Întrebări drept civil (V)
1. Ce este capacitatea de exerciţiu?
Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a dobândi şi exercita drepturi şi de a-şi asuma şi executa obligaţii, încheind singură şi personal acte juridice.
2. Prin ce se caracterizează capacitatea de exerciţiu restrânsă?
Ceea ce deosebeşte capacitatea restrânsă de exerciţiu de capacitatea deplină este faptul că persoana cu capacitate restrânsă încheie acte juridice cu încuviinţarea prealabilă a părintelui sau, după caz, a celorlalţi ocrotitori legali, în vreme ce persoana cu capacitate deplină încheie acte juridice singură, deci fără să fie nevoie de vreo încuviinţare.
Singura categorie de persoane care beneficiază de o capacitate de exerciţiu restrânsă este aceea a minorilor având vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani.
Capacitatea restrânsă de exerciţiu nu trebuie să fie privită ca fiind rezultatul unei restrângeri cantitative a posibilităţilor persoanei de a acţiona prin încheierea de acte juridice. Aceasta priveşte doar actele juridice încheiate de către minor, nu şi faptele juridice ilicite al căror autor este minorul.
Încuviinţarea pe care este chemat să o dea ocrotitorul legal şi/sau autoritatea tutelară pentru încheierea unor acte juridice de către minor trebuie să fie prealabilă actului şi să aibă caracter individual, adică se va trebui dată pentru fiecare act în parte. Încuviinţarea sau neîncuviinţarea actelor minorului constituie atât un drept, cât şi o obligaţie pe care legea o conferă părinţilor, tutorelui ş.a., în scopul ocrotirii intereselor minorului.
Capacitatea restrânsă de exerciţiu este o creaţie legislativă care priveşte, cu precădere, actele juridice civile cu caracter patrimonial pe care le încheie minorul. Aceasta deoarece, în cazul actelor juridice de altă natură, problema capacităţii minorilor este reglementată în mod distinct, uneori diferit de modul de reglementare din dreptul civil.
3. Ce acte poate să încheie singură persoana cu capacitate restrânsă de exerciţiu? De ce trebuie făcută distincţie între reprezentantul legal şi ocrotitorul legal?
Actele pe care minorul cu capacitate restrânsă de exerciţiu le poate încheia singur sunt actele juridice pe care, fie datorită utilităţii lor curente, fie datorită faptului că prin rezultatul lor nu pot fi vătămătoare pentru minor, exclud necesitatea unei încuviinţări prealabile. Enumerăm:
a) actele de conservare
b) actele mărunte necesare satisfacerii trebuinţelor curente ale minorului
c) actele de administrare a bunurilor şi a patrimoniului în măsura în care nu sunt lezionare
d) testamentul
e) acceptarea unui legat particular, neafectat de sarcini sau condiţii
f) recunoaşterea paternităţii sau a maternităţii unui copil
g) contracte de depozit bancar.
Art. 9 din Decretul nr. 31/1954, precum şi art. 133 C. fam., prevăd că părinţii şi tutorii încuviinţează actele juridice pe care le încheie minorul cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani. Din dispoziţiile art. 105, al. 1, C. fam. şi ale art. 124, al. 1, C. fam., rezultă că părinţii şi tutorii sunt aceia care îl reprezintă, la încheierea actelor juridice, pe minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani.
În primul caz (acela al minorilor cu capacitate de exerciţiu restrânsă), părintele sau tutorele este doar un ocrotitor legal al minorului, în schimb, în cel de al doilea caz (acela al minorilor lipsiţi de capacitate de exerciţiu), părintele sau tutorele este şi un reprezentant legal al minorului.
4. Care sunt persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu?
Potrivit art. 11 din Decretul nr. 31/1954, “Nu au capacitate de exerciţiu: a) minorul care nu a împlinit vârsta de paisprezece ani; b) persoana pusă sub interdicţie.”
5. Care sunt persoanele puse sub interdicţie?
Persoanele puse sub interdicţie sunt persoanele lipsite de discernământ datorită alienaţiei sau debilităţii mintale.
