Întrebări drept penal, partea generală, II (2)
1. Care sunt condiţiile de existenţă ale concursului de infracţiuni?
Răspuns: Pentru a exista concurs trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile:
a) să existe acelaşi infractor;
b) săvârşirea de către infractor a două sau mai multe infracţiuni;
c) infracţiunile să fi fost săvârşite înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele;
d) cel puţin două dintre infracţiuni să atragă condamnarea făptuitorului.
2. Cum se delimitează concursul real simplu omogen faţă de infracţiunea continuată?
Răspuns: Concursul real este atunci când o persoană săvârşeşte două sau mai multe infracţiuni prin acţiuni sau inacţiuni diferite, înainte de a fi definitiv condamnată pentru vreuna dintre ele.
Concursul real simplu este caracterizat prin aceea că între faptele concurente nu există o altă legătură, cu excepţia legăturii in personam dată de identitatea subiectului infracţiunilor.
Concursul este omogen atunci când infracţiunile săvârşite sunt de acelaşi fel.
Aşadar, concursul real simplu omogen presupune că o persoană săvârşeşte mai multe acţiuni sau inacţiuni de acelaşi fel, distincte între ele, fără a se stabili vreo legătură între infracţiuni, alta decât cea a identităţii subiectului infracţiunilor.
Pe de altă parte, infracţiunea continuată este atunci când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Se observă că principalul element de delimitare între concursul real simplu omogen de infracţiuni şi infracţiunea continuată este unitatea de rezoluţie. În cazul acesteia din urmă, rezoluţia infracţională este determinată, anterioară tuturor acţiunilor şi se menţine pe toată durata comiterii lor.
La acest criteriu de distincţie se adaugă, cu titlul de mărci distinctive ale infracţiunii sub formă continuată:
a) unitatea obiectului material;
b) identitatea locului sau a persoanei vătămate;
c) existenţa unor intervale de timp relativ scurte între acţiunile componente;
d) comiterea acţiunilor asupra unor bunuri de acelaşi fel;
e) folosirea aceloraşi metode, procedee, mijloace;
f) comiterea acţiunilor în aceleaşi împrejurări sau condiţii;
g) unitatea de mobil sau de scop.
3. Care sunt etapele algoritmului de aplicare a pedepsei în cazul concursului de infracţiuni?
Răspuns: Sancţionarea concursului de infracţiuni în cazul persoanei fizice presupune parcurgerea mai multor etape:
a) stabilirea pedepsei pentru fiecare dintre infracţiunile concurente;
b) aplicarea pedepsei pentru pluralitatea de infracţiuni:
b1) alegerea pedepsei de bază;
b2) instanţa va proceda la majorarea pedepsei de bază;
Majorarea se poate face până la maximul special prevăzut pentru pedeapsa de bază. Dacă maximul special nu este suficient, instanţa poate adăuga un spor de până la 5 ani, în cazul pedepsei închisorii sau de până la jumătate din maximul special, în cazul pedepsei amenzii.
În cazul persoanei juridice, se stabileşte pedeapsa amenzii pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică amenda cea mai mare, care poate fi sporită până la maximul special, iar dacă acesta nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la o treime din acest maxim.
4. Care sunt limitările pedepsei rezultante în cazul concursului?
Răspuns: În cazul rezultantei aplicabile pentru concursul de infracţiuni, există trei limitări principale:
a) niciodată pedeapsa rezultantă nu poate depăşi totalul aritmetic al pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente;
b) pedeapsa rezultantă nu va putea depăşi maximul special al pedepsei de bază şi sporul de 5 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv sporul de jumătate din maximul special, în cazul amenzii;
c) atunci când pentru niciuna dintre faptele concurente maximul special nu depăşeşte 10 ani, pedeapsa rezultantă nu poate depăşi 25 de ani, indiferent de cauzele de agravare. Dacă pentru cel puţin una dintre faptele concurente legea prevede o pedeapsă mai mare de 10 ani, pedeapsa rezultantă nu poate depăşi 30 de ani, deoarece acesta este maximul general al pedepsei închisorii.
