Întrebări la dreptul european al afacerilor 03
01. În ce constă interzicerea între statele membre a restricţiilor cantitative şi a măsurilor cu efect echivalent ?
Răspuns : Potrivit art. 34 din TFUE (ex-art. 28 din Tratatul CE), sunt interzise între statele membre, restricţiile cantitative la import, precum şi orice măsuri cu efect echivalent, iar conform art. 35 din TFUE (ex-art. 29 din Tratatul CE), sunt interzise, între aceleaşi ţări, restricţiile cantitative la export, precum şi orice măsuri cu efect echivalent. Dispoziţiile art. 34 sunt aplicabile fără a se distinge între mărfurile originare din UE şi cele care se aflǎ în liberǎ circulaţie în statele membre.
02. Ce sunt măsurile cu efect echivalent restricţiilor cantitative ? Daţi exemple.
Răspuns : Măsurile cu efect echivalent sunt dispoziţii scrise sau practici ale autorităţilor publice care afectează schimburile din Uniune şi care nu intră în domeniul de aplicare al art. 36 din TFUE. Exemple :
a) hotărâri ale instanţelor judecătoreşti;
b) reguli deontologice stabilite de o organizaţie profesională care este abilitată, corespunzător reglementărilor legale naţionale, să aplice sancţiuni disciplinare;
c) practici constante şi generale ale organelor administrative;
d) pasivitatea şi toleranţa organelor administrative faţă de faptele unor particulari, care au drept consecinţă împiedicarea liberei circulaţii a unor mărfuri.
03. De câte feluri sunt restricţiile cantitative şi măsurile cu efect echivalent ?
Răspuns :
a) Măsurile privind producţia mărfurilor.
b) Măsurile referitoare la modul de prezentare a mărfurilor destinate vânzării.
c) Măsurile prin care se instituie obligativitatea analizării de către importatori a mărfurilor europene.
d) Măsurile care implică realizarea anumitor formalităţi pentru desfăşurarea importurilor sau a exporturilor.
e) Măsurile prin care li se sugerează consumatorilor să cumpere produse indigene.
f) Măsurile prin care se reglementează preţul mărfurilor.
g) Măsurile prin care se instituie controale sanitare şi fitosanitare de către statele membre.
h) Măsurile privind rambursarea preţului la anumite medicamente de către organismele din domeniul securităţii sociale.
i) Măsurile referitoare la achiziţionarea de bunuri de către stat şi alte persoane juridice de drept public.
04. Pot fi considerate măsuri cu efect echivalent măsurile referitoare la modalităţile de vânzare a mărfurilor în cadrul fiecărui stat membru, care nu defavorizează într-un grad mai ridicat bunurile străine în raport cu cele indigene ?
Răspuns : Nu sunt măsuri cu efect echivalent reglementările naţionale prin care se limitează sau se interzic anumite modalităţi de vânzare, în ipoteza în care se aplică tuturor agenţilor economici care exercită acelaşi gen de activitate pe teritoriul statului membru în cauză şi dacă ele afectează în mod identic, în drept şi în fapt, comercializarea bunurilor indigene şi a celor străine.
05. Clasificaţi excepţiile de la principiul liberei circulaţii a mărfurilor
Răspuns :
a) excepţiile reglementate la art. 36 al TFUE ;
b) exigenţe imperative de interes general (excepţii jurisprudenţiale).
06. Care sunt excepţiile reglementate la art. 36 al TFUE?
Răspuns: Este vorba despre interdicţii sau restricţii la import, la export ori de tranzit, justificate pe motive de:
a) morală publică ;
b) ordine publică;
c) siguranţă publică;
d) protecţie a sănătăţii şi a vieţii persoanelor şi a animalelor;
e) conservare a plantelor;
f) protejare a unor bunuri de patrimoniu naţional cu valoare artistică, istorică sau arheologică;
g) protecţie a proprietăţii industriale şi comerciale.
Enumerarea este limitativă şi de strictă interpretare.
07. În ce condiţii pot fi invocate excepţiile legale sau exigenţele imperative de interes general?
