Întrebări şi răspunsuri procedură civilă (02)
01. Cum se face aplicarea în timp a legilor de organizare judecătorească?
Răspuns:
a) sunt, în principiu, de aplicaţie imediată;
b) dacă legea nouă desfiinţează unele organe de jurisdicţie, existente sub imperiul legii vechi, acestea îşi încetează imediat activitatea, iar litigiile în curs se transmit din oficiu organelor jurisdicţionale competente potrivit legii noi;
c) dacă legea nouă modifică modul de compunere a instanţei (completului), procesele în curs vor fi soluţionate de către complete compuse potrivit legii noi;
d) dacă legea nouă crează noi organe de jurisdicţie, acestea sunt imediat învestite cu soluţionarea litigiilor ce intră în competenţa lor.
02. Cum se face aplicarea în timp a legilor de competenţă?
Răspuns: Şi acestea sunt, în principiu, de aplicaţie imediată, deşi de lege lata legiuitorul preferă a lăsa să ultraactiveze legea veche, cât priveşte procesele în curs, pentru a
evita neajunsurile pe care le-ar angaja trimiterea dosarului la instanţa competentă potrivit legii noi (a se vedea, pentru aceasta, dispoziţiile art.725 alin.2 C.pr.civ.).
03. Cum se face aplicarea în timp a legilor de procedură propriu-zisă?
Răspuns:
a) aceste legi sunt, în principiu, de aplicare imediată, producându-şi efectele asupra proceselor în curs şi guvernând toate actele şi formalităţile procedurale ce trebuiesc îndeplinite din momentul intrării în vigoare a legii noi ;
b) întrucât legile nu retroactivează, valabilitatea actelor de procedură îndeplinite anterior intrării în vigoare a legii noi se analizează în raport cu prevederile legii vechi; actele de procedură nule sub legea veche nu dobândesc valabilitate prin efectul aplicării legii noi,
chiar dacă potrivit legii noi ar fi valabile;
c) admisibilitatea probelor este supusă, în cazul probelor preconstituite, legii în vigoare la
momentul perfectării operaţiei juridice (ex.: proba cu înscrisuri); în cazul probelor nepreconstituite (ex.: expertiza, cercetarea la faţa locului), acestea se supun legii noi;
d) hotărârea judecătorească trebuie să îndeplinească condiţiile de fond şi de formă
prevăzute de legea în vigoare în momentul pronunţării ei.
04. Cum se face aplicarea în timp a normelor de executare silită?
Răspuns: Sunt, în principiu de imediată aplicare, chiar dacă la data obţinerii titlului
executoriu legea avea alt conţinut în raport cu legea în vigoare la momentul executării silite.
05. Definiţi procesul civil
Răspuns: Procesul civil reprezintă activitatea desfăşurată, potrivit normelor procedurale, de către organul de jurisdicţie, părţile interesate, organele de executare, de alte organe sau persoane care, în condiţiile legii, participă la înfăptuirea justiţiei în pricinile civile în scopul stabilirii sau realizării drepturilor şi intereselor protejate juridiceşte, ajunse sau nu în stare conflictuală, inclusiv prin executarea silită a hotărârilor pronunţate.
06. Care sunt cele două faze ale procesului civil?
Răspuns:
a) faza judecăţii, declanşată prin introducerea cererii de chemare în judecată şi finalizată prin pronunţarea unei hotărâri irevocabile;
b) faza executării silite, în cadrul căreia hotărârile judecătoreşti cu valoare de de titlu executoriu ori alte înscrisuri cu o asemenea valoare sunt aduse la îndeplinire de către organul de executare competent, sub controlul instanţei judecătoreşti.
07. Ce sunt principiile care guvernează procesul civil?
Răspuns: Reguli generale şi imperative care guvernează desfăşurarea şi finalizarea procesului civil.
08. Enumeraţi principiile care guvernează procesul civil
Răspuns:
a) independenţa judecătorilor;
b) inamovibilitatea judecătorilor;
c) legalitatea;
d) exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor procesuale;
e) rolul activ al instanţei;
f) controlul judiciar;
g) colegialitatea instanţei;
h) egalitatea părţilor;
i) dreptul la apărare;
j) gratuitatea justiţiei;
k) contradictorialitatea;
l) disponibilitatea;
m) publicitatea şi oralitatea dezbaterilor judiciare;
n) nemijlocirea şi continuitatea;
o) celeritatea;
p) limba oficială în justiţie.
