Doar atunci când priveşte angajarea în muncă, nu şi în legătură cu executarea sau încetarea contractului individual de muncă.
16. Enumeraţi principiile dreptului muncii
Răspuns:
a) neîngrădirea dreptului la muncă şi libertatea muncii;
b) egalitatea de tratament şi interzicerea discriminării;
c) negocierea condiţiilor de muncă;
d) protecţia salariaţilor;
e) consensualitatea şi buna credinţă;
f) asocierea liberă a salariaţilor, precum şi a angajatorilor;
g) dreptul la grevă.
Răspuns:
a) activitate productivă;
b) rezultatul acestei activităţi (o muncă reuşită);
c) loc de muncă (a avea o muncă);
d) ansamblul lucrătorilor (munca împotriva capitalului);
e) durere;
f) suferinţă;
g) tortură.
02. Care este genul de muncă pe care o ia în calcul ramura dreptului muncii?
Răspuns: Munca subordonată.
03. Care este obiectul dreptului muncii?
Răspuns:
a) relaţiile de muncă;
b) formarea profesională;
c) dialogul social;
d) securitatea şi sănătatea în muncă;
e) jurisdicţia muncii.
04. Ce este munca subordonată?
Răspuns: Opusa muncii pentru sine ori celei independente se afla munca subordonata, adica cea prestata de o persoana fizica pentru un beneficiar persoana juridica sau fizica sub autoritatea acestuia din urma.
Este cazul celei îndeplinite de salariati, ca urmare a încheierii contractului individual de munca, de functionari publici, militari, demnitari, diplomati. Mai este considerată ca fiind muncă subordonată, cea prestată de voluntari, cea prestată în folosul comunităţi şi cea prestată pentru asigurarea venitului minim garantat.
05. Clasificaţi dreptul muncii
Răspuns:
a) dreptul individual al muncii;
b) dreptul colectiv al muncii.
06. Ce este dreptul individual al muncii?
Răspuns: Se refera la încheierea, executarea, suspendarea, încetarea si nulitatea contractului individual de munca, inclusiv la drepturile si obligatiile celor doua parti în procesul muncii, la solutionarea litigiilor dintre ele, la raspunderea pe care o are una fata de cealalta si chiar la formarea profesională.
07. Ce este dreptul colectiv al muncii?
Răspuns: Dreptul colectiv al muncii a fost definit ca ansamblul normelor juridice ce
reglementeaza relatiile între salariati sau grupuri de salariati, si un angajator sau grupuri de angajatori, de cealalta parte.
Dreptul colectiv al muncii priveste nu numai încheierea, executarea, modificarea, suspendarea si încetarea contractului colectiv de munca, ci si:
– statutul juridic al organizatiilor patronale si sindicale;
– dialogul social, inclusiv tripartismul, ca urmare a implicarii statului în desfasurarea acestui dialog;
– conflictele de interese si de drepturi, precum si greva;
– unele aspecte ale concedierii colective.
08. Ce sunt relaţiile de muncă ?
Răspuns : Notiunea de relatii de munca are o sfera foarte larga; ea cuprinde totalitatea
relatiilor care se formeaza între oameni în procesul muncii, pe baza aplicarii directe a fortei de munca la mijloacele de productie, si nu doar pe cele izvorâte din contractele de munca. Numai în acceptiunea restrânsa (stricto sensu) dreptul muncii este dreptul contractelor de munca, întrucât lato sensu (ca stiinta a dreptului), el cuprinde, în afara de analiza raporturilor juridice de munca întemeiate pe contractele de munca, si referiri (strict necesare) la alte categorii de raporturi juridice care implica si ele prestarea unei munci.
09. Definiţi raporturile juridice de muncă
Răspuns : Acele relatii sociale reglementate de lege, ce iau nastere între o persoana fizica, pe de o parte, si, ca regula, o persoana juridica (societate comerciala, regie autonoma, unitate bugetara etc.) pe de alta parte, ca urmare a prestarii unei anumite munci de catre prima persoana în folosul celei de a doua, care, la rândul ei, se obliga sa o remunereze si sa creeze conditiile necesare prestarii acestei munci.
10. Care sunt consecinţele subordonării din raportul de muncă?
Răspuns: Cel ce angajeaza stabileste programul si locul de munca al personalului sau având, în acelasi timp, dreptul de a-i da indicatii, generale sau amanuntite, cu privire la modalitatile realizarii sarcinilor de serviciu. Salariatul nu poate refuza îndeplinirea lor, chiar daca sub aspectul oportunitatii, eficientei economice, interesului serviciului, indicatiile nu ar reprezenta solutia optima ori ar fi gresite. În esenta, deci, subordonarea consta în dreptul exclusiv al angajatorului de a organiza, în conditiile legii, munca salariatului în colectivul sau.
Subordonarea implica obligatia salariatului de a respecta disciplina muncii, aceasta obligatie având ca o componenta esentiala respectarea programului de lucru; desfasurarea muncii are un caracter de continuitate, în cadrul unui numar minim de ore pe zi, într-o perioada determinata. Fara elementul de subordonare nu ar fi cu putinta unitatea de actiune a colectivului si eficienta activitatii sale.
11. Clasificaţi izvoarele legislaţiei muncii
Răspuns:
a) izvoare comune cu cele ale altor ramuri de drept (Constitutia, alte legi, etc.);
b) izvoare specifice dreptului muncii (statutele profesionale sau disciplinare, contractele colective de munca, regulamentele interne, regulamentele de organizare si functionare).
12. Definiţi izvoarele dreptului muncii
Răspuns: Acte normative care reglementeaza raporturile juridice de munca, inclusiv raporturile juridice grefate de raportul de munca (cele privind pregatirea profesionala, securitatea si sanatatea în munca, patronatele si sindicatele, jurisdictia muncii).
13. Care sunt izvoarele internaţionale ale dreptului muncii?
Răspuns: Sunt izvoare internationale conventiile Organizatiei Internationale a Muncii si ale Consiliului Europei, ratificate de tara noastra, precum si, normele dreptului comunitar, asa cum rezulta din Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeana din anul 2005. Au aceeasi calitate si tratatele sau întelegerile încheiate de România cu alte
state prin care sunt reglementate aspecte din domeniul muncii. Prin efectul ratificarii (aprobarii), toate aceste conventii au dobândit forta juridica necesara si devin acte normative integrate în sistemul legislatiei muncii.
14. Practica judiciară este izvor de drept al muncii?
Răspuns: Numai cea provenită de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Curtea Constituţională.
15. Poate fi considerată cutuma drept izvor de drept al muncii?
Răspuns: Doar atunci când priveşte angajarea în muncă, nu şi în legătură cu executarea sau încetarea contractului individual de muncă.
16. Enumeraţi principiile dreptului muncii
Răspuns:
a) neîngrădirea dreptului la muncă şi libertatea muncii;
b) egalitatea de tratament şi interzicerea discriminării;
c) negocierea condiţiilor de muncă;
d) protecţia salariaţilor;
e) consensualitatea şi buna credinţă;
f) asocierea liberă a salariaţilor, precum şi a angajatorilor;
g) dreptul la grevă.
Trimiteți un comentariu