Întrebări logică juridică (V)
1. Ce este un construct juridic?
Răspuns: Construcţia juridică este un procedeu logic complex care are drept scop să ofere o configurare logică, sintetică şi consistentă soluţiilor legale. Construcţia este un procedeu de sinteză care operează cu ajutorul altor procedee tehnice. Construcţiile juridice sunt rezultatul unor operaţii logice fundamentate pe examinarea unui mare numar de norme juridice (norme particulare şi generale) care par să graviteze în jurul unor idei comune şi din această cauză pot să fie sistematizate în jurul acesteia. Construcţiile ne apar ca nişte idei generale în drept, capabile să explice logica lor interioară. Astfel de constructe juridice sunt cele de drept subiectiv, patrimoniu, stat, etc. Atunci când se referă la relaţiile sociale concrete cu care au legătură, construcţiile juridice se transformă adeseori în instituţii juridice.
Funcţia construcţiilor este de a induce un element de coerenţă logică în complexul de reglementări juridice. De pildă, în cazul instituţiei transmisiunii succesorale, construcţia juridică ce leagă între ele diferitele elemente ale acestei instituţii o constituie ideea potrivit căreia eredele chemat la succesiune continuă persoana defunctului.
Construcţia uzează de procedeul artificial al ficţiunii spre a oferi un principiu explicativ pentru variate reguli ce se pot grupa în jurul acestui principiu şi pot conduce la realizarea finalităţilor urmărite de legiuitor.
Printre cele mai des folosite procede de realizare a constructelor juridice sunt prezumţiile şi ficţiunile.
2. Ce este prezumţia?
Răspuns: Esenţa prezumţiilor constă în transformarea unei probabilităţi într-o certitudine. În acest sens s-ar putea vorbi nu de o deformare a realităţii ci de un artificiu. Acest artificiu are de obicei un rol economic şi de stabilitate juridică.
Prezumţia ca procedeu de tehnică legislativă exprimă o presupunere asupra exactităţii, în toate cazurile, a unui fapt probabil. În mod normal această exactitate ar trebui dovedită în fiecare caz în parte. Prezumţia de drept suprimă însă necesitatea acestei dovezi speciale, fie în mod definitiv – prezumţia absolută, juris et de jure, fie în mod provizoriu şi cu anumite condiţii – prezumţia relativă, juris tantum. Prin urmare, probei distincte a faptului a cărui existenţă este în discuţie dreptul îi substituie norma unei probabilităţi generale, a priori, valabile pentru toate cazurile.
3. Ce este ficţiunea?
Răspuns: Esenţa procedeului ficţiunii constă într-o artificială asimilare a unor lucruri care în realiate sunt diferite (uneori chiar contrare). Ficţiunea afirmă uneori drept reale lucruri ce nu există, neagă alteori lucruri ce există, asimilează lucruri sau situaţii considerându-le prezente înainte de a avea în realitate existenţă sau consideră că în realitate unele lucruri au apărut mai târziu decât au apărut în realitate. Din acest motiv acest procedeu este folosit doar în mod excepţional în scopul asigurării unor decizii juridice echitabile.
4. Care este diferenţa între prezumţie şi ficţiune?
Răspuns: De cele mai multe ori probabilitatea pe care se bazează prezumţia este stabilită pe baze ştiinţifice sau pe evidenţe factuale. De aici rezultă deosebirea dintre procedeul prezumţiei şi cel al ficţiunii. În cazul prezumţiei se tinde la o justă reflectare a realităţii pe când în cazul ficţiunilor avem de-a face cu o deformare conştientă şi voită a faptelor reale în scopul atingerii unor scopuri de politică legislativă. Deci în cazul în care avem de-a face cu o abatere deliberată de la realitate procedeul folosit este ficţiunea.
Răspuns: Construcţia juridică este un procedeu logic complex care are drept scop să ofere o configurare logică, sintetică şi consistentă soluţiilor legale. Construcţia este un procedeu de sinteză care operează cu ajutorul altor procedee tehnice. Construcţiile juridice sunt rezultatul unor operaţii logice fundamentate pe examinarea unui mare numar de norme juridice (norme particulare şi generale) care par să graviteze în jurul unor idei comune şi din această cauză pot să fie sistematizate în jurul acesteia. Construcţiile ne apar ca nişte idei generale în drept, capabile să explice logica lor interioară. Astfel de constructe juridice sunt cele de drept subiectiv, patrimoniu, stat, etc. Atunci când se referă la relaţiile sociale concrete cu care au legătură, construcţiile juridice se transformă adeseori în instituţii juridice.
Funcţia construcţiilor este de a induce un element de coerenţă logică în complexul de reglementări juridice. De pildă, în cazul instituţiei transmisiunii succesorale, construcţia juridică ce leagă între ele diferitele elemente ale acestei instituţii o constituie ideea potrivit căreia eredele chemat la succesiune continuă persoana defunctului.
Construcţia uzează de procedeul artificial al ficţiunii spre a oferi un principiu explicativ pentru variate reguli ce se pot grupa în jurul acestui principiu şi pot conduce la realizarea finalităţilor urmărite de legiuitor.
Printre cele mai des folosite procede de realizare a constructelor juridice sunt prezumţiile şi ficţiunile.
2. Ce este prezumţia?
Răspuns: Esenţa prezumţiilor constă în transformarea unei probabilităţi într-o certitudine. În acest sens s-ar putea vorbi nu de o deformare a realităţii ci de un artificiu. Acest artificiu are de obicei un rol economic şi de stabilitate juridică.
Prezumţia ca procedeu de tehnică legislativă exprimă o presupunere asupra exactităţii, în toate cazurile, a unui fapt probabil. În mod normal această exactitate ar trebui dovedită în fiecare caz în parte. Prezumţia de drept suprimă însă necesitatea acestei dovezi speciale, fie în mod definitiv – prezumţia absolută, juris et de jure, fie în mod provizoriu şi cu anumite condiţii – prezumţia relativă, juris tantum. Prin urmare, probei distincte a faptului a cărui existenţă este în discuţie dreptul îi substituie norma unei probabilităţi generale, a priori, valabile pentru toate cazurile.
3. Ce este ficţiunea?
Răspuns: Esenţa procedeului ficţiunii constă într-o artificială asimilare a unor lucruri care în realiate sunt diferite (uneori chiar contrare). Ficţiunea afirmă uneori drept reale lucruri ce nu există, neagă alteori lucruri ce există, asimilează lucruri sau situaţii considerându-le prezente înainte de a avea în realitate existenţă sau consideră că în realitate unele lucruri au apărut mai târziu decât au apărut în realitate. Din acest motiv acest procedeu este folosit doar în mod excepţional în scopul asigurării unor decizii juridice echitabile.
4. Care este diferenţa între prezumţie şi ficţiune?
Răspuns: De cele mai multe ori probabilitatea pe care se bazează prezumţia este stabilită pe baze ştiinţifice sau pe evidenţe factuale. De aici rezultă deosebirea dintre procedeul prezumţiei şi cel al ficţiunii. În cazul prezumţiei se tinde la o justă reflectare a realităţii pe când în cazul ficţiunilor avem de-a face cu o deformare conştientă şi voită a faptelor reale în scopul atingerii unor scopuri de politică legislativă. Deci în cazul în care avem de-a face cu o abatere deliberată de la realitate procedeul folosit este ficţiunea.
Trimiteți un comentariu