09. În ce constă independenţa judecătorilor?
Răspuns: Judecătorii se supun numai legii, având datoria de a fi imparţiali. Orice persoană, organizaţie, autoritate sau instituţie fiind datoare să le respecte independenţa.
10. Cine garantează independenţa judecătorilor?
Răspuns: Independenţa judecătorilor este garantată de separarea puterii judecătoreşti de celelalte puteri ale statului, de instituirea incompatibilităţii între funcţia de judecător şi orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia celor din învăţământul superior şi de formator în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii sau al Şcolii Naţionale de Grefieri, precum şi de inamovibilitatea judecătorilor.
11. Ce este inamovibilitatea judecătorilor?
Răspuns: Apare ca o garanţie a independenţei judecătorilor, presupunând o sumă de atribute specifice funcţiei de judecător precum: judecătorul nu poate fi revocat, suspendat, sancţionat disciplinar, pensionat prematur, mutat dintr-o circumscripţie judecătorească în alta ori chiar promovat decât cu riguroasa respectare a legii. Promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorului sunt dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii.
12. În ce constă legalitatea procesului civil?
Răspuns :
a) justiţia se înfăptuieşte în numele legii;
b) nimeni nu este mai presus de lege;
c) justiţia se realizează de către instanţele judecătoreşti prevăzute de lege;
d) instanţele militare funcţionează numai în condiţiile legii;
e) competenţa instanţelor judecătoreşti este stabilită prin lege;
f) alcătuirea instanţei şi compunerea completului de judecată trebuiesc făcute cu respectarea riguroasă a legii;
g) procedura de judecată este stabilită prin lege;
h) împotriva hotărârilor judecătoreşti pot fi exercitate căile de atac prevăzute de lege;
i) executarea silită se realizează în condiţiile legii.
13. Ce presupune exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor procesuale?
Răspuns: Desemnează obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale cu bunăcredinţă, adică fără a încălca drepturile şi libertăţile celorlalţi şi potrivit scopului scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
14. Ce semnificaţie are rolul activ al instanţei?
Răspuns: Semnifică implicarea judecătorului cauzei în buna ei soluţionare.
15. Cum are lor implicarea judecătorului cauzei?
Răspuns:
a) judecătorii au îndatorirea de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice; ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare chiar dacă părţile se împotrivesc;
b) cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor, judecătorul este în drept să le solicite acestora să prezinte explicaţii oral sau în scris, precum şi să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare;
c) judecătorii au datoria de a le pune în vedere părţilor drepturile şi obligaţiile ce le revin în funcţie de calitatea lor în proces şi de a stărui, în toate fazele procesuale, pentru soluţionarea amiabilă a cauzei;
d) în faţa primei instanţe judecătorii au datoria de a încerca împăcarea părţilor, chiar dacă acestea sunt reprezentate;
e) potrivit art. 118 C.pr.civ., dacă pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, instanţa îi va pune în vedere la prima zi de înfăţişare să arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apărare.
16. În ce constă controlul judiciar?
Răspuns: Are în vedere existenţa unui al doilea grad de jurisdicţie, astfel încât dacă la nivelul primei instanţe legea a fost greşit aplicată sau s-a pronunţat o hotărâre netemeinică, să poată fi îndreptate aceste erori în cadrul unui al doilea grad de jurisdicţie. În mod obişnuit, legea instituie calea ordinară de atac a apelului, precum şi căi extraordinare de atac (recursul, contestaţia în anulare şi revizuirea).
17. Cum se manifestă colegialitatea instanţei?
Răspuns: Presupune formarea completului de judecată din doi sau mai mulţi judecători, aceasta fiind considerată atât o garanţie a independenţei şi imparţialităţii judecătorilor,
cât şi o garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti. Potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, judecarea apelului se face în complet format din 2 judecători, iar a
recursului în complet format, în regulă, din 3 judecători, numai judecata în prima instanţă fiind realizată de un singur judecător.
