Subiecte de examen la dreptul internaţional public (III)
1. Modificarea, suspendarea şi extincţia tratatelor
Răspuns: Din principiul caracterului obligatoriu al tratatului, decurge consecinţa juridică că o singură parte nu poate să modifice în mod unilateral termenii acestuia.
După al doilea război mondial, tratatele încep să conţină clauze care reglementează procedura de revizuire – modul în care se exprimă în mod valabil voinţa concordantă a părţilor de a revizui tratatul.
CV – 1969 subordonează acordul de modificare, fie prezenţa unei permisiuni exprese stipulate în tratat, fie, în absenţa unei astfel de stipulaţii, condiţiei ca acordul de modificare să nu fie în contradicţie cu tratatul.
Ca şi modificarea, suspendarea şi extincţia tratatului rămân guvernate de consimţământ sau achiesare. Se aplică regula pacta sunt servanda. Clauzele de suspendare sau de extincţie sunt:
a) cauze întemeiate pe dreptul internaţional general;
b) cauze stabilite prin textul tratatului;
c) apariţia unor norme posterioare de jus cogens cu care tratatul este în conflict.
Există un drept cutumiar de a denunţa un tratat neexecutat de cealaltă parte.
Desuetudinea sau caducitatea reprezintă un mod de extincţie valid conform dreptului cutumiar şi conferă efect abrogator faptului că tratatul nu a fost aplicat sau a încetat să fie aplicat de părţile contractante.
Schimbarea fundamentală a circumstanţelor care au constituit baza acordului este o cauză de extincţie cunoscută în dreptul internaţional general sub numele de clausula rebus sic stantibus.
2. Elementul material al cutumei
Răspuns: Elementul material al cutumei se numeşte consuetudo. Este unul din parametrii constitutivi ai cutumei, celălalt fiind elementul psihologic sau subiectiv (opinio juris sive necessitatis).
Curtea Internaţională de Justiţie a evocat, referindu-se la consuetudo, criteriul stabilităţii şi criteriul generalităţii comportamentului. Acesta din urmă ridică o problemă de nuanţă: practica trebuie să fie generală, nu însă şi universală. Conceptul de cutumă locală, o creaţie a jurisprudenţei CIJ, ar un caracter strict relativ.
3. Elementul psihologic al cutumei
Răspuns: Elementul psihologic al cutumei se numeşte opinio juris sive necessitatis. Este unul din parametrii constitutivi ai cutumei, celălalt fiind elementul material sau obiectiv (consuetudo).
Rolul lui opinio juris este acela de a plasa sarcina probei cutumei statului-parte care afirmă existenţa unei anumite reguli cutumiare. Este aproape imposibil de dovedit atunci când nu poate fi dedusă din factori obiectivi.
4. Funcţiile Secretarului General al ONU
Răspuns: Secretarul General este unul dintre cele două “organe autonome” ale ONU, alături de Curtea Internaţională de Justiţie.
Competenţele Secretarului General sunt:
a) funcţia de reprezentare;
b) funcţia administrativă;
c) funcţia politică.
În materie de reprezentare, Secretarul General angajează persoana juridică care este ONU în acordurile internaţionale, precum şi în raporturile contractuale.
În materie administrativă, Carta a atribuit Secretarului General o competenţă ierarhică exclusivă asupra întregului personal al tuturor organelor ONU.
Competenţele pe care le implică funcţia politică sunt cele mai dificil de circumscris.
5. Competenţele implicite ale organizaţiilor internaţionale
Răspuns: Competenţele organizaţiilor internaţionale, adică puterile juridice pe care le posedă acestea, se pot clasifica în competenţele exprese şi competenţele implicite. Primele sunt definite în normele tratatului institutiv şi în normele actelor posterioare care le modifică. Secundele se conturează în practica organziaţiei, iar validicatea de principiu a exercitării lor este confirmată azi de o practică cvasi-generală, mergând până la jurisprudenţa constantă a CIJ în direcţia confirmării validităţii actelor care posedă ca bază juridică competenţe implicite.
Teoria competenţelor implicite (implied powers) este legată de formularea ei în dreptul federal american în 1819, în Mac Culloc vs. Maryland, în legătură cu repartizarea competenţelor între federaţie şi entităţile federate. Pe de altă parte, Georg Schwarzenberger a făcut o sinteză a condiţiilor exercitării legitime a unor asemenea competenţe:
a) exercitarea competenţelor implicite trebuie să fie necesară (să rezulte logic dintr-o situaţie care nu putea fi prevăzută de autorii tratatului institutiv);
b) trebuie să existe competenţe exprese, formulate în termeni generali, care permit, în acord cu intenţiile autorilor tratatului, o interpretare în favoarea unor competenţe noi;
c) faptul neincluderii competenţelor implicite în lista competenţelor explicite trebuie să poată fi motivat convingător;
d) trebuie să existe în constituţia organizaţiei garanţii împotriva acţiunilor ultra vires, care ar putea fi deghizate în exerciţiul competenţelor implicate.
