Întrebări drept civil (IX)
1. Ce sunt drepturile subiective?
Dreptul subiectiv este puterea unui subiect de drept consacrată juridic (legal) sau, altfel spus, este o putere individuală recunoscută şi garantată de puterea publică. Are o structură tripartită: subiectul (persoana căreia îi aparţine dreptul subiectiv); conţinutul (prerogativele pe care dreptul subiectiv le conferă subiectul); obiectul (bunul, prestaţia cu privire la care aceste prerogative se pot exercita).
2. Prin ce se deosebesc drepturile absolute de cele relative?
Iniţial, criteriul prioritar care a stat la baza acestei clasificări a fost gradul de opozabilitate al dreptului, respectiv sfera persoanelor ţinute de o obligaţie corespunzătoare dreptului subiectiv. Astfel, drepturile absolute sunt opozabile orga omnes, în vreme ce drepturile relative sunt cele cărora le corespunde obligaţia uneia sau mai multor persoane determinate din chiar momentul stabilirii raportului juridic.
Ulterior, criteriul opozabilităţii a fost abandonat şi înlocuit cu acela al modului de exercitare a dreptului subiectiv. Drepturile absolute sunt acelea pe care titularul lor le poate exercita în mod direct, fără a avea nevoie de concursul activ al vreunui alt subiect de drept, în vreme ce drepturile relative sunt acelea pe care titularul lor le poate exercita numai cu concursul activ al unei alte persoane, obligata, dupa caz, să dea, să facă, să nu facă, ori să se supună.
3. Prin ce se deosebesc drepturile reale de cele de creanţă?
Dreptul real este dreptul patrimonial în virtutea căruia titularul său poate să-şi exercite prerogativele asupra unui bun determinat, în mod direct şi nemijlocit, fără a fi necesară intervenţia unei alte persoane. Dreptul de creanţă este dreptul patrimonial în temeiul căruia subiectul activ, numit creditor, poate pretinde subiectului pasiv, numit debitor, să dea, să facă sau să nu facă ceva la care acesta din urmă ar fi fost îndreptăţit în absenţa angajamentului său juridic.
În cazul dreptului real, subiectul activ este determinat, în vreme ce subiectul pasiv este nedeterminat (fiind format din toate celelalte subiecte de drept). În cazul drepturilor de creanţă, spre deosebire de drepturile reale, atât subiectul activ cât şi subiectul pasiv sunt deopotrivă determinaţi.
În cazul drepturilor reale, atributele sale sunt exercitate de titular în mod direct asupra unui anumit bun. Relaţia cu bunul este una de apropriere a bunului, iar relaţia cu celelalte persoane este una de excludere de la exerciţiul dreptului. Drepturile reale conţin două atribute specifice: dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă.
În cazul drepturilor de creanţă, lipseşte atributul de urmărire, iar acela de preferinţă există numai cât priveşte latura procesuală.
4. Ce sunt drepturile reale principale?
Drepturile reale principale sunt acelea care nu depind de existenţa unui drept de creanţă.
5 Care sunt consecinţele distincţiei dintre drepturile patrimoniale şi drepturile nepatrimoniale?
Drepturile patrimoniale sunt acelea care au un obiect cu valoare economică, susceptibil de a fi evaluat în bani. Drepturile nepatrimoniale sunt acelea care au un obiect fără valoare economică, care nu este susceptibil de a fi evaluat în bani.
Printre consecinţele acestei distincţii enumerăm: prescripţia extinctivă priveşte cu precădere acţiunile în justiţie cu obiect patrimonial (în vreme ce acţiunile corespunzătoare drepturilor nepatrimoniale sunt de regulă imprescriptibile); drepturile patrimoniale sunt de regulă cesibile prin acte juridice (spre deosebire de drepturile nepatrimoniale); atunci când se încalcă un drept patrimonial, titularului dreptului i se cauzează un prejudiciu patrimonial, care se repară prin mijloace de natură patrimonială (în schimb, când se încalcă un drept nepatrimonial, şi consecinţele imediate sunt de natură nepatrimonială).
6. Ce este abuzul de drept?
Problema exercitării abuzive a unui drept subiectiv se ridică numai atunci când dreptul subiectiv a fost exercitat cu rea credinţă şi deturnat astfel de la scopurile sale (limitele sale interne).
7. Cum poate fi sancţionat abuzul de drept?
Sancţionarea abuzului de drept va fi determinată de rezultatul conduitei ilicite, de modul concret de exercitare abuzivă a dreptului, cât şi de felul dreptului sa interesul legitim încălcat. În funcţie de împrejurări, instanţa va putea dispune încetarea exercitării abuzive a dreptului, ori va putea să refuze admiterea acelor pretenţii care sunt expresia unei exercitări abuzive a dreptului. Atunci când aceasta a cauzat altuia un prejudiciu, patrimonial sau nepatrimonial, şi sunt întrunite celelalte condiţii ale răspunderii civile, titularul dreptului va fi obligat să repare prejudiciul, fie în natură, fie prin echivalent, respectiv prin plata unor despăgubiri.
