Întrebări drept civil (II)
1. Care sunt principiile aplicării normelor juridice în timp?
Principiile aplicării normelor juridice în timp sunt: principiul neretroactivităţii legii noi şi principiul aplicării imediate a legii noi. Acestea decurg din art. 1, C. civ.: “Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă.”
Potrivit principiului neretroactivităţii legilor, norma juridică nouă nu se poate aplica situaţiilor juridice trecute şi efectelor acestora, în măsura în care ele s-au produs.
Potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, norma juridică nouă se aplică tuturor situaţiilor juridice viitoare şi efectelor acestora, precum şi efectelor situaţiilor juridice trecute în măsura în care acestea nu s-au produs până la data aplicării normei noi, fiind totodată exclusă aplicarea normei vechi cât priveşte reglementarea situaţiilor juridice viitoare şi a efectelor lor.
2. Poate legiuitorul să elaboreze norme juridice care să prevadă, în însăşi textul lor, că au un caracter imperativ?
Da. Este cazul acelor norme care folosesc exprimări de genul: “este interzis”, “este oprit”, “nu este iertat” etc. şi care au caracter prohibitiv. Au caracter imperativ şi normele onerative, care dispun un anumit mod de realizare al unei acţiuni.
3. În ce constă neretroactivitatea normelor juridice?
Neretroactivitatea normelor juridice înseamnă că norma juridică, în general, nu se poate aplica acelor situaţii şi efecte juridice care sunt anterioare “momentului zero” al acţiunii ei în timp.
4. Ce este conflictul de legi intertemporal?
Succesiunea în timp a normelor juridice care au acelaşi domeniu de reglementare, succesiune care implică existenţa unor norme vechi şi a unor norme noi, poate să creeze conflicte de legi în timp sau conflicte intertemporale. Problema centrală a acestor conflicte este aceea de a şti dacă o anumită situaţie juridică este reglementată de norma veche sau de norma nouă.
5. Ce sunt normele tranzitorii?
Normele tranzitorii delimitează domeniul temporal de acţiune al legilor aflate în conflict, indicând dacă o anumită situaţie juridică este reglementată de legea veche ori de
legea nouă sau, dacă este cazul, în ce măsură este reglementată de una sau de alta dintre legile aflate în conflict.
6. Ce sunt conflictele de legi în spaţiu?
Starea în care un anumit raport juridic este sub incidenţa unor reglementări ce aparţin unor sisteme de drept diferite, este numită “conflict de legi în spaţiu”.
7. Ce sunt normele conflictuale?
Normele conflictuale sunt acelea care intră în contradicţie vădită fie cu norme care nu au fost abrogate în mod explicit (conflictele de legi în timp), fie cu norme care aparţin altor sisteme de drept (conflicte de legi în spatiu).
8. În ce constă elementul străin sau de extraneitate şi care sunt consecinţele sale?
Elementul străin sau de extraneitate face ca raportul juridic să aibă legătură concomitent cu norme juridice ce aparţin legislaţiilor unor state diferite. Rezolvarea acestui conflict presupune determinarea reglementării legale aplicabile raportului juridic cu elemente de extraneitate, deci determinarea măsurii în care acelui raport îi este aplicabilă una sau alta dintre reglementările aflate în conflict.
Principiile aplicării normelor juridice în timp sunt: principiul neretroactivităţii legii noi şi principiul aplicării imediate a legii noi. Acestea decurg din art. 1, C. civ.: “Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă.”
Potrivit principiului neretroactivităţii legilor, norma juridică nouă nu se poate aplica situaţiilor juridice trecute şi efectelor acestora, în măsura în care ele s-au produs.
Potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, norma juridică nouă se aplică tuturor situaţiilor juridice viitoare şi efectelor acestora, precum şi efectelor situaţiilor juridice trecute în măsura în care acestea nu s-au produs până la data aplicării normei noi, fiind totodată exclusă aplicarea normei vechi cât priveşte reglementarea situaţiilor juridice viitoare şi a efectelor lor.
2. Poate legiuitorul să elaboreze norme juridice care să prevadă, în însăşi textul lor, că au un caracter imperativ?
Da. Este cazul acelor norme care folosesc exprimări de genul: “este interzis”, “este oprit”, “nu este iertat” etc. şi care au caracter prohibitiv. Au caracter imperativ şi normele onerative, care dispun un anumit mod de realizare al unei acţiuni.
3. În ce constă neretroactivitatea normelor juridice?
Neretroactivitatea normelor juridice înseamnă că norma juridică, în general, nu se poate aplica acelor situaţii şi efecte juridice care sunt anterioare “momentului zero” al acţiunii ei în timp.
4. Ce este conflictul de legi intertemporal?
Succesiunea în timp a normelor juridice care au acelaşi domeniu de reglementare, succesiune care implică existenţa unor norme vechi şi a unor norme noi, poate să creeze conflicte de legi în timp sau conflicte intertemporale. Problema centrală a acestor conflicte este aceea de a şti dacă o anumită situaţie juridică este reglementată de norma veche sau de norma nouă.
5. Ce sunt normele tranzitorii?
Normele tranzitorii delimitează domeniul temporal de acţiune al legilor aflate în conflict, indicând dacă o anumită situaţie juridică este reglementată de legea veche ori de
legea nouă sau, dacă este cazul, în ce măsură este reglementată de una sau de alta dintre legile aflate în conflict.
6. Ce sunt conflictele de legi în spaţiu?
Starea în care un anumit raport juridic este sub incidenţa unor reglementări ce aparţin unor sisteme de drept diferite, este numită “conflict de legi în spaţiu”.
7. Ce sunt normele conflictuale?
Normele conflictuale sunt acelea care intră în contradicţie vădită fie cu norme care nu au fost abrogate în mod explicit (conflictele de legi în timp), fie cu norme care aparţin altor sisteme de drept (conflicte de legi în spatiu).
8. În ce constă elementul străin sau de extraneitate şi care sunt consecinţele sale?
Elementul străin sau de extraneitate face ca raportul juridic să aibă legătură concomitent cu norme juridice ce aparţin legislaţiilor unor state diferite. Rezolvarea acestui conflict presupune determinarea reglementării legale aplicabile raportului juridic cu elemente de extraneitate, deci determinarea măsurii în care acelui raport îi este aplicabilă una sau alta dintre reglementările aflate în conflict.
Trimiteți un comentariu