5. Cum se face aplicarea pedepsei pentru concurs în cazul judecării separate a infracţiunilor concurente?
Răspuns: În cazul judecării separate a infracţiunilor concurente, este necesară aplicarea pedepsei în aşa fel încât situaţia infractorului să fie precum ar fi fost în cazul judecării împreună a infracţiunilor. Pe cale de consecinţă, pentru infracţiunile concurente săvârşite de persoana fizică pedepsele se contopesc.
Există trei ipoteze:
a) situaţia în care, după condamnarea definitivă pentru o infracţiune, infractorul e judecat pentru o altă infracţiune concurentă;
b) situaţia în care ambele infracţiuni au fost definitiv judecate, dar prin hotărâri distincte;
c) ipoteza în care infracţiunile concurente au fost judecate în grupe de câte două sau mai multe, prin hotărâri distincte.
6. Cum se aplică măsurile de siguranţă şi pedepsele complementare în cazul concursului de infracţiuni?
Răspuns: În această situaţie distingem mai multe reguli:
a) Dacă pentru una dintre infracţiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa închisorii;
b) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită, sau chiar de aceeaşi natură dar cu conţinut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa închisorii.
c) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut, se aplică cea mai grea dintre acestea.
d) Măsurile de siguranţă de natură diferită sau de aceeaşi natură, dar cu un conţinut diferit, luate în cazul infracţiunilor concurente, se cumulează.
Trebuie reţinut că fiecare pedeapsă complementară, respectiv măsură de siguranţă se aplică în prima etapă de sancţionare a concursului, ele fiind luate în considerarea săvârşirii unei anumite infracţiuni. În fine, aceste pedepse complementare şi măsuri de siguranţă vor însoţi pedeapsa rezultantă aplicată pentru concursul de infracţiuni, chiar dacă nu au fost stabilite pe lângă pedeapsa de bază din structura rezultantei.
7. Ce este specific în sancţionarea persoanei juridice în caz de concurs de infracţiuni? Care sunt distincţiile faţă de situaţia persoanei fizice?
Răspuns: Pentru persoana juridică, este specifică sancţiunea amenzii, precum şi faptul că în cazul concursului de infracţiuni, sporul adăugat deste de o treime, şi nu de jumătate, aşa cum este cazul pentru persoana fizică. O persoană juridică nu poate fi sancţionată cu închisoarea.
8. Care sunt condiţiile de existenţă ale primului termen al recidivei mari postcondamnatorii?
Răspuns: Condiţiile de existenţă referitoare la primul termen al recidivei mari postcondamnatorii sunt:
a) să fie vorba despre o infracţiune intenţionată;
b) pedeapsa aplicată pentru acest prim termen să fie închisoare mai mare de 6 luni;
c) hotărârea de condamnare pentru infracţiunea de la primul termen să fie definitivă;
d) condamnarea aplicată pentru acest prim termen al recidivei să nu se includă în cele din art. 38 C.pen. (infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii; infracţiunile săvârşite din culpă; infracţiunile amnistiate; faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală; condamnările pentru care a intervenit reabilitarea, sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare).
9. Care sunt condamnările care nu atrag starea de recidivă?
Răspuns: Condamnările care nu atrag starea de recidivă sunt cele prevăzute în art. 38 C.pen.:
a) infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii;
b) infracţiunile săvârşite din culpă;
c) infracţiunile amnistiate;
d) faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală;
d) condamnările pentru care a intervenit reabilitarea, sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.
În plus, există dubla condiţie ca primul termen să vizeze o infracţiune care să fi fost condamnată la minim 6 luni de închisoare, iar al doilea termen la minim un an de închisoare.
10. Care este diferenţa între recidiva postcondamnatorie şi cea postexecutorie?
Răspuns: Diferenţa dintre recidiva postcondamnatorie şi cea postexecutorie constă în momentul săvârşirii celei de-a doua infracţiuni. Astfel, recidiva postcondamnatorie are loc după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare, în timp ce recidiva postexecutorie este după executarea unei astfel de hotărâri, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării.