Răspuns:
a) Să nu existe o mǎsurǎ (europeanǎ) de armonizare a legislaţiilor statelor membre, care să aibă acelaşi scop cu măsura (naţionalǎ) care a fost adoptată.
b) Să nu se instituie o discriminare între bunurile importate sau exportate şi, respectiv, bunurile indigene care sunt comercializate pe piaţa naţională a unui stat membru. În contextul art. 36, unele discriminǎri pot sǎ fie, totuşi, acceptate între mǎrfurile importate şi cele indigene, dacǎ, potrivit formulei reţinute la art. 36, ele nu au caracter „arbitrar”.
c) Măsura adoptată să fie necesară pentru îndeplinirea obiectivului urmărit. Intervenţiile statelor membre prin care sunt introduse restricţii în domeniul liberei circulaţii a mărfurilor sunt admise, în ipoteza în care ele apar ca fiind indispensabile în scopul realizării unuia dintre obiectivele arătate la art. 36 sau menţionate în cadrul exigenţelor imperative de interes general.
d) Măsura luată să fie proporţională în raport cu obiectivul avut în vedere. Între două măsuri diferite, care pot să fie stabilite pentru atingerea aceluiaşi obiectiv, statul membru este obligat să o aleagă pe cea care restrânge cel mai puţin libera circulaţie a mărfurilor în Uniunea Europeanǎ.
08. Ce sunt clauzele de salvgardare?
Răspuns : Aceste clauze (de ocrotire, de apǎrare) permit, în situaţii deosebite, derogări de la prevederile TFUE, sub controlul Comisiei, de regulǎ, pe o perioadǎ limitatǎ de timp. În domeniul circulaţiei mărfurilor pot să fie invocate mai multe clauze de salvgardare.
09. Care sunt persoanele care beneficiază de principiul liberei circulaţii?
Răspuns :
a) lucrătorii salariaţi ;
b) lucrătorii independenţi ;
c) persoanele juridice care îndeplinesc cerinţele înscrise în cadrul prevederilor legale europene.
10. Cărei cerinţe îi este subordonat dreptul la libera circulaţie ?
Răspuns : Persoana care beneficiază de acest drept trebuie să aibă cetăţenia unui stat membru şi să exercite o activitate profesională sau economică.
11. Care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele juridice care beneficiază de dreptul de stabilire şi de dispoziţiile privitoare la libera prestare a serviciilor?
Răspuns :
a) să fie constituite în conformitate cu legislaţia unui stat membru;
b) să aibă sediul social, administraţia centrală sau locul principal de desfǎşurare a activitǎţii în interiorul Uniunii;
c) să aibă scop lucrativ.
12. Care sunt drepturile care decurg din calitatea de cetăţean al Uniunii Europene?
Răspuns:
a) Dreptul de liberǎ circulaţie şi de şedere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor şi condiţiilor prevăzute de tratate şi de dispoziţiile adoptate pentru aplicarea acestora;
b) Dreptul de a alege şi de a fi ales la alegerile locale şi pentru Parlamentul European din statul membru de reşedinţă, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acelui stat;
c) Dreptul de a se bucura, pe teritoriul unei ţări terţe în care statul căruia îi aparţine nu este reprezentat, de protecţie din partea autorităţilor diplomatice şi consulare ale oricărui stat membru, aidoma naţionalilor respectivului stat;
d) Dreptul de a participa la prezentarea unei iniţiative cetǎţeneşti, în înţelesul art. 11 din Tratatul privind Uniunea Europeanǎ, conform procedurilor şi condiţiilor stabilite de
Parlamentul European şi Consiliu prin regulamente;
e) Dreptul de a înainta petiţii Parlamentului European şi Ombudsmanului European;
f) Dreptul de a se adresa instituţiilor şi organelor consultative ale Uniunii, precum şi Ombudsmanului European, în oricare dintre limbile tratatelor şi de a primi un răspuns în aceeaşi limbă (art. 20-24 din TFUE).
13. Ce se înţelege prin membru al familiei persoanei care are cetăţenia UE, în sensul prevederilor Directivei nr. 2004/38 ?
Răspuns :
a) soţul sau soţia;
b) partenerul cu care persoana ce are cetăţenia U.E. a contractat un parteneriat înregistrat pe baza legii unui stat membru, dacă, în conformitate cu legea ţării de primire, astfel de parteneriate sunt echivalente căsătoriei şi potrivit condiţiilor prevăzute în cadrul dispoziţiilor legale relevante ale ţării de primire;
c) descendenţii în linie directǎ care nu au împlinit vârsta de 21 de ani sau care se află în întreţinerea cetǎţeanului Uniunii, precum şi cei ai soţului/soţiei ori ai partenerului;
d) ascendenţii în linie directǎ care se află în întreţinerea cetǎţeanului Uniunii, precum şi cei ai soţului/soţiei sau ai partenerului.
14. Care este durata pe care se pot stabili pe teritoriul oricărui alt stat decât cel de reşedinţă persoanele care au cetăţenia UE şi membrii familiilor acestora ?
