Întrebări drept civil (I)
1. Ce înseamnă “drept comun” şi care sunt consecinţele calificării normelor de drept civil ca fiind “norme de drept comun”?
Dreptul comun desemnează norma juridică sau gruparea de norme juridice prin care se înfăptuieşte reglementarea legală generală, de principiu, a unui raport social sau a unui domeniu de raporturi sociale, reglementare care primeşte aplicare într-un anumit domeniu, ori de câte ori (sau în măsura în care) acel domeniu nu ste supus unei reglementări legale speciale, derogatorii.
Normele de drept civil fiind calificate “norme de drept comun”, ele se aplică şi în celelalte ramuri de drept privat, potrivit principiului: “acolo unde legea specială nu prevede se aplică legea gnerală”.
2. Ce sunt normele supletive şi care este utilitatea lor?
Normele supletive sunt acele norme care suplinesc voinţa părţilor, atunci când aceasta nu a fost exprimată îndestulător la încheierea unui contract. Utilitatea lor intervine în situaţiile în care contractul este incomplet, pentru că părţile nu pot sau nu vor, la data încheierii contractului, să prevadă toate situaţiile ce se vor ivi în raporturile dintre ele şi, în consecinţă, nu cuprind în contract clauze care să reglementeze aceste situaţii.
Aşadar, normele supletive reprezintă voinţa prezumată a părţilor şi se caracterizează prin aceea că au întotdeauna un caracter subsidiar faţă de voinţa părţilor exprimată în clauzele contractuale.
3. Cum pot fi clasificate normele imperative şi care este utilitatea acestei clasificări?
Normele imperative pot fi clasificate în norme imperative de ordine publică şi norme imperative de ordine privată. Consecinţa acestei distincţii este aceea că ceea ce caracterizează normele imperative de ordine privată, din punct de vedere al consecinţelor încălcării, este faptul că nesocotirea lor atrage sancţiuni a căror aplicare sau neaplicare stă, de regulă, în puterea aceluia ale cărui interese sunt ocrotite prin dispoziţia normei juridice încălcate. Ceea ce caracterizează normele imperative de ordine publică, tot din punct de vedere al consecinţelor încălcării, este, pe de o parte, faptul că nesocotirea lor atrage sancţiuni ce pot fi invocate de către orice persoană sau autoritate care are un interes legitim, iar dacă este cazul şi de către instanţa de judecată din oficiu, şi, pe de altă parte, faptul că nu se poate renunţa la aplicarea acestor sancţiuni.
4. Ce sunt normele permisive?
Normele permisive sunt considerate a fi acelea care nu impun o anumită conduită, ci permit subiectelor de drept să-şi aleagă singure conduita. Ele se caracterizează, de regulă, prin aceea că ele conferă cuiva dreptul de a acţiona unilateral, deci necondiţionat de voinţa altei persoane.
Dreptul comun desemnează norma juridică sau gruparea de norme juridice prin care se înfăptuieşte reglementarea legală generală, de principiu, a unui raport social sau a unui domeniu de raporturi sociale, reglementare care primeşte aplicare într-un anumit domeniu, ori de câte ori (sau în măsura în care) acel domeniu nu ste supus unei reglementări legale speciale, derogatorii.
Normele de drept civil fiind calificate “norme de drept comun”, ele se aplică şi în celelalte ramuri de drept privat, potrivit principiului: “acolo unde legea specială nu prevede se aplică legea gnerală”.
2. Ce sunt normele supletive şi care este utilitatea lor?
Normele supletive sunt acele norme care suplinesc voinţa părţilor, atunci când aceasta nu a fost exprimată îndestulător la încheierea unui contract. Utilitatea lor intervine în situaţiile în care contractul este incomplet, pentru că părţile nu pot sau nu vor, la data încheierii contractului, să prevadă toate situaţiile ce se vor ivi în raporturile dintre ele şi, în consecinţă, nu cuprind în contract clauze care să reglementeze aceste situaţii.
Aşadar, normele supletive reprezintă voinţa prezumată a părţilor şi se caracterizează prin aceea că au întotdeauna un caracter subsidiar faţă de voinţa părţilor exprimată în clauzele contractuale.
3. Cum pot fi clasificate normele imperative şi care este utilitatea acestei clasificări?
Normele imperative pot fi clasificate în norme imperative de ordine publică şi norme imperative de ordine privată. Consecinţa acestei distincţii este aceea că ceea ce caracterizează normele imperative de ordine privată, din punct de vedere al consecinţelor încălcării, este faptul că nesocotirea lor atrage sancţiuni a căror aplicare sau neaplicare stă, de regulă, în puterea aceluia ale cărui interese sunt ocrotite prin dispoziţia normei juridice încălcate. Ceea ce caracterizează normele imperative de ordine publică, tot din punct de vedere al consecinţelor încălcării, este, pe de o parte, faptul că nesocotirea lor atrage sancţiuni ce pot fi invocate de către orice persoană sau autoritate care are un interes legitim, iar dacă este cazul şi de către instanţa de judecată din oficiu, şi, pe de altă parte, faptul că nu se poate renunţa la aplicarea acestor sancţiuni.
4. Ce sunt normele permisive?
Normele permisive sunt considerate a fi acelea care nu impun o anumită conduită, ci permit subiectelor de drept să-şi aleagă singure conduita. Ele se caracterizează, de regulă, prin aceea că ele conferă cuiva dreptul de a acţiona unilateral, deci necondiţionat de voinţa altei persoane.
parerea mea este ca la clasificarea normelor imperative in norme de ordine publica si norme de ordine privata te-ai cam grabit omitand faptul ca ele se se mai clasifica si in norme prohibitive-cele care interzic- si norme onerative-cele care obliga-
Trimiteți un comentariu