11. Care este diferenţa între recidiva mare şi cea mică?
Răspuns: Recidiva mare constă în săvârşirea unei infracţiuni după o pedeapsă rămasă definitivă mai mare de 6 luni (executată sau nu), în vreme ce recidiva mică are loc după cel puţin trei pedepse de până la 6 luni pentru infracţiuni intenţionate (executate sau nu).
12. Cum se aplică pedeapsa în caz de recidivă mare postcondamnatorie?
Răspuns: În cazul recidivei mari postcondamnatorii, sistemul de sancţionare este prevăzut de art. 39 alin. (1) – (3) C.pen. şi constă în cumulul juridic, dar sporul aplicabil este de până la 7 ani, contopirea făcându-se potrivit art. 39 C.pen.
Există mai multe ipoteze de sancţionare:
a) Când atât primul termen, cât şi cel de-al doilea sunt formaţi dintr-o singură infracţiune fiecare:
a1) Când infracţiunea ce constituie cel de-al doilea termen este comisă între data hotărârii de condamnare definitivă pentru prima infracţiune şi începerea executării propriu-zise a acesteia – rezultanta se obţine contopind pedeapsa pentru cea de-a doua infracţiune cu pedeapsa pentru prima infracţiune, iar din rezultanta contopirii se scade ceea ce infractorul a executat din prima pedeapsă până în momentul contopirii.
a2) Dacă infractorul comite cea de-a doua infracţiune în timp ce executa prima pedeapsă – rezultanta se obţine contopind pedeapsa pentru cea de-a doua infracţiune cu restul rămas neexecutat din prima pedeapsă la data comiterii celei de-a doua infracţiuni şi scăzând din rezultanta contopirii ceea ce infractorul a executat din momentul comiterii celei de-a doua infracţiuni şi până la data contopirii.
a3) Când infracţiunea ce constituie cel de-al doilea termen este săvârşită în stare de evadare: rezultanta se obţine contopind pedeapsa pentru cea de-a doua infracţiune cu suma dintre pedeapsa primei infracţiuni rămasă neexecutată la momentul evadării şi pedeapsa pentru evadare.
B) Când primul termen al recidivei e format dintr-un concurs de infracţiuni
Rezultanta se obţine contopind pedeapsa ultimei infracţiuni (care constituie cel de-al doilea termen al recidivei) cu restul neexecutat din rezultanta concursului din primul termen al recidivei în momentul comiterii ultimei infracţiuni.
C) Când cel de-al doilea termen al recidivei e format dintr-un concurs de infracţiuni
Mai întâi se aplică recidiva – fiecare din cele două pedepse stabilite pentru cele două infracţiuni concurente după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru prima infracţiune se va contopi, potrivit art. 39, pe rând cu restul neexecutat din prima pedeapsă.
Apoi se sancţionează potrivit concursului: se contopesc precum la concurs rezultantele parţiale obţinute prin contopirea anterioară.
D) Când ambii termeni ai recidivei sunt formaţi dintr-un concurs de infracţiuni
Se va calcula rezultanta potrivit regulilor de la pct. B. Apoi această rezultantă, aplicată pentru concursul de infracţiuni iniţial se va contopi, ca la pct. C, cu pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente din structura termenului doi, rezultanta finală fiind cumulul juridic între aceste rezultante parţiale.
13. Cum se sancţionează recidiva mare postexecutorie?
Răspuns: În cazul recidivei mari postexecutorii, se poate aplica o pedeapsă până la maximul special, iar dacă acesta este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 10 ani, iar în cazul amenzii se poate adăuga un spor de cel mult două treimi din maximul special.
14. Ce este recidiva internaţională?
Răspuns: Recidiva este internaţională atunci când prima condamnare a fost pronunţată de o instanţă străină.
15. Cum se sancţionează recidiva mică postcondamnatorie?
Răspuns: Regulile de sancţionare în cazul recidivei mici postcondamnatorii sunt identice cu cele de la recidiva mare postcondamnatorie.
16. Care sunt formele recidivei reglementate în cazul persoanei juridice?
Răspuns: În cazul persoanei juridice, recidiva cunoaşte două modalităţi: recidiva postcondamnatorie şi recidiva postexecutorie.
