Întrebări drept civil (VIII)
1. De câte feluri sunt bunurile mobile şi imobile?
Bunurile imobile se împart în: imobile prin natura lor (acelea care nu se pot mişca sau muta dintr-un loc în altul), imobile prin destinaţie (datorită legăturii ce le uneşte cu o seamă de bunuri imobile prin natura lor şi le face să devină un accesoriu al acestora), imobile prin obiectul la care se aplică (uzufructul lucrurilor imobile, servituţile, acţiunile care tind a revendica un imobil).
Bunurile mobile se împart în: mobile prin natura lor (care se pot străuta de la un loc la altul), sau prin determinarea legii (bunurile mobile necorporale: drepturile reale care au ca obiect mobile corporale; drepturile de creanţă; acţiunile în justiţie cu caracter patrimonial care nu pot fi considerate imobile prin obiectul la care se aplică). Lor li se adaugă şi bunurile mobile prin anticipaţie, adică a căror calitate este anticipată.
2. Care este importanţa distincţiei dintre bunurile certe şi bunurile generice?
Importanţa distincţiei dintre bunurile certe şi bunurile generice ţine de consecinţele pe care le are modul de determinare a bunurilor atunci când acestea sunt obiect al unui act juridic. Aceste consecinţe se transmit îndeosebi cât priveşte:
a) momentul transmiterii dreptului de proprietate prin intermediul actelor juridice translative
b) problema suportării riscului pieirii fortuite a bunului, ulterior încheierii unui act translativ de libertate
c) locul executării unei obligaţii.
3. Ce se înţelege prin fungibilitate?
Fungibilitatea este un raport de echivalenţă între două bunuri, în virtutea căruia un bun poate fi înlocuit cu altul, atunci când urmează să se facă o plată ori să se îndeplinească o obligaţie de restituire.
4. Care este importanţa distincţiei dintre bunurile divizibile şi bunurile indivizibile?
Distincţia dintre bunuri divizibile şi bunuri indivizibile prezintă importanţă în cadrul sistării stării de coproprietate şi în cazul raporturilor obligaţionale cu pluralitate de subiecte.
În situaţia sistării stării de coproprietate asupra unui bun divizibil, modalitatea cea mai la îndemână este împărţirea în natură a bunului, în proporţia dată de cota-parte ce o are fiecare dintre coproprietari. Atunci când coproprietatea priveşte un bun indivizibil, soluţiile pot diferi după cum împărţeala se face prin învoiala coproprietarilor sau pe cale judecătorească, putându-se recurge atât la fragmentare şi distribuirea a ceea ce a rezultat, cât şi la vânzarea bunului şi împărţirea preţului.
Atunci când o obligaţie cu pluralitate de subiecte are ca obiect un bun divizibil, este la rândul ei divizibilă. În schimb, atunci când bunul ce formează obiectul obligaţiei este unul indivizibil, şi obligaţia va fi una indivizibilă.
5. Ce sunt fructele şi productele şi care este importanţa distincţiei dintre ele?
Fructele sunt acele bunuri care rezultă dintr-un alt bun, fără a consuma esenţial substanţa acestuia. Trăsătura lor esenţială este periodicitatea. Productele sunt şi ele bunuri care rezultă dintr-un alt bun, însă acestea consumă, treptat sau dintr-o dată, substanţa bunului din care rezultă.
Fructele se cuvin proprietarului bunului frugifer, ca şi productele. Totuşi, fructele, spre deosebire de producte, pot reveni posesorului de bună-credinţă sau detentorului bunului frugifer.
Actele juridice prin care se înstrăinează fructele naturale ori industriale sunt considerate acte de administrare a patrimoniului, în vreme ce actele de înstrăinare a productelor sunt acte de dispoziţie.
Bunurile imobile se împart în: imobile prin natura lor (acelea care nu se pot mişca sau muta dintr-un loc în altul), imobile prin destinaţie (datorită legăturii ce le uneşte cu o seamă de bunuri imobile prin natura lor şi le face să devină un accesoriu al acestora), imobile prin obiectul la care se aplică (uzufructul lucrurilor imobile, servituţile, acţiunile care tind a revendica un imobil).
Bunurile mobile se împart în: mobile prin natura lor (care se pot străuta de la un loc la altul), sau prin determinarea legii (bunurile mobile necorporale: drepturile reale care au ca obiect mobile corporale; drepturile de creanţă; acţiunile în justiţie cu caracter patrimonial care nu pot fi considerate imobile prin obiectul la care se aplică). Lor li se adaugă şi bunurile mobile prin anticipaţie, adică a căror calitate este anticipată.
2. Care este importanţa distincţiei dintre bunurile certe şi bunurile generice?
Importanţa distincţiei dintre bunurile certe şi bunurile generice ţine de consecinţele pe care le are modul de determinare a bunurilor atunci când acestea sunt obiect al unui act juridic. Aceste consecinţe se transmit îndeosebi cât priveşte:
a) momentul transmiterii dreptului de proprietate prin intermediul actelor juridice translative
b) problema suportării riscului pieirii fortuite a bunului, ulterior încheierii unui act translativ de libertate
c) locul executării unei obligaţii.
3. Ce se înţelege prin fungibilitate?
Fungibilitatea este un raport de echivalenţă între două bunuri, în virtutea căruia un bun poate fi înlocuit cu altul, atunci când urmează să se facă o plată ori să se îndeplinească o obligaţie de restituire.
4. Care este importanţa distincţiei dintre bunurile divizibile şi bunurile indivizibile?
Distincţia dintre bunuri divizibile şi bunuri indivizibile prezintă importanţă în cadrul sistării stării de coproprietate şi în cazul raporturilor obligaţionale cu pluralitate de subiecte.
În situaţia sistării stării de coproprietate asupra unui bun divizibil, modalitatea cea mai la îndemână este împărţirea în natură a bunului, în proporţia dată de cota-parte ce o are fiecare dintre coproprietari. Atunci când coproprietatea priveşte un bun indivizibil, soluţiile pot diferi după cum împărţeala se face prin învoiala coproprietarilor sau pe cale judecătorească, putându-se recurge atât la fragmentare şi distribuirea a ceea ce a rezultat, cât şi la vânzarea bunului şi împărţirea preţului.
Atunci când o obligaţie cu pluralitate de subiecte are ca obiect un bun divizibil, este la rândul ei divizibilă. În schimb, atunci când bunul ce formează obiectul obligaţiei este unul indivizibil, şi obligaţia va fi una indivizibilă.
5. Ce sunt fructele şi productele şi care este importanţa distincţiei dintre ele?
Fructele sunt acele bunuri care rezultă dintr-un alt bun, fără a consuma esenţial substanţa acestuia. Trăsătura lor esenţială este periodicitatea. Productele sunt şi ele bunuri care rezultă dintr-un alt bun, însă acestea consumă, treptat sau dintr-o dată, substanţa bunului din care rezultă.
Fructele se cuvin proprietarului bunului frugifer, ca şi productele. Totuşi, fructele, spre deosebire de producte, pot reveni posesorului de bună-credinţă sau detentorului bunului frugifer.
Actele juridice prin care se înstrăinează fructele naturale ori industriale sunt considerate acte de administrare a patrimoniului, în vreme ce actele de înstrăinare a productelor sunt acte de dispoziţie.
Trimiteți un comentariu