Răspuns : 3 luni.
15. În ce condiţii poate persoana care are cetăţenia UE să se stabilească pe teritoriul oricărui stat membru pe o perioadă mai mare de trei luni ?
Răspuns :
a) îşi desfăşoară activitatea în calitate de lucrător salariat sau independent; sau
b) dispune, pentru ea şi membrii familiei sale, de resurse suficiente astfel încât să nu recurgă la asistenţa socială din ţara de primire, precum şi de asigurare medicală pentru ansamblul riscurilor care s-ar putea ivi în ţara de primire; sau
c) este înscrisă într-o instituţie publică sau privată, acreditată sau finanţată de ţara de primire în conformitate cu legea acesteia sau potrivit practicilor sale administrative, în scopul principal de a urma studii, inclusiv de formare profesională, în condiţiile în care
persoana în cauză asigură autorităţile ţării de primire, printr-o declaraţie sau alt mijloc echivalent, la propria alegere, că dispune, pentru ea şi membrii familiei sale, de resurse suficiente astfel încât să nu recurgă la asistenţa socială din ţara de primire, precum şi de
asigurare medicală pentru orice riscuri ar putea apărea în ţara de primire.
16. În ce condiţii se pot stabili membrii de familie pe teritoriul unei ţări din UE pe o durată mai mare de trei luni ?
Răspuns : Dacă însoţesc sau se alătură în ţara de primire unei persoane care are cetăţenia U.E. şi se încadrează într-una din categoriile de la întrebarea anterioară.
17. În ce condiţii se poate obţine dreptul de şedere permanentă într-o ţară U.E.?
Răspuns : Persoana care are cetăţenia U.E. şi a fost stabilită, în mod legal, în ţara gazdǎ, o perioadă neîntreruptă de cinci ani dobândeşte dreptul de şedere permanentă în statul respectiv. Membrii de familie, care nu sunt resortisanţi ai unui stat membru, dobândesc
dreptul de şedere permanentă, dacă au fost stabiliţi, în mod legal, împreună cu persoana ce are cetăţenia U.E., în ţara de primire, pe o perioadă neîntreruptă de cinci ani.
18. Cum se pierde dreptul de şedere permanentă ?
Răspuns : După o absenţa de peste 2 ani consecutivi din ţara de primire.
Răspuns : Potrivit art. 34 din TFUE (ex-art. 28 din Tratatul CE), sunt interzise între statele membre, restricţiile cantitative la import, precum şi orice măsuri cu efect echivalent, iar conform art. 35 din TFUE (ex-art. 29 din Tratatul CE), sunt interzise, între aceleaşi ţări, restricţiile cantitative la export, precum şi orice măsuri cu efect echivalent. Dispoziţiile art. 34 sunt aplicabile fără a se distinge între mărfurile originare din UE şi cele care se aflǎ în liberǎ circulaţie în statele membre.
02. Ce sunt măsurile cu efect echivalent restricţiilor cantitative ? Daţi exemple.
Răspuns : Măsurile cu efect echivalent sunt dispoziţii scrise sau practici ale autorităţilor publice care afectează schimburile din Uniune şi care nu intră în domeniul de aplicare al art. 36 din TFUE. Exemple :
a) hotărâri ale instanţelor judecătoreşti;
b) reguli deontologice stabilite de o organizaţie profesională care este abilitată, corespunzător reglementărilor legale naţionale, să aplice sancţiuni disciplinare;
c) practici constante şi generale ale organelor administrative;
d) pasivitatea şi toleranţa organelor administrative faţă de faptele unor particulari, care au drept consecinţă împiedicarea liberei circulaţii a unor mărfuri.
03. De câte feluri sunt restricţiile cantitative şi măsurile cu efect echivalent ?
Răspuns :
a) Măsurile privind producţia mărfurilor.
b) Măsurile referitoare la modul de prezentare a mărfurilor destinate vânzării.
c) Măsurile prin care se instituie obligativitatea analizării de către importatori a mărfurilor europene.
d) Măsurile care implică realizarea anumitor formalităţi pentru desfăşurarea importurilor sau a exporturilor.
e) Măsurile prin care li se sugerează consumatorilor să cumpere produse indigene.
f) Măsurile prin care se reglementează preţul mărfurilor.
g) Măsurile prin care se instituie controale sanitare şi fitosanitare de către statele membre.
h) Măsurile privind rambursarea preţului la anumite medicamente de către organismele din domeniul securităţii sociale.
i) Măsurile referitoare la achiziţionarea de bunuri de către stat şi alte persoane juridice de drept public.
