Întrebări logică juridică (II)
1. Ce sunt maximele şi adagiile juridice?
Răspuns: Maximele (sau regulile) juridice sunt scurte definiţii ce prezintă principii ce se aplică diferitelor tipuri de cazuri. Regulile valabile în cazurile generale îşi pierd forţa în faţa excepţiilor.
Adagiile (care mai sunt numite aforisme sau argumente) sunt propoziţii, formule generale, potrivite prin concizia lor să se întipărească în memorie. Ele sunt adevărate oracole ale jurisprudenţei oferind o direcţie atunci când legea este obscură sau insuficientă. Majoritatea adagiilor au fost formulate de către jurisconsulţii latini. Maximele şi adagiile sunt folosite şi azi în aceeaşi formă deoarece au un rol mnemotehnic. Învăţarea maximei în latină face ca propoziţia respectivă să-şi păstreze o formă exactă înlăturându-se astfel riscurile alterării sensului originar prin folosirea unor sinonime în limba maternă sau a unor cuvinte polisemice.
2. Ce adagii juridice cunoaşteţi?
Răspuns: Idem est non esse et non probari – a nu fi sau a nu fi probat este tot una. Această maximă arată că în domeniul dreptului orice afirmaţie trebuie să fie însoţită de probe care să o ateste. Probele folosite trebuie să fie legale. O afirmaţie neânsoţită de probele cerute în codurile de procedură civilă şi penală nu are nici o relevanţă juridică.
Mala grammatica non vitiat chartam – gramatica defectuoasă nu afectează validitatea unui act juridic. Conform acestui adagiu chiar dacă unii termeni sunt greşiţi din punct de vedere ortografic sau gramatical actul în sine e valid putâmd fi aplicat. Formalismul excesiv nu-şi are locul în majoritatea actelor juridice.
Error communis facit ius – eroarea comună este creatoare de drept. În cazul în care există o eroare colectivă iar victima este de bună credinţă actul respectiv rămâne valid. De pildă s-a decis că înregistrările făcute în registrul de stare civilă şi căsătoriile încheiate de o persoană necompetentă care şi-a asumat în mod public calitatea de delegat de stare civilă sunt valide.
Accesorium sequitur principale – accesoriul urmează principalul. Condiţia unui bun principal se extinde şi asupra accesoriilor sale. Atunci când este vândută o clădire sunt vândute şi cheile sale iar proprietarul nu poate de pildă să îşi însuşească instalaţiile sanitare sau geamurile motivând că a vândut doar clădirea în sine. Conform acestui principiu în dreptul comercial este de la sine înţeles faptul că comerciantul va livra odată cu un aparat electrocasnic şi cablurile de alimentare şi manualul de utilizare nefiind îndrituit să ceară un preţ suplimentar pentru acestea.
Nemo auditur propriam turpitudinem – nimeni nu poate invoca propria ticăloşie. Conform acestui adagiu nimeni nu poate profita de pe urma faptelor ilegale săvârşite, în nici o circumstanţă. De pildă mituitorul, chiar dacă a denunţat persoana mituită nu poate beneficia de rezultatul obţinut pe această cale.
Răspuns: Maximele (sau regulile) juridice sunt scurte definiţii ce prezintă principii ce se aplică diferitelor tipuri de cazuri. Regulile valabile în cazurile generale îşi pierd forţa în faţa excepţiilor.
Adagiile (care mai sunt numite aforisme sau argumente) sunt propoziţii, formule generale, potrivite prin concizia lor să se întipărească în memorie. Ele sunt adevărate oracole ale jurisprudenţei oferind o direcţie atunci când legea este obscură sau insuficientă. Majoritatea adagiilor au fost formulate de către jurisconsulţii latini. Maximele şi adagiile sunt folosite şi azi în aceeaşi formă deoarece au un rol mnemotehnic. Învăţarea maximei în latină face ca propoziţia respectivă să-şi păstreze o formă exactă înlăturându-se astfel riscurile alterării sensului originar prin folosirea unor sinonime în limba maternă sau a unor cuvinte polisemice.
2. Ce adagii juridice cunoaşteţi?
Răspuns: Idem est non esse et non probari – a nu fi sau a nu fi probat este tot una. Această maximă arată că în domeniul dreptului orice afirmaţie trebuie să fie însoţită de probe care să o ateste. Probele folosite trebuie să fie legale. O afirmaţie neânsoţită de probele cerute în codurile de procedură civilă şi penală nu are nici o relevanţă juridică.
Mala grammatica non vitiat chartam – gramatica defectuoasă nu afectează validitatea unui act juridic. Conform acestui adagiu chiar dacă unii termeni sunt greşiţi din punct de vedere ortografic sau gramatical actul în sine e valid putâmd fi aplicat. Formalismul excesiv nu-şi are locul în majoritatea actelor juridice.
Error communis facit ius – eroarea comună este creatoare de drept. În cazul în care există o eroare colectivă iar victima este de bună credinţă actul respectiv rămâne valid. De pildă s-a decis că înregistrările făcute în registrul de stare civilă şi căsătoriile încheiate de o persoană necompetentă care şi-a asumat în mod public calitatea de delegat de stare civilă sunt valide.
Accesorium sequitur principale – accesoriul urmează principalul. Condiţia unui bun principal se extinde şi asupra accesoriilor sale. Atunci când este vândută o clădire sunt vândute şi cheile sale iar proprietarul nu poate de pildă să îşi însuşească instalaţiile sanitare sau geamurile motivând că a vândut doar clădirea în sine. Conform acestui principiu în dreptul comercial este de la sine înţeles faptul că comerciantul va livra odată cu un aparat electrocasnic şi cablurile de alimentare şi manualul de utilizare nefiind îndrituit să ceară un preţ suplimentar pentru acestea.
Nemo auditur propriam turpitudinem – nimeni nu poate invoca propria ticăloşie. Conform acestui adagiu nimeni nu poate profita de pe urma faptelor ilegale săvârşite, în nici o circumstanţă. De pildă mituitorul, chiar dacă a denunţat persoana mituită nu poate beneficia de rezultatul obţinut pe această cale.
Trimiteți un comentariu