6. Ce rost are transcrierea hotărârii de punere sub interdicţie în registrul anume destinat?
Transcrierea hotărârii de punere sub interdicţie în registrul anume destinat este o măsură de publicitate a interdicţiei, care permite tutorelui interzisului să ceară anularea unui act juridic încheiat de cel pus sub interdicţie după ce hotărârea judecătorească de punere sub interdicţie a devenit irevocabilă. Prin transcrierea ei, hotărârea devine opozabilă terţilor.
7. În ce situaţii curatorul are calitatea de reprezentant sau ocrotitor legal?
Curatorul este persoana desemnată de către autoritatea tutelară sau, de către instanţa de judecată, pentru a reprezenta temporar o altă persoană, pentru a-i administra bunurile şi pentru a-i ocroti interesele.
Curatela este de două feluri: curatela persoanelor capabile (propriu-zisă) şi curatela persoanelor incapabile sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă (specială). Curatelei propriu-zise i se aplică regulile contractului de mandat, în vreme ce curatela specială beneficiază de regulile de la tutelă. Aşadar, curatorul are calitatea de reprezentant sau ocrotitor legal doar în cazul curatelei speciale.
8. Ce acte poate încheia personal cel lipsit de capacitate de exerciţiu?
Deşi incapacitatea minorului şi a interzisului atrag sancţiunea nulităţii relative în raport cu actele încheiate de aceştia, totuşi, în practică, se admite că aceştia pot încheia acte mărunte (necesare satisfacerii trebuinţelor curente) şi acte de conservare (care au ca finalitate păstrarea unui drept ori preîntâmpinarea pierderii lui şi presupun cheltuieli neînsemnate faţă de rezultatul lor).
9. Ce sunt incapacităţile speciale de exerciţiu?
Incapacităţile speciale de exerciţiu sunt prohibiţii instituite de legea civilă privitoare la încheierea anumitor acte juridice de către persoane care de altfel au capacitate deplină de exerciţiu.
Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a dobândi şi exercita drepturi şi de a-şi asuma şi executa obligaţii, încheind singură şi personal acte juridice.
2. Prin ce se caracterizează capacitatea de exerciţiu restrânsă?
Ceea ce deosebeşte capacitatea restrânsă de exerciţiu de capacitatea deplină este faptul că persoana cu capacitate restrânsă încheie acte juridice cu încuviinţarea prealabilă a părintelui sau, după caz, a celorlalţi ocrotitori legali, în vreme ce persoana cu capacitate deplină încheie acte juridice singură, deci fără să fie nevoie de vreo încuviinţare.
Singura categorie de persoane care beneficiază de o capacitate de exerciţiu restrânsă este aceea a minorilor având vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani.
Capacitatea restrânsă de exerciţiu nu trebuie să fie privită ca fiind rezultatul unei restrângeri cantitative a posibilităţilor persoanei de a acţiona prin încheierea de acte juridice. Aceasta priveşte doar actele juridice încheiate de către minor, nu şi faptele juridice ilicite al căror autor este minorul.
Încuviinţarea pe care este chemat să o dea ocrotitorul legal şi/sau autoritatea tutelară pentru încheierea unor acte juridice de către minor trebuie să fie prealabilă actului şi să aibă caracter individual, adică se va trebui dată pentru fiecare act în parte. Încuviinţarea sau neîncuviinţarea actelor minorului constituie atât un drept, cât şi o obligaţie pe care legea o conferă părinţilor, tutorelui ş.a., în scopul ocrotirii intereselor minorului.
Capacitatea restrânsă de exerciţiu este o creaţie legislativă care priveşte, cu precădere, actele juridice civile cu caracter patrimonial pe care le încheie minorul. Aceasta deoarece, în cazul actelor juridice de altă natură, problema capacităţii minorilor este reglementată în mod distinct, uneori diferit de modul de reglementare din dreptul civil.