04. Pot fi considerate măsuri cu efect echivalent măsurile referitoare la modalităţile de vânzare a mărfurilor în cadrul fiecărui stat membru, care nu defavorizează într-un grad mai ridicat bunurile străine în raport cu cele indigene ?
Răspuns : Nu sunt măsuri cu efect echivalent reglementările naţionale prin care se limitează sau se interzic anumite modalităţi de vânzare, în ipoteza în care se aplică tuturor agenţilor economici care exercită acelaşi gen de activitate pe teritoriul statului membru în cauză şi dacă ele afectează în mod identic, în drept şi în fapt, comercializarea bunurilor indigene şi a celor străine.
05. Clasificaţi excepţiile de la principiul liberei circulaţii a mărfurilor
Răspuns :
a) excepţiile reglementate la art. 36 al TFUE ;
b) exigenţe imperative de interes general (excepţii jurisprudenţiale).
06. Care sunt excepţiile reglementate la art. 36 al TFUE?
Răspuns: Este vorba despre interdicţii sau restricţii la import, la export ori de tranzit, justificate pe motive de:
a) morală publică ;
b) ordine publică;
c) siguranţă publică;
d) protecţie a sănătăţii şi a vieţii persoanelor şi a animalelor;
e) conservare a plantelor;
f) protejare a unor bunuri de patrimoniu naţional cu valoare artistică, istorică sau arheologică;
g) protecţie a proprietăţii industriale şi comerciale.
Enumerarea este limitativă şi de strictă interpretare.
07. În ce condiţii pot fi invocate excepţiile legale sau exigenţele imperative de interes general?
Răspuns:
a) Să nu existe o mǎsurǎ (europeanǎ) de armonizare a legislaţiilor statelor membre, care să aibă acelaşi scop cu măsura (naţionalǎ) care a fost adoptată.
b) Să nu se instituie o discriminare între bunurile importate sau exportate şi, respectiv, bunurile indigene care sunt comercializate pe piaţa naţională a unui stat membru. În contextul art. 36, unele discriminǎri pot sǎ fie, totuşi, acceptate între mǎrfurile importate şi cele indigene, dacǎ, potrivit formulei reţinute la art. 36, ele nu au caracter „arbitrar”.
c) Măsura adoptată să fie necesară pentru îndeplinirea obiectivului urmărit. Intervenţiile statelor membre prin care sunt introduse restricţii în domeniul liberei circulaţii a mărfurilor sunt admise, în ipoteza în care ele apar ca fiind indispensabile în scopul realizării unuia dintre obiectivele arătate la art. 36 sau menţionate în cadrul exigenţelor imperative de interes general.
d) Măsura luată să fie proporţională în raport cu obiectivul avut în vedere. Între două măsuri diferite, care pot să fie stabilite pentru atingerea aceluiaşi obiectiv, statul membru este obligat să o aleagă pe cea care restrânge cel mai puţin libera circulaţie a mărfurilor în Uniunea Europeanǎ.
08. Ce sunt clauzele de salvgardare?
Răspuns : Aceste clauze (de ocrotire, de apǎrare) permit, în situaţii deosebite, derogări de la prevederile TFUE, sub controlul Comisiei, de regulǎ, pe o perioadǎ limitatǎ de timp. În domeniul circulaţiei mărfurilor pot să fie invocate mai multe clauze de salvgardare.
09. Care sunt persoanele care beneficiază de principiul liberei circulaţii?
Răspuns :
a) lucrătorii salariaţi ;
b) lucrătorii independenţi ;
c) persoanele juridice care îndeplinesc cerinţele înscrise în cadrul prevederilor legale europene.
10. Cărei cerinţe îi este subordonat dreptul la libera circulaţie ?
Răspuns : Persoana care beneficiază de acest drept trebuie să aibă cetăţenia unui stat membru şi să exercite o activitate profesională sau economică.
11. Care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele juridice care beneficiază de dreptul de stabilire şi de dispoziţiile privitoare la libera prestare a serviciilor?
Răspuns :
a) să fie constituite în conformitate cu legislaţia unui stat membru;
b) să aibă sediul social, administraţia centrală sau locul principal de desfǎşurare a activitǎţii în interiorul Uniunii;
c) să aibă scop lucrativ.