18. Ce este şi cum se concretizează egalitatea părţilor?
Răspuns: Reprezintă corespondentul procesual al principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor prevăzut de art. 16 al Constituţiei, ea îmbrăcând două aspecte:
a) egalitatea părţilor în raport cu instanţa, în sensul că aceasta are datoria de a fi imparţială, manifestându-se în mod egal faţă de părţi;
b) egalitatea părţilor între ele, concretizată în recunoaşterea pentru fiecare a aceloraşi drepturi şi obligaţii procesuale, circumstanţiate însă de poziţia procesuală a fiecăreia (reclamant, pârât, intervenient).
19. Cum se prezintă dreptul la apărare?
Răspuns: Este garantat prin modul de organizare şi funcţionare a instanţelor judecătoreşti şi a activităţii de judecată, precum şi prin asigurarea, în condiţiile legii, a asistenţei judiciare.
20. Ce este gratuitatea justiţiei?
Răspuns: Reprezintă complementul natural al egalităţii părţilor, susţinut fiind de argumente precum:
a) părţile nu îşi plătesc judecătorii;
b) sumele plătite de una dintre părţi vor putea fi recuperate, în cazul câştigării procesului, de la adversarul procesual;
c) legea prevede posibilitatea scutirii de la plata taxei de timbru, reducerea sau scutirea unor categorii de cereri de plata taxei de timbru, restituirea parţială a taxei de timbru în anumite situaţii, eşalonarea plăţii taxei de timbru.
21. Ce este principiul contradictorialităţii?
Răspuns: Este o constantă a procesului civil (afară de etapa deliberării şi de cea a pronunţării hotărârii), reprezentând posibilitatea acordată părţilor de a discuta şi argumenta orice chestiune de fapt sau drept apărută în legătură cu judecata la iniţiativa lor sau a instanţei.
22. Care este sensul material al disponibilităţii?
Răspuns: În sens material, desemnează dreptul părţilor de a dispune de obiectul procesului, adică de dreptul subiectiv ori interesul legitim a cărui protecţie este cerută justiţiei (ex.: reclamantul poate renunţa la dreptul dedus judecăţii; părţile pot încheia o tranzacţie; pârâtul poate achiesa în totul sau în parte la pretenţiile reclamantului etc.).
23. Care este sensul procesual al disponibilităţii?
Răspuns: În sens procesual, desemnează prerogativa părţilor de a dispune de mijloacele procedurale recunoscute de lege (propunerea de dovezi, renunţarea la judecată, invocarea de excepţii procesuale, exercitarea căilor de atac etc.).
24. Ce sunt publicitatea şi oralitatea dezbaterilor judiciare?
Răspuns:
a) sunt expresii ale democratismului şi transparenţei justiţiei;
b) art. 121 alin.1 C.pr.civ. stabileşte că şedinţele de judecată vor fi publice, afară de cazurile când legea dispune altfel, însă instanţa poate hotărâ ca dezbaterile să se facă în şedinţă secretă (nepublică) dacă dezbaterea publică ar vătăma ordinea sau moralitatea
publică sau pe părţi. Hotărârea se pronunţă însă întotdeauna în sedinţă publică;
c) potrivit art.6 pct.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, hotărârea trebuie să se pronunţe în public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei sau publicului în timpul întregului sau al unei părţi a procesului,în interesul moralităţii, ordinii publice
sau al securităţii naţionale într-o societate democrată, când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor în proces o cer sau în măsura considerată strict
necesară de către tribunal, când datorită unor împrejurări speciale publicitatea ar fi de natură a aduce atingere intereselor justiţiei;
d) oralitatea (art.127 C.pr.civ) desemnează dreptul părţilor de a-şi susţine verbal pretenţiile, de a propune probe, de a discuta regularitatea actelor de procedură şi de a formula concluzii.
25. Ce este nemijlocirea în procesul civil?
Răspuns: Desemnează obligaţia instanţei de a cerceta în mod direct toate elementele care interesează pentru dezlegarea pricinii.