17. Care sunt diferenţele între sancţionarea recidivei în cazul persoanei fizice şi, respectiv, juridice?
Răspuns: Prima diferenţă este aceea că persoana juridică nu poate fi pedepsită decât prin amendă, în vreme persoana fizică poate fi pedepsită atât prin amendă cât şi prin închisoare.
Pe de altă parte, sporurile la care poate urca amenda în cazul recidivei sunt identice. Astfel, la recidiva postcondamnatorie, dacă maximul special al amenzii este considerat neîndestulător, el poate fi sporit cu până la jumătate în situaţia persoanei fizice, şi până la jumătate în situaţia persoanei juridice.
La recidiva postexecutorie, dacă maximul special al amenzii este considerat neîndestulător, el poate fi sporit până la două treimi în situaţia persoanei fizice, şi până la două treimi în situaţia persoanei juridice.
18. Cărei forme a recidivei îi corespunde pluralitatea intermediară?
Răspuns: Pluralitatea intermediară nu este o formă a recidivei, pentru că noua infracţiune, săvârşită înainte de executarea unei pedepse, în cursul executării acesteia sau în stare de evadare, nu îndeplineşte condiţiile recidivei.
19. Ce particularităţi prezintă sistemul de sancţionare al pluralităţii intermediare faţă de cel al recidivei mari postcondamnatorii?
Răspuns: În caz de pluralitate intermediară, se vor aplica regulile de sancţionare de la concursul de infracţiuni.
D.p.d.v. sancţionator, pluralitatea intermediară se deosebeşte de recidivă prin două aspecte:
a) se contopesc pedepsele în întregime şi nu cea de-a doua pedeapsă cu restul rămas neexecutat din prima;
b) diferă sporul, care e de 5 ani la pluralitatea intermediară şi de 7 ani la recidivă.
20. Ce este dubla recidivă? Cum se sancţionează?
Răspuns: Dubla recidivă desemnează situaţia când o infracţiune este simultan în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de o infracţiune şi în stare de recidivă postexecutorie faţă de o altă infracţiune.
Sancţionarea este următoarea: se va da aplicare prima dată recidivei postexecutorii şi apoi recidivei postcondamnatorii.
Răspuns: Pentru a exista concurs trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile:
a) să existe acelaşi infractor;
b) săvârşirea de către infractor a două sau mai multe infracţiuni;
c) infracţiunile să fi fost săvârşite înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele;
d) cel puţin două dintre infracţiuni să atragă condamnarea făptuitorului.
2. Cum se delimitează concursul real simplu omogen faţă de infracţiunea continuată?
Răspuns: Concursul real este atunci când o persoană săvârşeşte două sau mai multe infracţiuni prin acţiuni sau inacţiuni diferite, înainte de a fi definitiv condamnată pentru vreuna dintre ele.
Concursul real simplu este caracterizat prin aceea că între faptele concurente nu există o altă legătură, cu excepţia legăturii in personam dată de identitatea subiectului infracţiunilor.
Concursul este omogen atunci când infracţiunile săvârşite sunt de acelaşi fel.
Aşadar, concursul real simplu omogen presupune că o persoană săvârşeşte mai multe acţiuni sau inacţiuni de acelaşi fel, distincte între ele, fără a se stabili vreo legătură între infracţiuni, alta decât cea a identităţii subiectului infracţiunilor.
Pe de altă parte, infracţiunea continuată este atunci când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Se observă că principalul element de delimitare între concursul real simplu omogen de infracţiuni şi infracţiunea continuată este unitatea de rezoluţie. În cazul acesteia din urmă, rezoluţia infracţională este determinată, anterioară tuturor acţiunilor şi se menţine pe toată durata comiterii lor.
La acest criteriu de distincţie se adaugă, cu titlul de mărci distinctive ale infracţiunii sub formă continuată:
a) unitatea obiectului material;
b) identitatea locului sau a persoanei vătămate;
c) existenţa unor intervale de timp relativ scurte între acţiunile componente;
d) comiterea acţiunilor asupra unor bunuri de acelaşi fel;
e) folosirea aceloraşi metode, procedee, mijloace;
f) comiterea acţiunilor în aceleaşi împrejurări sau condiţii;
g) unitatea de mobil sau de scop.
