Întrebări drept penal, partea generală, II (4)
1. Care sunt deosebirile între pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi şi pedeapsa accesorie?
Răspuns: Spre deosebire de pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi care putea consta şi în interzicerea unuia sau a mai multor drepturi, pedeapsa accesorie consta în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. 1 lit a) – c) C.pen., fără a fi nevoie de îndeplinirea vreunei condiţii.
Aceasta înseamnă că sunt interzise pe timpul executării pedepselor, drepturile prevăzute în art. 64 alin. 1 lit a) – c) C.pen., ca pedeapsă accesorie, chiar dacă unele din aceste drepturi nu ar fi putut fi interzise ca pedeapsă complementară.
2. Care sunt situaţiile în care nu e posibilă înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea?
Răspuns: Nu este posibilă înlocuirea amenzii cu închisoarea în două situaţii:
a) Când amenda e prevăzută ca sancţiune unică.
b) Când la pedeapsa amenzii s-a ajuns, obligatoriu, ca efect al circumstanţelor atenuante, în condiţiile art. 76 lit. e) teza a II-a C.pen.
3. Când e obligatorie şi când e facultativă aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi?
Răspuns: Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi se aplică obligatoriu atunci când norma de incriminare o prevede şi se aplică facultativ atunci când, deşi nu este prevăzută în norma de incriminare, instanţa apreciază că se impune aplicarea ei pentru întregirea conţinutului pedepsei principale.
4. Când e obligatorie şi când e facultativă aplicarea pedepsei complementare a degradării militare?
Răspuns: Degradarea militară se aplică în mod obligatoriu condamnaţilor militari şi rezervişti, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea mai mare de 10 ani sau detenţiunea pe viaţă, şi se aplică facultativ dacă pedeapsa principală stabilită este de cel puţin 5 ani şi cel mult 10 ani.
5. Când se execută pedepsele complementare?
Răspuns: Potrivit art. 65 C.pen., executarea pedepsei interzicerii unor drepturi începe după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.
6. În ce constau principalele modificări legislative în materia pedepselor accesorii?
Răspuns: Până în 2006, toate drepturile de la art. 64 lit. a) – e) C.pen. se aplicau de drept din simpla condamnare la o pedeapsă principală privativă de libertate. Prin Legea nr. 278/2006 s-a realizat o modificare amplă a dispoziţiilor Codului în materia pedepselor accesorii: s-a prevăzut că lit. d) şi e) se aplică facultativ de către instanţă, ţinându-se seama de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului, de interesele copilului sau ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.
7. Care sunt deciziile Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care prezintă relevanţă în materia pedepselor accesorii?
Răspuns: Deciziile Curţii Europene a Drepturilor Omului care prezintă relevanţă în materia pedepselor accesorii sunt: Sabău şi Pîrcălab c. România, la care se adaugă Hirst c. Marea Britanie.
Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care prezintă relevanţă în materia pedepselor accesorii este LXXIV (74) / 2007.
8. Când este mai scurtă şi când este mai lungă durata pe care operează interdicţia unor drepturi ca pedeapsă accesorie, în raport cu pedeapsa principală privativă de libertate?
Răspuns: Durata pedepselor accesorii nu coincide întotdeauna cu durata pedepsei privative de libertate.
Pedeapsa accesorie poate fi mai mare decât pedeapsa privativă de libertate, spre exemplu în situaţia în care condamnatul se sustrage de la executare, se amână începerea executării pedepsei, se întrerupe executarea pedepsei, etc.
Pedeapsa accesorie poate avea o durată mai mică decât pedeapsa principală privativă de libertate într-o situaţie în care se compută, conform art. 88 C.pen., reţinerea şi arestul preventiv din pedeapsa pronunţată.
9. Care sunt felurile pedepselor aplicabile persoanei juridice?
Răspuns: Pedepsele aplicabile persoanei juridice sunt: pedepse principale şi pedepse complementare.
10. În funcţie de ce criterii se determină limitele speciale ale pedepsei amenzii în cazul persoanei juridice?
Răspuns: Limitele speciale ale pedepsei amenzii aplicabile persoanei juridice sunt determinate, ca în cazul persoanei fizice, în funcţie de pedeapsa închisorii cu care amenda este prevăzută alternativ.
11. Care sunt pedepsele complementare aplicabile persoanei juridice?
Răspuns: Pedepsele complementare aplicabile persoanei juridice sunt:
a) dizolvarea persoanei juridice;
b) suspendarea activităţii persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la un an sau suspendarea uneia dintre activităţile persoanei juridice în legătură cu care s-a săvârşit infracţiunea pe o durată de la 3 luni la 3 ani;
c) închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani;
d) interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la 1 la 3 ani;
e) afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare.
12. Care sunt persoanele juridice care nu pot fi dizolvate sau a căror activitate nu poate fi suspendată?
Răspuns: Art 71.4 C.pen. prevede că pedepsele complementare prevăzute în art. 53.1 alin. 3 lit. a) şi b) (adică dizolvarea şi suspendarea) nu pot fi aplicate partidelor politice, sindicatelor, patronatelor şi organizaţiilor religioase ori aparţinând minorităţilor, constituite potrivit legii. Aceste dispoziţii se aplică şi persoanelor juridice care îşi desfăşoară activitatea în domeniul presei.