26. Enumeraţi excepţiile de la principiul nemijlocirii
Răspuns:
a) administrarea dovezilor prin comisie rogatorie (art. 169 alin. (4) C.pr.civ.);
b) administrarea probelor prin procedura asigurării dovezilor (art. 235 şi urm. C.pr.civ.);
c) în cazul declinării de competenţă, dovezile administrate de instanţa necompetentă rămân în principiu câştigate judecăţii, instanţa competentă putând dispune refacerea lor numai pentru motive temeinice (art. 160 C.pr.civ.);
d) dovezile administrate într-o cerere perimată pot fi folosite în cadrul unui nou proces în care se reiterează aceeaşi cerere de chemare în judecată, afară de cazul în care instanţa apreciază că este necesară refacerea lor (art. 254 alin. (2) C.pr.civ.);
e) în cazul admiterii cererii de strămutare, instanţa care a admis această cerere poate hotărî ca actele, deci şi probele administrate anterior strămutării, să fie păstrate (art. 40 alin.(4) C.pr.civ.);
f) instanţa de recurs, după casare, poate trimite cauza spre rejudecare la o altă instanţă de
acelaşi grad, caz în care aceasta va avea în vedere şi probele administrate de vechea instanţă (art. 312 alin.(5) C.pr.civ.);
g) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în caz de casare, atunci când interesele bunei administrări a justiţiei o cer, poate trimite cauza spre o nouă judecată unei alte instanţe de acelaşi grad;
h) în ipoteza cercetării procesului în cazul administrării probelor de către avocaţi (art. 241/1 -241/22 C.pr.civ.);
i) în cazul proceselor funciare, expertizele extrajudiciare prezentate de către părţi au
aceeaşi valoare probantă ca şi expertizele ordonate de către instanţa de judecată, cu condiţia ca acestea să fie efectuate de experţi autorizaţi de către Ministerul Justiţiei (art. 4 alin.(5) din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005).
27. Ce este continuitatea?
Răspuns: Semnifică faptul că hotărârea trebuie să fie dată de aceiaşi judecători în faţa cărora a avut loc dezbaterea în fond a pricinii.
28. În ce constă principiul celerităţii?
Răspuns : Acest principiu exprimă cerinţa ca procesul să se soluţioneze într-un termen rezonabil, ideal, optim şi previzibil.
29. Care este limba oficială în justiţie?
Răspuns: Limba română, însă cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale, cetăţenii
străini, precum şi persoanele care nu înţeleg sau nu vorbesc limba română cu dreptul de a lua cunoştinţă de actele dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii prin interpret.
Răspuns:
a) sunt, în principiu, de aplicaţie imediată;
b) dacă legea nouă desfiinţează unele organe de jurisdicţie, existente sub imperiul legii vechi, acestea îşi încetează imediat activitatea, iar litigiile în curs se transmit din oficiu organelor jurisdicţionale competente potrivit legii noi;
c) dacă legea nouă modifică modul de compunere a instanţei (completului), procesele în curs vor fi soluţionate de către complete compuse potrivit legii noi;
d) dacă legea nouă crează noi organe de jurisdicţie, acestea sunt imediat învestite cu soluţionarea litigiilor ce intră în competenţa lor.
02. Cum se face aplicarea în timp a legilor de competenţă?
Răspuns: Şi acestea sunt, în principiu, de aplicaţie imediată, deşi de lege lata legiuitorul preferă a lăsa să ultraactiveze legea veche, cât priveşte procesele în curs, pentru a
evita neajunsurile pe care le-ar angaja trimiterea dosarului la instanţa competentă potrivit legii noi (a se vedea, pentru aceasta, dispoziţiile art.725 alin.2 C.pr.civ.).
03. Cum se face aplicarea în timp a legilor de procedură propriu-zisă?
Răspuns:
a) aceste legi sunt, în principiu, de aplicare imediată, producându-şi efectele asupra proceselor în curs şi guvernând toate actele şi formalităţile procedurale ce trebuiesc îndeplinite din momentul intrării în vigoare a legii noi ;
b) întrucât legile nu retroactivează, valabilitatea actelor de procedură îndeplinite anterior intrării în vigoare a legii noi se analizează în raport cu prevederile legii vechi; actele de procedură nule sub legea veche nu dobândesc valabilitate prin efectul aplicării legii noi,
chiar dacă potrivit legii noi ar fi valabile;
c) admisibilitatea probelor este supusă, în cazul probelor preconstituite, legii în vigoare la
momentul perfectării operaţiei juridice (ex.: proba cu înscrisuri); în cazul probelor nepreconstituite (ex.: expertiza, cercetarea la faţa locului), acestea se supun legii noi;
d) hotărârea judecătorească trebuie să îndeplinească condiţiile de fond şi de formă
prevăzute de legea în vigoare în momentul pronunţării ei.