3. Care sunt etapele algoritmului de aplicare a pedepsei în cazul concursului de infracţiuni?
Răspuns: Sancţionarea concursului de infracţiuni în cazul persoanei fizice presupune parcurgerea mai multor etape:
a) stabilirea pedepsei pentru fiecare dintre infracţiunile concurente;
b) aplicarea pedepsei pentru pluralitatea de infracţiuni:
b1) alegerea pedepsei de bază;
b2) instanţa va proceda la majorarea pedepsei de bază;
Majorarea se poate face până la maximul special prevăzut pentru pedeapsa de bază. Dacă maximul special nu este suficient, instanţa poate adăuga un spor de până la 5 ani, în cazul pedepsei închisorii sau de până la jumătate din maximul special, în cazul pedepsei amenzii.
În cazul persoanei juridice, se stabileşte pedeapsa amenzii pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică amenda cea mai mare, care poate fi sporită până la maximul special, iar dacă acesta nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la o treime din acest maxim.
4. Care sunt limitările pedepsei rezultante în cazul concursului?
Răspuns: În cazul rezultantei aplicabile pentru concursul de infracţiuni, există trei limitări principale:
a) niciodată pedeapsa rezultantă nu poate depăşi totalul aritmetic al pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente;
b) pedeapsa rezultantă nu va putea depăşi maximul special al pedepsei de bază şi sporul de 5 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv sporul de jumătate din maximul special, în cazul amenzii;
c) atunci când pentru niciuna dintre faptele concurente maximul special nu depăşeşte 10 ani, pedeapsa rezultantă nu poate depăşi 25 de ani, indiferent de cauzele de agravare. Dacă pentru cel puţin una dintre faptele concurente legea prevede o pedeapsă mai mare de 10 ani, pedeapsa rezultantă nu poate depăşi 30 de ani, deoarece acesta este maximul general al pedepsei închisorii.
5. Cum se face aplicarea pedepsei pentru concurs în cazul judecării separate a infracţiunilor concurente?
Răspuns: În cazul judecării separate a infracţiunilor concurente, este necesară aplicarea pedepsei în aşa fel încât situaţia infractorului să fie precum ar fi fost în cazul judecării împreună a infracţiunilor. Pe cale de consecinţă, pentru infracţiunile concurente săvârşite de persoana fizică pedepsele se contopesc.
Există trei ipoteze:
a) situaţia în care, după condamnarea definitivă pentru o infracţiune, infractorul e judecat pentru o altă infracţiune concurentă;
b) situaţia în care ambele infracţiuni au fost definitiv judecate, dar prin hotărâri distincte;
c) ipoteza în care infracţiunile concurente au fost judecate în grupe de câte două sau mai multe, prin hotărâri distincte.
6. Cum se aplică măsurile de siguranţă şi pedepsele complementare în cazul concursului de infracţiuni?
Răspuns: În această situaţie distingem mai multe reguli:
a) Dacă pentru una dintre infracţiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa închisorii;
b) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită, sau chiar de aceeaşi natură dar cu conţinut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa închisorii.
c) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut, se aplică cea mai grea dintre acestea.
d) Măsurile de siguranţă de natură diferită sau de aceeaşi natură, dar cu un conţinut diferit, luate în cazul infracţiunilor concurente, se cumulează.
Trebuie reţinut că fiecare pedeapsă complementară, respectiv măsură de siguranţă se aplică în prima etapă de sancţionare a concursului, ele fiind luate în considerarea săvârşirii unei anumite infracţiuni. În fine, aceste pedepse complementare şi măsuri de siguranţă vor însoţi pedeapsa rezultantă aplicată pentru concursul de infracţiuni, chiar dacă nu au fost stabilite pe lângă pedeapsa de bază din structura rezultantei.
7. Ce este specific în sancţionarea persoanei juridice în caz de concurs de infracţiuni? Care sunt distincţiile faţă de situaţia persoanei fizice?
Răspuns: Pentru persoana juridică, este specifică sancţiunea amenzii, precum şi faptul că în cazul concursului de infracţiuni, sporul adăugat deste de o treime, şi nu de jumătate, aşa cum este cazul pentru persoana fizică. O persoană juridică nu poate fi sancţionată cu închisoarea.
