Întrebări drept civil (III)
1. Ce este raportul juridic civil?
Raportul juridic civil este o specie a raportului juridic. A fost definit ca fiind acel raport social care este reglementat de normele dreptului civil. Raportul juridic civil este relaţia socială care rezultă din acele împrejurări cărora normele dreptului le conferă calitatea de fapte juridice civile (izvoare ale raporturilor juridice civile).
2. Ce înţelegeţi prin generalitatea izvoarelor raportului juridic civil?
Prin generalitatea izvoarelor raportului juridic civil se înţelege faptul că izvoarele raporturilor civile sunt determinate numai la modul general, prin indicarea unor categorii. Sub denumirea generică de izvoare ale raporturilor juridice sunt reunite nu numai acele împrejurări care generează raporturi juridice, ci şi acelea care au ca efect modificarea sau stingerea unor raporturi juridice (existând trei categorii de izvoare: generatoare, modificatoare şi extinctive de raporturi juridice).
Izvoarele raporturilor juridice sunt clasificate în două grupe: evenimente sau fapte naturale şi acţiuni omeneşti (acte juridice şi fapte juridice). Principalele izvoare ale raporturilor juridice civile sunt: a) contractul civil; b) actul unilateral de drept civil; c) faptele ilicite; d) faptele licite; e) evenimente.
3. Ce înţelegeţi prin egalitatea părţilor şi ce alte raporturi juridice se mai caracterizează prin această trăsătură?
Egalitatea părţilor în raporturile juridice civile trebuie înţeleasă în sensul că părţile acestor raporturi nu se subordonează una faţă de cealaltă, astfel încât niciuna dintre părţi nu are la dispoziţie în cadrul acestor raporturi juridice, mijloace proprii de constrângere pentru obligarea celeilalte părţi la executarea obligaţiilor sale.
Egalitatea părţilor caracterizează în general raporturile de drept privat. Dar în măsura în care această egalitate o asociem cu libertatea de voinţă a părţilor, putem observa că o regăsim şi în raporturile de drept comercial, precum şi în cele de drept de consumaţie.
4. Care este diferenţa dintre contractul unilateral şi actul unilateral?
Actul juridic unilateral se deosebeşte de contractul unilateral. Primul este o specie de act juridic, animat de o voinţă unilaterală, în timp ce cel de al doilea este o specie de contract. Actul unilateral e rezultatul clasificării după criteriul voinţei, în timp ce contractele sunt unilaterale sau bilaterale după criteriul prestaţiilor.
Contractul unilateral se caracterizează prin aceea că o parte a sa este doar debitor, iar cealaltă este numai creditor al unei prestaţii anume determinată (ex: donaţia). Actul juridic unilateral este acela în care voinţa juridică emană de la o singură persoană (ex: testamentul).
5. După ce criterii putem aprecia că un anumit contract este contract civil?
Trebuie precizat că, pe lângă contractele esenţialmente civile, cum sunt cele cu titlu gratuit, şi a celor pe care legea le declară, expres sau implicit, ca necomerciale - ca, de exemplu, acelea care au ca obiect bunuri imobile -, ori de câte ori, dacă printr-o dispoziţie expresă a legii sau prin trăsăturile sale particulare, un anumit contract nu este ori nu poate fi calificat ca fiind unul comercial, de muncă, administrativ etc., acel contract trebuie considerat ca fiind un contract civil.
Este, printre altele, o consecinţă a faptului că normele dreptului civil sunt dreptul comun şi în privinţa izvoarelor raporturilor juridice de drept privat, ceea ce face ca ele să-şi găsească aplicare şi în această materie, ori de câte ori nu sunt aplicabile normele specifice unei alte ramuri a dreptului privat.
6. De câte feluri sunt raporturile patrimoniale?
Raporturile patrimoniale de drept civil pot fi grupate în două categorii. Prima este categoria raporturilor care au în conţinutul lor drepturi reale, fapt pentru care sunt mai sunt denumite şi raporturi reale, iar cea de a doua este categoria raporturilor care au în conţinutul lor drepturi de creanţă, şi care sunt denumite raporturi de obligaţii, raporturi obligaţionale, obligaţii civile sau pur şi simplu obligaţii.
7. Ce sunt delictele civile şi prin ce se deosebesc ele de faptele ilicite cu caracter penal?
Spre deosebire de fapta ilicită de natură penală (infracţiunea), care nu poate exista decât în măsură în care legea o prevede şi o califică în mod expres ca atare, fapta ilicită civilă este determinată doar generic de către legiuitor prin rezultatul său, respectiv prin cauzarea unui prejudiciu ca urmare a încălcării drepturilor ori a intereselor legitime ale unei persoane.
8. Prin ce se caracterizează solidaritatea şi indivizibilitatea?
Solidaritatea este caracteristica raporturilor obligaţionale cu pluralitate de subiecte, care conferă oricărui creditor solidar posibilitatea de a cere de la debitor plata în întregime a datoriei sau, după caz, obligă pe oricare debitor solidar la executarea întregii prestaţii la care are dreptul creditorul.
Indivizibilitatea este caracteristica raporturilor obligaţionale cu pluralitate de subiecte al căror obiect este nesusceptibil de a fi divizat, fie datorită naturii sale indivizibile (indivizibilitate naturală), fie datorită părţilor, care îl consideră indivizibil, cu toate că prin natura sa este divizibil (indivizibilitate convenţională).
