Întrebări la dreptul familiei (VIII)
01. În ce constă prezumţia mandatului tacit reciproc de reprezentare între soţi?
Răspuns: Mandatul tacit reciproc de reprezentare între soţi este o regulă simplă, prin care fiecare dintre soţi este împuternicit să încheiesingur acte de folosinţă, de administrare sau de dispoziţie (mobiliară) asupra bunurilor comune, presupunându-se că în privinţa actului juridic concret a acţionat atât în nume propriu, cât şi ca reprezentant al celuilalt soţ, cotitular.
02. Care este excepţia de la regula mandatului tacit reciproc între soţi?
Răspuns: Este vorba despre actele de înstrăinare şi actele de grevare a terenurilor şi construcţiilor comune, pentru a căror valabilitate este necesar consimţământul expres al ambilor.
03. Care este sancţiunea nesocotirii limitelor convenţionale ale mandatului tacit reciproc de reprezentare al soţilor?
Răspuns: Nulitatea relativă a actului juridic încheiat de un singur soţ.
04. Care este natura juridică a comunităţii matrimoniale?
Răspuns: Natura juridică a comunităţii matrimoniale este aceea de proprietate comună în devălmăşie.
05. Definiţi proprietatea comună devălmaşă.
Răspuns: Devălmăşia evocă situaţia juridică în care soţii stăpânesc în mod comun un bun sau o universalitate de bunuri asupra cărora au un drept real, fără ca ei să cunoască întinderea drepturilor cuvenite fiecăruia sau bunurile care le revin în mod efectiv şi exclusiv, în materialitatea lor.
06. Enumeraţi trăsăturile dreptului de proprietate comună în devălmăşie.
Răspuns: Avem:
a) niciunul dintre codevălmaşi nu are determinată o cotă-parte ideală, determinarea acestor cote producându-se abia la încetarea stării de devălmăşie;
b) întrucât întinderea drepturilor cuvenite fiecăruia dintre soţi asupra bunurilor comune nu este determinată, niciunul dintre aceştia nu poate înstrăina dreptul său prin acte între vii;
c) oricare dintre soţi poate săvârşi acte de folosinţă şi administrare asupra bunurilor comune, precum şi, cu unele limitări, acte de dispoziţie, prezumându-se mandatul tacit al celuilalt soţ;
d) proprietatea devălmaşă a soţilorr ia naştere în temeiul legii, ca efect al actului juridic al căsătoriei;
e) existenţa acestei proprietăţi este strâns legată de calitatea de soţ, cu alte cuvinte, această modalitate a dreptului de proprietate comună are caracter intuitu personae;
f) partajarea bunurilor în timpul căsătoriei este o măsură excepţională.
Răspuns: Mandatul tacit reciproc de reprezentare între soţi este o regulă simplă, prin care fiecare dintre soţi este împuternicit să încheiesingur acte de folosinţă, de administrare sau de dispoziţie (mobiliară) asupra bunurilor comune, presupunându-se că în privinţa actului juridic concret a acţionat atât în nume propriu, cât şi ca reprezentant al celuilalt soţ, cotitular.
02. Care este excepţia de la regula mandatului tacit reciproc între soţi?
Răspuns: Este vorba despre actele de înstrăinare şi actele de grevare a terenurilor şi construcţiilor comune, pentru a căror valabilitate este necesar consimţământul expres al ambilor.
03. Care este sancţiunea nesocotirii limitelor convenţionale ale mandatului tacit reciproc de reprezentare al soţilor?
Răspuns: Nulitatea relativă a actului juridic încheiat de un singur soţ.
04. Care este natura juridică a comunităţii matrimoniale?
Răspuns: Natura juridică a comunităţii matrimoniale este aceea de proprietate comună în devălmăşie.
05. Definiţi proprietatea comună devălmaşă.
Răspuns: Devălmăşia evocă situaţia juridică în care soţii stăpânesc în mod comun un bun sau o universalitate de bunuri asupra cărora au un drept real, fără ca ei să cunoască întinderea drepturilor cuvenite fiecăruia sau bunurile care le revin în mod efectiv şi exclusiv, în materialitatea lor.
06. Enumeraţi trăsăturile dreptului de proprietate comună în devălmăşie.
Răspuns: Avem:
a) niciunul dintre codevălmaşi nu are determinată o cotă-parte ideală, determinarea acestor cote producându-se abia la încetarea stării de devălmăşie;
b) întrucât întinderea drepturilor cuvenite fiecăruia dintre soţi asupra bunurilor comune nu este determinată, niciunul dintre aceştia nu poate înstrăina dreptul său prin acte între vii;
c) oricare dintre soţi poate săvârşi acte de folosinţă şi administrare asupra bunurilor comune, precum şi, cu unele limitări, acte de dispoziţie, prezumându-se mandatul tacit al celuilalt soţ;
d) proprietatea devălmaşă a soţilorr ia naştere în temeiul legii, ca efect al actului juridic al căsătoriei;
e) existenţa acestei proprietăţi este strâns legată de calitatea de soţ, cu alte cuvinte, această modalitate a dreptului de proprietate comună are caracter intuitu personae;
f) partajarea bunurilor în timpul căsătoriei este o măsură excepţională.
Trimiteți un comentariu