3. Ce acte poate să încheie singură persoana cu capacitate restrânsă de exerciţiu? De ce trebuie făcută distincţie între reprezentantul legal şi ocrotitorul legal?
Actele pe care minorul cu capacitate restrânsă de exerciţiu le poate încheia singur sunt actele juridice pe care, fie datorită utilităţii lor curente, fie datorită faptului că prin rezultatul lor nu pot fi vătămătoare pentru minor, exclud necesitatea unei încuviinţări prealabile. Enumerăm:
a) actele de conservare
b) actele mărunte necesare satisfacerii trebuinţelor curente ale minorului
c) actele de administrare a bunurilor şi a patrimoniului în măsura în care nu sunt lezionare
d) testamentul
e) acceptarea unui legat particular, neafectat de sarcini sau condiţii
f) recunoaşterea paternităţii sau a maternităţii unui copil
g) contracte de depozit bancar.
Art. 9 din Decretul nr. 31/1954, precum şi art. 133 C. fam., prevăd că părinţii şi tutorii încuviinţează actele juridice pe care le încheie minorul cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani. Din dispoziţiile art. 105, al. 1, C. fam. şi ale art. 124, al. 1, C. fam., rezultă că părinţii şi tutorii sunt aceia care îl reprezintă, la încheierea actelor juridice, pe minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani.
În primul caz (acela al minorilor cu capacitate de exerciţiu restrânsă), părintele sau tutorele este doar un ocrotitor legal al minorului, în schimb, în cel de al doilea caz (acela al minorilor lipsiţi de capacitate de exerciţiu), părintele sau tutorele este şi un reprezentant legal al minorului.
4. Care sunt persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu?
Potrivit art. 11 din Decretul nr. 31/1954, “Nu au capacitate de exerciţiu: a) minorul care nu a împlinit vârsta de paisprezece ani; b) persoana pusă sub interdicţie.”
5. Care sunt persoanele puse sub interdicţie?
Persoanele puse sub interdicţie sunt persoanele lipsite de discernământ datorită alienaţiei sau debilităţii mintale.
6. Ce rost are transcrierea hotărârii de punere sub interdicţie în registrul anume destinat?
Transcrierea hotărârii de punere sub interdicţie în registrul anume destinat este o măsură de publicitate a interdicţiei, care permite tutorelui interzisului să ceară anularea unui act juridic încheiat de cel pus sub interdicţie după ce hotărârea judecătorească de punere sub interdicţie a devenit irevocabilă. Prin transcrierea ei, hotărârea devine opozabilă terţilor.
7. În ce situaţii curatorul are calitatea de reprezentant sau ocrotitor legal?
Curatorul este persoana desemnată de către autoritatea tutelară sau, de către instanţa de judecată, pentru a reprezenta temporar o altă persoană, pentru a-i administra bunurile şi pentru a-i ocroti interesele.
Curatela este de două feluri: curatela persoanelor capabile (propriu-zisă) şi curatela persoanelor incapabile sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă (specială). Curatelei propriu-zise i se aplică regulile contractului de mandat, în vreme ce curatela specială beneficiază de regulile de la tutelă. Aşadar, curatorul are calitatea de reprezentant sau ocrotitor legal doar în cazul curatelei speciale.
8. Ce acte poate încheia personal cel lipsit de capacitate de exerciţiu?
Deşi incapacitatea minorului şi a interzisului atrag sancţiunea nulităţii relative în raport cu actele încheiate de aceştia, totuşi, în practică, se admite că aceştia pot încheia acte mărunte (necesare satisfacerii trebuinţelor curente) şi acte de conservare (care au ca finalitate păstrarea unui drept ori preîntâmpinarea pierderii lui şi presupun cheltuieli neînsemnate faţă de rezultatul lor).
9. Ce sunt incapacităţile speciale de exerciţiu?
Incapacităţile speciale de exerciţiu sunt prohibiţii instituite de legea civilă privitoare la încheierea anumitor acte juridice de către persoane care de altfel au capacitate deplină de exerciţiu.
Trimiteți un comentariu