Raportul juridic civil este o specie a raportului juridic. A fost definit ca fiind acel raport social care este reglementat de normele dreptului civil. Raportul juridic civil este relaţia socială care rezultă din acele împrejurări cărora normele dreptului le conferă calitatea de fapte juridice civile (izvoare ale raporturilor juridice civile).
2. Ce înţelegeţi prin generalitatea izvoarelor raportului juridic civil?
Prin generalitatea izvoarelor raportului juridic civil se înţelege faptul că izvoarele raporturilor civile sunt determinate numai la modul general, prin indicarea unor categorii. Sub denumirea generică de izvoare ale raporturilor juridice sunt reunite nu numai acele împrejurări care generează raporturi juridice, ci şi acelea care au ca efect modificarea sau stingerea unor raporturi juridice (existând trei categorii de izvoare: generatoare, modificatoare şi extinctive de raporturi juridice).
Izvoarele raporturilor juridice sunt clasificate în două grupe: evenimente sau fapte naturale şi acţiuni omeneşti (acte juridice şi fapte juridice). Principalele izvoare ale raporturilor juridice civile sunt: a) contractul civil; b) actul unilateral de drept civil; c) faptele ilicite; d) faptele licite; e) evenimente.
3. Ce înţelegeţi prin egalitatea părţilor şi ce alte raporturi juridice se mai caracterizează prin această trăsătură?
Egalitatea părţilor în raporturile juridice civile trebuie înţeleasă în sensul că părţile acestor raporturi nu se subordonează una faţă de cealaltă, astfel încât niciuna dintre părţi nu are la dispoziţie în cadrul acestor raporturi juridice, mijloace proprii de constrângere pentru obligarea celeilalte părţi la executarea obligaţiilor sale.
Egalitatea părţilor caracterizează în general raporturile de drept privat. Dar în măsura în care această egalitate o asociem cu libertatea de voinţă a părţilor, putem observa că o regăsim şi în raporturile de drept comercial, precum şi în cele de drept de consumaţie.
4. Care este diferenţa dintre contractul unilateral şi actul unilateral?
Actul juridic unilateral se deosebeşte de contractul unilateral. Primul este o specie de act juridic, animat de o voinţă unilaterală, în timp ce cel de al doilea este o specie de contract. Actul unilateral e rezultatul clasificării după criteriul voinţei, în timp ce contractele sunt unilaterale sau bilaterale după criteriul prestaţiilor.
Contractul unilateral se caracterizează prin aceea că o parte a sa este doar debitor, iar cealaltă este numai creditor al unei prestaţii anume determinată (ex: donaţia). Actul juridic unilateral este acela în care voinţa juridică emană de la o singură persoană (ex: testamentul).
5. După ce criterii putem aprecia că un anumit contract este contract civil?
Trebuie precizat că, pe lângă contractele esenţialmente civile, cum sunt cele cu titlu gratuit, şi a celor pe care legea le declară, expres sau implicit, ca necomerciale - ca, de exemplu, acelea care au ca obiect bunuri imobile -, ori de câte ori, dacă printr-o dispoziţie expresă a legii sau prin trăsăturile sale particulare, un anumit contract nu este ori nu poate fi calificat ca fiind unul comercial, de muncă, administrativ etc., acel contract trebuie considerat ca fiind un contract civil.
Este, printre altele, o consecinţă a faptului că normele dreptului civil sunt dreptul comun şi în privinţa izvoarelor raporturilor juridice de drept privat, ceea ce face ca ele să-şi găsească aplicare şi în această materie, ori de câte ori nu sunt aplicabile normele specifice unei alte ramuri a dreptului privat.
6. De câte feluri sunt raporturile patrimoniale?
Raporturile patrimoniale de drept civil pot fi grupate în două categorii. Prima este categoria raporturilor care au în conţinutul lor drepturi reale, fapt pentru care sunt mai sunt denumite şi raporturi reale, iar cea de a doua este categoria raporturilor care au în conţinutul lor drepturi de creanţă, şi care sunt denumite raporturi de obligaţii, raporturi obligaţionale, obligaţii civile sau pur şi simplu obligaţii.
7. Ce sunt delictele civile şi prin ce se deosebesc ele de faptele ilicite cu caracter penal?
Spre deosebire de fapta ilicită de natură penală (infracţiunea), care nu poate exista decât în măsură în care legea o prevede şi o califică în mod expres ca atare, fapta ilicită civilă este determinată doar generic de către legiuitor prin rezultatul său, respectiv prin cauzarea unui prejudiciu ca urmare a încălcării drepturilor ori a intereselor legitime ale unei persoane.
8. Prin ce se caracterizează solidaritatea şi indivizibilitatea?
Solidaritatea este caracteristica raporturilor obligaţionale cu pluralitate de subiecte, care conferă oricărui creditor solidar posibilitatea de a cere de la debitor plata în întregime a datoriei sau, după caz, obligă pe oricare debitor solidar la executarea întregii prestaţii la care are dreptul creditorul.
Indivizibilitatea este caracteristica raporturilor obligaţionale cu pluralitate de subiecte al căror obiect este nesusceptibil de a fi divizat, fie datorită naturii sale indivizibile (indivizibilitate naturală), fie datorită părţilor, care îl consideră indivizibil, cu toate că prin natura sa este divizibil (indivizibilitate convenţională).
1 Comentário:
Nu m-ai lămurit la diferența dintre contractele numite și nenumite cu titlu gratuit și cu titlu oneros
Trimiteți un comentariu