8. Care sunt condiţiile de existenţă ale primului termen al recidivei mari postcondamnatorii?
Răspuns: Condiţiile de existenţă referitoare la primul termen al recidivei mari postcondamnatorii sunt:
a) să fie vorba despre o infracţiune intenţionată;
b) pedeapsa aplicată pentru acest prim termen să fie închisoare mai mare de 6 luni;
c) hotărârea de condamnare pentru infracţiunea de la primul termen să fie definitivă;
d) condamnarea aplicată pentru acest prim termen al recidivei să nu se includă în cele din art. 38 C.pen. (infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii; infracţiunile săvârşite din culpă; infracţiunile amnistiate; faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală; condamnările pentru care a intervenit reabilitarea, sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare).
9. Care sunt condamnările care nu atrag starea de recidivă?
Răspuns: Condamnările care nu atrag starea de recidivă sunt cele prevăzute în art. 38 C.pen.:
a) infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii;
b) infracţiunile săvârşite din culpă;
c) infracţiunile amnistiate;
d) faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală;
d) condamnările pentru care a intervenit reabilitarea, sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.
În plus, există dubla condiţie ca primul termen să vizeze o infracţiune care să fi fost condamnată la minim 6 luni de închisoare, iar al doilea termen la minim un an de închisoare.
10. Care este diferenţa între recidiva postcondamnatorie şi cea postexecutorie?
Răspuns: Diferenţa dintre recidiva postcondamnatorie şi cea postexecutorie constă în momentul săvârşirii celei de-a doua infracţiuni. Astfel, recidiva postcondamnatorie are loc după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare, în timp ce recidiva postexecutorie este după executarea unei astfel de hotărâri, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării.
11. Care este diferenţa între recidiva mare şi cea mică?
Răspuns: Recidiva mare constă în săvârşirea unei infracţiuni după o pedeapsă rămasă definitivă mai mare de 6 luni (executată sau nu), în vreme ce recidiva mică are loc după cel puţin trei pedepse de până la 6 luni pentru infracţiuni intenţionate (executate sau nu).
12. Cum se aplică pedeapsa în caz de recidivă mare postcondamnatorie?
Răspuns: În cazul recidivei mari postcondamnatorii, sistemul de sancţionare este prevăzut de art. 39 alin. (1) – (3) C.pen. şi constă în cumulul juridic, dar sporul aplicabil este de până la 7 ani, contopirea făcându-se potrivit art. 39 C.pen.
Există mai multe ipoteze de sancţionare:
a) Când atât primul termen, cât şi cel de-al doilea sunt formaţi dintr-o singură infracţiune fiecare:
a1) Când infracţiunea ce constituie cel de-al doilea termen este comisă între data hotărârii de condamnare definitivă pentru prima infracţiune şi începerea executării propriu-zise a acesteia – rezultanta se obţine contopind pedeapsa pentru cea de-a doua infracţiune cu pedeapsa pentru prima infracţiune, iar din rezultanta contopirii se scade ceea ce infractorul a executat din prima pedeapsă până în momentul contopirii.
a2) Dacă infractorul comite cea de-a doua infracţiune în timp ce executa prima pedeapsă – rezultanta se obţine contopind pedeapsa pentru cea de-a doua infracţiune cu restul rămas neexecutat din prima pedeapsă la data comiterii celei de-a doua infracţiuni şi scăzând din rezultanta contopirii ceea ce infractorul a executat din momentul comiterii celei de-a doua infracţiuni şi până la data contopirii.
a3) Când infracţiunea ce constituie cel de-al doilea termen este săvârşită în stare de evadare: rezultanta se obţine contopind pedeapsa pentru cea de-a doua infracţiune cu suma dintre pedeapsa primei infracţiuni rămasă neexecutată la momentul evadării şi pedeapsa pentru evadare.
B) Când primul termen al recidivei e format dintr-un concurs de infracţiuni
Rezultanta se obţine contopind pedeapsa ultimei infracţiuni (care constituie cel de-al doilea termen al recidivei) cu restul neexecutat din rezultanta concursului din primul termen al recidivei în momentul comiterii ultimei infracţiuni.