12. Care sunt drepturile care decurg din calitatea de cetăţean al Uniunii Europene?
Răspuns:
a) Dreptul de liberǎ circulaţie şi de şedere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor şi condiţiilor prevăzute de tratate şi de dispoziţiile adoptate pentru aplicarea acestora;
b) Dreptul de a alege şi de a fi ales la alegerile locale şi pentru Parlamentul European din statul membru de reşedinţă, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acelui stat;
c) Dreptul de a se bucura, pe teritoriul unei ţări terţe în care statul căruia îi aparţine nu este reprezentat, de protecţie din partea autorităţilor diplomatice şi consulare ale oricărui stat membru, aidoma naţionalilor respectivului stat;
d) Dreptul de a participa la prezentarea unei iniţiative cetǎţeneşti, în înţelesul art. 11 din Tratatul privind Uniunea Europeanǎ, conform procedurilor şi condiţiilor stabilite de
Parlamentul European şi Consiliu prin regulamente;
e) Dreptul de a înainta petiţii Parlamentului European şi Ombudsmanului European;
f) Dreptul de a se adresa instituţiilor şi organelor consultative ale Uniunii, precum şi Ombudsmanului European, în oricare dintre limbile tratatelor şi de a primi un răspuns în aceeaşi limbă (art. 20-24 din TFUE).
13. Ce se înţelege prin membru al familiei persoanei care are cetăţenia UE, în sensul prevederilor Directivei nr. 2004/38 ?
Răspuns :
a) soţul sau soţia;
b) partenerul cu care persoana ce are cetăţenia U.E. a contractat un parteneriat înregistrat pe baza legii unui stat membru, dacă, în conformitate cu legea ţării de primire, astfel de parteneriate sunt echivalente căsătoriei şi potrivit condiţiilor prevăzute în cadrul dispoziţiilor legale relevante ale ţării de primire;
c) descendenţii în linie directǎ care nu au împlinit vârsta de 21 de ani sau care se află în întreţinerea cetǎţeanului Uniunii, precum şi cei ai soţului/soţiei ori ai partenerului;
d) ascendenţii în linie directǎ care se află în întreţinerea cetǎţeanului Uniunii, precum şi cei ai soţului/soţiei sau ai partenerului.
14. Care este durata pe care se pot stabili pe teritoriul oricărui alt stat decât cel de reşedinţă persoanele care au cetăţenia UE şi membrii familiilor acestora ?
Răspuns : 3 luni.
15. În ce condiţii poate persoana care are cetăţenia UE să se stabilească pe teritoriul oricărui stat membru pe o perioadă mai mare de trei luni ?
Răspuns :
a) îşi desfăşoară activitatea în calitate de lucrător salariat sau independent; sau
b) dispune, pentru ea şi membrii familiei sale, de resurse suficiente astfel încât să nu recurgă la asistenţa socială din ţara de primire, precum şi de asigurare medicală pentru ansamblul riscurilor care s-ar putea ivi în ţara de primire; sau
c) este înscrisă într-o instituţie publică sau privată, acreditată sau finanţată de ţara de primire în conformitate cu legea acesteia sau potrivit practicilor sale administrative, în scopul principal de a urma studii, inclusiv de formare profesională, în condiţiile în care
persoana în cauză asigură autorităţile ţării de primire, printr-o declaraţie sau alt mijloc echivalent, la propria alegere, că dispune, pentru ea şi membrii familiei sale, de resurse suficiente astfel încât să nu recurgă la asistenţa socială din ţara de primire, precum şi de
asigurare medicală pentru orice riscuri ar putea apărea în ţara de primire.
16. În ce condiţii se pot stabili membrii de familie pe teritoriul unei ţări din UE pe o durată mai mare de trei luni ?
Răspuns : Dacă însoţesc sau se alătură în ţara de primire unei persoane care are cetăţenia U.E. şi se încadrează într-una din categoriile de la întrebarea anterioară.
17. În ce condiţii se poate obţine dreptul de şedere permanentă într-o ţară U.E.?
Răspuns : Persoana care are cetăţenia U.E. şi a fost stabilită, în mod legal, în ţara gazdǎ, o perioadă neîntreruptă de cinci ani dobândeşte dreptul de şedere permanentă în statul respectiv. Membrii de familie, care nu sunt resortisanţi ai unui stat membru, dobândesc
dreptul de şedere permanentă, dacă au fost stabiliţi, în mod legal, împreună cu persoana ce are cetăţenia U.E., în ţara de primire, pe o perioadă neîntreruptă de cinci ani.
18. Cum se pierde dreptul de şedere permanentă ?
Răspuns : După o absenţa de peste 2 ani consecutivi din ţara de primire.
Trimiteți un comentariu