Răspuns: Spre deosebire de pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi care putea consta şi în interzicerea unuia sau a mai multor drepturi, pedeapsa accesorie consta în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. 1 lit a) – c) C.pen., fără a fi nevoie de îndeplinirea vreunei condiţii.
Aceasta înseamnă că sunt interzise pe timpul executării pedepselor, drepturile prevăzute în art. 64 alin. 1 lit a) – c) C.pen., ca pedeapsă accesorie, chiar dacă unele din aceste drepturi nu ar fi putut fi interzise ca pedeapsă complementară.
2. Care sunt situaţiile în care nu e posibilă înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea?
Răspuns: Nu este posibilă înlocuirea amenzii cu închisoarea în două situaţii:
a) Când amenda e prevăzută ca sancţiune unică.
b) Când la pedeapsa amenzii s-a ajuns, obligatoriu, ca efect al circumstanţelor atenuante, în condiţiile art. 76 lit. e) teza a II-a C.pen.
3. Când e obligatorie şi când e facultativă aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi?
Răspuns: Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi se aplică obligatoriu atunci când norma de incriminare o prevede şi se aplică facultativ atunci când, deşi nu este prevăzută în norma de incriminare, instanţa apreciază că se impune aplicarea ei pentru întregirea conţinutului pedepsei principale.
4. Când e obligatorie şi când e facultativă aplicarea pedepsei complementare a degradării militare?
Răspuns: Degradarea militară se aplică în mod obligatoriu condamnaţilor militari şi rezervişti, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea mai mare de 10 ani sau detenţiunea pe viaţă, şi se aplică facultativ dacă pedeapsa principală stabilită este de cel puţin 5 ani şi cel mult 10 ani.
5. Când se execută pedepsele complementare?
Răspuns: Potrivit art. 65 C.pen., executarea pedepsei interzicerii unor drepturi începe după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.
6. În ce constau principalele modificări legislative în materia pedepselor accesorii?
Răspuns: Până în 2006, toate drepturile de la art. 64 lit. a) – e) C.pen. se aplicau de drept din simpla condamnare la o pedeapsă principală privativă de libertate. Prin Legea nr. 278/2006 s-a realizat o modificare amplă a dispoziţiilor Codului în materia pedepselor accesorii: s-a prevăzut că lit. d) şi e) se aplică facultativ de către instanţă, ţinându-se seama de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului, de interesele copilului sau ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.
7. Care sunt deciziile Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care prezintă relevanţă în materia pedepselor accesorii?
Răspuns: Deciziile Curţii Europene a Drepturilor Omului care prezintă relevanţă în materia pedepselor accesorii sunt: Sabău şi Pîrcălab c. România, la care se adaugă Hirst c. Marea Britanie.
Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care prezintă relevanţă în materia pedepselor accesorii este LXXIV (74) / 2007.
8. Când este mai scurtă şi când este mai lungă durata pe care operează interdicţia unor drepturi ca pedeapsă accesorie, în raport cu pedeapsa principală privativă de libertate?
Răspuns: Durata pedepselor accesorii nu coincide întotdeauna cu durata pedepsei privative de libertate.
Pedeapsa accesorie poate fi mai mare decât pedeapsa privativă de libertate, spre exemplu în situaţia în care condamnatul se sustrage de la executare, se amână începerea executării pedepsei, se întrerupe executarea pedepsei, etc.
Pedeapsa accesorie poate avea o durată mai mică decât pedeapsa principală privativă de libertate într-o situaţie în care se compută, conform art. 88 C.pen., reţinerea şi arestul preventiv din pedeapsa pronunţată.
9. Care sunt felurile pedepselor aplicabile persoanei juridice?
Răspuns: Pedepsele aplicabile persoanei juridice sunt: pedepse principale şi pedepse complementare.
10. În funcţie de ce criterii se determină limitele speciale ale pedepsei amenzii în cazul persoanei juridice?
Răspuns: Limitele speciale ale pedepsei amenzii aplicabile persoanei juridice sunt determinate, ca în cazul persoanei fizice, în funcţie de pedeapsa închisorii cu care amenda este prevăzută alternativ.
11. Care sunt pedepsele complementare aplicabile persoanei juridice?
Răspuns: Pedepsele complementare aplicabile persoanei juridice sunt:
a) dizolvarea persoanei juridice;
b) suspendarea activităţii persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la un an sau suspendarea uneia dintre activităţile persoanei juridice în legătură cu care s-a săvârşit infracţiunea pe o durată de la 3 luni la 3 ani;
c) închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani;
d) interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la 1 la 3 ani;
e) afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare.
12. Care sunt persoanele juridice care nu pot fi dizolvate sau a căror activitate nu poate fi suspendată?
Răspuns: Art 71.4 C.pen. prevede că pedepsele complementare prevăzute în art. 53.1 alin. 3 lit. a) şi b) (adică dizolvarea şi suspendarea) nu pot fi aplicate partidelor politice, sindicatelor, patronatelor şi organizaţiilor religioase ori aparţinând minorităţilor, constituite potrivit legii. Aceste dispoziţii se aplică şi persoanelor juridice care îşi desfăşoară activitatea în domeniul presei.
Trimiteți un comentariu