C) Când cel de-al doilea termen al recidivei e format dintr-un concurs de infracţiuni
Mai întâi se aplică recidiva – fiecare din cele două pedepse stabilite pentru cele două infracţiuni concurente după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru prima infracţiune se va contopi, potrivit art. 39, pe rând cu restul neexecutat din prima pedeapsă.
Apoi se sancţionează potrivit concursului: se contopesc precum la concurs rezultantele parţiale obţinute prin contopirea anterioară.
D) Când ambii termeni ai recidivei sunt formaţi dintr-un concurs de infracţiuni
Se va calcula rezultanta potrivit regulilor de la pct. B. Apoi această rezultantă, aplicată pentru concursul de infracţiuni iniţial se va contopi, ca la pct. C, cu pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente din structura termenului doi, rezultanta finală fiind cumulul juridic între aceste rezultante parţiale.
13. Cum se sancţionează recidiva mare postexecutorie?
Răspuns: În cazul recidivei mari postexecutorii, se poate aplica o pedeapsă până la maximul special, iar dacă acesta este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 10 ani, iar în cazul amenzii se poate adăuga un spor de cel mult două treimi din maximul special.
14. Ce este recidiva internaţională?
Răspuns: Recidiva este internaţională atunci când prima condamnare a fost pronunţată de o instanţă străină.
15. Cum se sancţionează recidiva mică postcondamnatorie?
Răspuns: Regulile de sancţionare în cazul recidivei mici postcondamnatorii sunt identice cu cele de la recidiva mare postcondamnatorie.
16. Care sunt formele recidivei reglementate în cazul persoanei juridice?
Răspuns: În cazul persoanei juridice, recidiva cunoaşte două modalităţi: recidiva postcondamnatorie şi recidiva postexecutorie.
17. Care sunt diferenţele între sancţionarea recidivei în cazul persoanei fizice şi, respectiv, juridice?
Răspuns: Prima diferenţă este aceea că persoana juridică nu poate fi pedepsită decât prin amendă, în vreme persoana fizică poate fi pedepsită atât prin amendă cât şi prin închisoare.
Pe de altă parte, sporurile la care poate urca amenda în cazul recidivei sunt identice. Astfel, la recidiva postcondamnatorie, dacă maximul special al amenzii este considerat neîndestulător, el poate fi sporit cu până la jumătate în situaţia persoanei fizice, şi până la jumătate în situaţia persoanei juridice.
La recidiva postexecutorie, dacă maximul special al amenzii este considerat neîndestulător, el poate fi sporit până la două treimi în situaţia persoanei fizice, şi până la două treimi în situaţia persoanei juridice.
18. Cărei forme a recidivei îi corespunde pluralitatea intermediară?
Răspuns: Pluralitatea intermediară nu este o formă a recidivei, pentru că noua infracţiune, săvârşită înainte de executarea unei pedepse, în cursul executării acesteia sau în stare de evadare, nu îndeplineşte condiţiile recidivei.
19. Ce particularităţi prezintă sistemul de sancţionare al pluralităţii intermediare faţă de cel al recidivei mari postcondamnatorii?
Răspuns: În caz de pluralitate intermediară, se vor aplica regulile de sancţionare de la concursul de infracţiuni.
D.p.d.v. sancţionator, pluralitatea intermediară se deosebeşte de recidivă prin două aspecte:
a) se contopesc pedepsele în întregime şi nu cea de-a doua pedeapsă cu restul rămas neexecutat din prima;
b) diferă sporul, care e de 5 ani la pluralitatea intermediară şi de 7 ani la recidivă.
20. Ce este dubla recidivă? Cum se sancţionează?
Răspuns: Dubla recidivă desemnează situaţia când o infracţiune este simultan în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de o infracţiune şi în stare de recidivă postexecutorie faţă de o altă infracţiune.
Sancţionarea este următoarea: se va da aplicare prima dată recidivei postexecutorii şi apoi recidivei postcondamnatorii.
Trimiteți un comentariu