Răspuns: Din principiul caracterului obligatoriu al tratatului, decurge consecinţa juridică că o singură parte nu poate să modifice în mod unilateral termenii acestuia.
După al doilea război mondial, tratatele încep să conţină clauze care reglementează procedura de revizuire – modul în care se exprimă în mod valabil voinţa concordantă a părţilor de a revizui tratatul.
CV – 1969 subordonează acordul de modificare, fie prezenţa unei permisiuni exprese stipulate în tratat, fie, în absenţa unei astfel de stipulaţii, condiţiei ca acordul de modificare să nu fie în contradicţie cu tratatul.
Ca şi modificarea, suspendarea şi extincţia tratatului rămân guvernate de consimţământ sau achiesare. Se aplică regula pacta sunt servanda. Clauzele de suspendare sau de extincţie sunt:
a) cauze întemeiate pe dreptul internaţional general;
b) cauze stabilite prin textul tratatului;
c) apariţia unor norme posterioare de jus cogens cu care tratatul este în conflict.
Există un drept cutumiar de a denunţa un tratat neexecutat de cealaltă parte.
Desuetudinea sau caducitatea reprezintă un mod de extincţie valid conform dreptului cutumiar şi conferă efect abrogator faptului că tratatul nu a fost aplicat sau a încetat să fie aplicat de părţile contractante.
Schimbarea fundamentală a circumstanţelor care au constituit baza acordului este o cauză de extincţie cunoscută în dreptul internaţional general sub numele de clausula rebus sic stantibus.
2. Elementul material al cutumei
Răspuns: Elementul material al cutumei se numeşte consuetudo. Este unul din parametrii constitutivi ai cutumei, celălalt fiind elementul psihologic sau subiectiv (opinio juris sive necessitatis).
Curtea Internaţională de Justiţie a evocat, referindu-se la consuetudo, criteriul stabilităţii şi criteriul generalităţii comportamentului. Acesta din urmă ridică o problemă de nuanţă: practica trebuie să fie generală, nu însă şi universală. Conceptul de cutumă locală, o creaţie a jurisprudenţei CIJ, ar un caracter strict relativ.
3. Elementul psihologic al cutumei
Răspuns: Elementul psihologic al cutumei se numeşte opinio juris sive necessitatis. Este unul din parametrii constitutivi ai cutumei, celălalt fiind elementul material sau obiectiv (consuetudo).
Rolul lui opinio juris este acela de a plasa sarcina probei cutumei statului-parte care afirmă existenţa unei anumite reguli cutumiare. Este aproape imposibil de dovedit atunci când nu poate fi dedusă din factori obiectivi.
4. Funcţiile Secretarului General al ONU
Răspuns: Secretarul General este unul dintre cele două “organe autonome” ale ONU, alături de Curtea Internaţională de Justiţie.
Competenţele Secretarului General sunt:
a) funcţia de reprezentare;
b) funcţia administrativă;
c) funcţia politică.
În materie de reprezentare, Secretarul General angajează persoana juridică care este ONU în acordurile internaţionale, precum şi în raporturile contractuale.
În materie administrativă, Carta a atribuit Secretarului General o competenţă ierarhică exclusivă asupra întregului personal al tuturor organelor ONU.
Competenţele pe care le implică funcţia politică sunt cele mai dificil de circumscris.
5. Competenţele implicite ale organizaţiilor internaţionale
Răspuns: Competenţele organizaţiilor internaţionale, adică puterile juridice pe care le posedă acestea, se pot clasifica în competenţele exprese şi competenţele implicite. Primele sunt definite în normele tratatului institutiv şi în normele actelor posterioare care le modifică. Secundele se conturează în practica organziaţiei, iar validicatea de principiu a exercitării lor este confirmată azi de o practică cvasi-generală, mergând până la jurisprudenţa constantă a CIJ în direcţia confirmării validităţii actelor care posedă ca bază juridică competenţe implicite.
Teoria competenţelor implicite (implied powers) este legată de formularea ei în dreptul federal american în 1819, în Mac Culloc vs. Maryland, în legătură cu repartizarea competenţelor între federaţie şi entităţile federate. Pe de altă parte, Georg Schwarzenberger a făcut o sinteză a condiţiilor exercitării legitime a unor asemenea competenţe:
a) exercitarea competenţelor implicite trebuie să fie necesară (să rezulte logic dintr-o situaţie care nu putea fi prevăzută de autorii tratatului institutiv);
b) trebuie să existe competenţe exprese, formulate în termeni generali, care permit, în acord cu intenţiile autorilor tratatului, o interpretare în favoarea unor competenţe noi;
c) faptul neincluderii competenţelor implicite în lista competenţelor explicite trebuie să poată fi motivat convingător;
d) trebuie să existe în constituţia organizaţiei garanţii împotriva acţiunilor ultra vires, care ar putea fi deghizate în exerciţiul competenţelor implicate.
Trimiteți un comentariu