Întrebări drept penal, partea generală II, 1

1. Care este diferenţa între unitatea naturală şi, respectiv, cea legală de infracţiune?

Răspuns: Unitatea naturală se constituie în mod firesc, fiind determinată de însăşi natura actului de executare.

Unitatea legală este creată de legiuitor prin reunirea în conţinutul unei singure infracţiuni a mai multor acţiuni care altfel ar da naştere unei pluralităţi.

2. Care sunt componentele unităţii naturale de infracţiune? Dar a unităţii legale de infracţiune?

Răspuns: Unitatea naturală include: infracţiunea simplă, unitatea naturală colectivă şi infracţiunea continuă.

Unitatea legală include: infracţiunea continuată, infracţiunea complexă, infracţiunea de obicei şi infracţiunea progresivă.

3. Care sunt criteriile utilizate pentru identificarea situaţiilor în care suntem în prezenţa unei acţiuni susceptibile de a se prelungi în timp şi, implicit, a unei infracţiuni continue?

Răspuns: Condiţiile de existenţă ale infracţiunii continue sunt: existenţa unui act de executare care se prelungeşte în timp şi unitatea elementului subiectiv.

La aceste condiţii de existenţă se adaugă următoarele criterii: definiţia legală a infracţiunii, natura valorii sociale ocrotite şi modul concret de săvârşire a infracţiunii.

4. Care este criteriul de delimitare între infracţiunea continuată şi unitatea naturală de infracţiune?

Răspuns: Criteriul de delimitare între infracţiunea continuată şi unitatea naturală de infracţiune este cel al pluralităţii de acţiuni sau inacţiuni săvârşite la diferite intervale de timp. Dacă în cazul infracţiunii continuate avem mai multe acţiuni comise la diferite intervale de timp, în ipoteza unităţii naturale colectivă există o singură acţiune, alcătuită dintr-o pluralitate de acte de executare comise în cadrul unei unităţi spaţio-temporale. Însă, în cazul intervalelor de timp mai mari scurse între actele de executare, acestea din urmă se autonomizează, transformându-le în acţiuni de sine stătătoare, specifice infracţiunii continuate.

5. Prin ce se deosebeşte infracţiunea continuată de infracţiunea de obicei?

Răspuns: Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Infracţiunea de obicei este acea formă a unităţii legale de infracţiune caracterizată prin comiterea unei pluralităţi de acte de executare similare care, analizate izolat, nu au caracter infracţional, acest caracter dobândindu-se doar prin repetare, prin comiterea lor în mod obişnuit.

6. Când se consumă şi când se epuizează infracţiunea de obicei?

Răspuns: Infracţiunea de obicei se consumă atunci când s-a realizat numărul de acte necesar pentru a indica obişnuinţa. Epuizarea infracţiunii de obicei are loc o dată cu ultimul act de executare.

7. Daţi câte un exemplu de infracţiune progresivă comisă cu intenţie, din culpă, respectiv cu praeterintenţie.

Răspuns: Infracţiune progresivă comisă cu intenţie: autorul încearcă să ucidă victima, dar nu reuşeşte, provocându-i doar vătămări corporale, însă după un timp decesul survine din cauza unor complicaţii.

Infracţiune progresivă comisă din culpă: autorul accidentează un pieton, a cărui vătămare corporală iniţială s-a agravat ducând la decesul victimei.

Infracţiune progresivă comisă din praeterintenţie: autorul aplică lovituri unei persoane, cauzându-o o vătămare corporală; ulterior, vătămarea se agravează, ducând la încetarea funcţionării unui organ, astfel că fapta va deveni vătămare corporală gravă; dacă în cele din urmă leziunea iniţială duce la deces, fapta va constitui o infracţiune de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.