Dreptul subiectiv este puterea unui subiect de drept consacrată juridic (legal) sau, altfel spus, este o putere individuală recunoscută şi garantată de puterea publică. Are o structură tripartită: subiectul (persoana căreia îi aparţine dreptul subiectiv); conţinutul (prerogativele pe care dreptul subiectiv le conferă subiectul); obiectul (bunul, prestaţia cu privire la care aceste prerogative se pot exercita).
2. Prin ce se deosebesc drepturile absolute de cele relative?
Iniţial, criteriul prioritar care a stat la baza acestei clasificări a fost gradul de opozabilitate al dreptului, respectiv sfera persoanelor ţinute de o obligaţie corespunzătoare dreptului subiectiv. Astfel, drepturile absolute sunt opozabile orga omnes, în vreme ce drepturile relative sunt cele cărora le corespunde obligaţia uneia sau mai multor persoane determinate din chiar momentul stabilirii raportului juridic.
Ulterior, criteriul opozabilităţii a fost abandonat şi înlocuit cu acela al modului de exercitare a dreptului subiectiv. Drepturile absolute sunt acelea pe care titularul lor le poate exercita în mod direct, fără a avea nevoie de concursul activ al vreunui alt subiect de drept, în vreme ce drepturile relative sunt acelea pe care titularul lor le poate exercita numai cu concursul activ al unei alte persoane, obligata, dupa caz, să dea, să facă, să nu facă, ori să se supună.
3. Prin ce se deosebesc drepturile reale de cele de creanţă?
Dreptul real este dreptul patrimonial în virtutea căruia titularul său poate să-şi exercite prerogativele asupra unui bun determinat, în mod direct şi nemijlocit, fără a fi necesară intervenţia unei alte persoane. Dreptul de creanţă este dreptul patrimonial în temeiul căruia subiectul activ, numit creditor, poate pretinde subiectului pasiv, numit debitor, să dea, să facă sau să nu facă ceva la care acesta din urmă ar fi fost îndreptăţit în absenţa angajamentului său juridic.
În cazul dreptului real, subiectul activ este determinat, în vreme ce subiectul pasiv este nedeterminat (fiind format din toate celelalte subiecte de drept). În cazul drepturilor de creanţă, spre deosebire de drepturile reale, atât subiectul activ cât şi subiectul pasiv sunt deopotrivă determinaţi.
În cazul drepturilor reale, atributele sale sunt exercitate de titular în mod direct asupra unui anumit bun. Relaţia cu bunul este una de apropriere a bunului, iar relaţia cu celelalte persoane este una de excludere de la exerciţiul dreptului. Drepturile reale conţin două atribute specifice: dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă.
În cazul drepturilor de creanţă, lipseşte atributul de urmărire, iar acela de preferinţă există numai cât priveşte latura procesuală.
4. Ce sunt drepturile reale principale?
Drepturile reale principale sunt acelea care nu depind de existenţa unui drept de creanţă.
5 Care sunt consecinţele distincţiei dintre drepturile patrimoniale şi drepturile nepatrimoniale?
Drepturile patrimoniale sunt acelea care au un obiect cu valoare economică, susceptibil de a fi evaluat în bani. Drepturile nepatrimoniale sunt acelea care au un obiect fără valoare economică, care nu este susceptibil de a fi evaluat în bani.
Printre consecinţele acestei distincţii enumerăm: prescripţia extinctivă priveşte cu precădere acţiunile în justiţie cu obiect patrimonial (în vreme ce acţiunile corespunzătoare drepturilor nepatrimoniale sunt de regulă imprescriptibile); drepturile patrimoniale sunt de regulă cesibile prin acte juridice (spre deosebire de drepturile nepatrimoniale); atunci când se încalcă un drept patrimonial, titularului dreptului i se cauzează un prejudiciu patrimonial, care se repară prin mijloace de natură patrimonială (în schimb, când se încalcă un drept nepatrimonial, şi consecinţele imediate sunt de natură nepatrimonială).
6. Ce este abuzul de drept?
Problema exercitării abuzive a unui drept subiectiv se ridică numai atunci când dreptul subiectiv a fost exercitat cu rea credinţă şi deturnat astfel de la scopurile sale (limitele sale interne).
7. Cum poate fi sancţionat abuzul de drept?
Sancţionarea abuzului de drept va fi determinată de rezultatul conduitei ilicite, de modul concret de exercitare abuzivă a dreptului, cât şi de felul dreptului sa interesul legitim încălcat. În funcţie de împrejurări, instanţa va putea dispune încetarea exercitării abuzive a dreptului, ori va putea să refuze admiterea acelor pretenţii care sunt expresia unei exercitări abuzive a dreptului. Atunci când aceasta a cauzat altuia un prejudiciu, patrimonial sau nepatrimonial, şi sunt întrunite celelalte condiţii ale răspunderii civile, titularul dreptului va fi obligat să repare prejudiciul, fie în natură, fie prin echivalent, respectiv prin plata unor despăgubiri.
Trimiteți un comentariu