04. Cum se face aplicarea în timp a normelor de executare silită?
Răspuns: Sunt, în principiu de imediată aplicare, chiar dacă la data obţinerii titlului
executoriu legea avea alt conţinut în raport cu legea în vigoare la momentul executării silite.
05. Definiţi procesul civil
Răspuns: Procesul civil reprezintă activitatea desfăşurată, potrivit normelor procedurale, de către organul de jurisdicţie, părţile interesate, organele de executare, de alte organe sau persoane care, în condiţiile legii, participă la înfăptuirea justiţiei în pricinile civile în scopul stabilirii sau realizării drepturilor şi intereselor protejate juridiceşte, ajunse sau nu în stare conflictuală, inclusiv prin executarea silită a hotărârilor pronunţate.
06. Care sunt cele două faze ale procesului civil?
Răspuns:
a) faza judecăţii, declanşată prin introducerea cererii de chemare în judecată şi finalizată prin pronunţarea unei hotărâri irevocabile;
b) faza executării silite, în cadrul căreia hotărârile judecătoreşti cu valoare de de titlu executoriu ori alte înscrisuri cu o asemenea valoare sunt aduse la îndeplinire de către organul de executare competent, sub controlul instanţei judecătoreşti.
07. Ce sunt principiile care guvernează procesul civil?
Răspuns: Reguli generale şi imperative care guvernează desfăşurarea şi finalizarea procesului civil.
08. Enumeraţi principiile care guvernează procesul civil
Răspuns:
a) independenţa judecătorilor;
b) inamovibilitatea judecătorilor;
c) legalitatea;
d) exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor procesuale;
e) rolul activ al instanţei;
f) controlul judiciar;
g) colegialitatea instanţei;
h) egalitatea părţilor;
i) dreptul la apărare;
j) gratuitatea justiţiei;
k) contradictorialitatea;
l) disponibilitatea;
m) publicitatea şi oralitatea dezbaterilor judiciare;
n) nemijlocirea şi continuitatea;
o) celeritatea;
p) limba oficială în justiţie.
09. În ce constă independenţa judecătorilor?
Răspuns: Judecătorii se supun numai legii, având datoria de a fi imparţiali. Orice persoană, organizaţie, autoritate sau instituţie fiind datoare să le respecte independenţa.
10. Cine garantează independenţa judecătorilor?
Răspuns: Independenţa judecătorilor este garantată de separarea puterii judecătoreşti de celelalte puteri ale statului, de instituirea incompatibilităţii între funcţia de judecător şi orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia celor din învăţământul superior şi de formator în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii sau al Şcolii Naţionale de Grefieri, precum şi de inamovibilitatea judecătorilor.
11. Ce este inamovibilitatea judecătorilor?
Răspuns: Apare ca o garanţie a independenţei judecătorilor, presupunând o sumă de atribute specifice funcţiei de judecător precum: judecătorul nu poate fi revocat, suspendat, sancţionat disciplinar, pensionat prematur, mutat dintr-o circumscripţie judecătorească în alta ori chiar promovat decât cu riguroasa respectare a legii. Promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorului sunt dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii.
12. În ce constă legalitatea procesului civil?
Răspuns :
a) justiţia se înfăptuieşte în numele legii;
b) nimeni nu este mai presus de lege;
c) justiţia se realizează de către instanţele judecătoreşti prevăzute de lege;
d) instanţele militare funcţionează numai în condiţiile legii;
e) competenţa instanţelor judecătoreşti este stabilită prin lege;
f) alcătuirea instanţei şi compunerea completului de judecată trebuiesc făcute cu respectarea riguroasă a legii;
g) procedura de judecată este stabilită prin lege;
h) împotriva hotărârilor judecătoreşti pot fi exercitate căile de atac prevăzute de lege;
i) executarea silită se realizează în condiţiile legii.
13. Ce presupune exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor procesuale?
Răspuns: Desemnează obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale cu bunăcredinţă, adică fără a încălca drepturile şi libertăţile celorlalţi şi potrivit scopului scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
14. Ce semnificaţie are rolul activ al instanţei?
Răspuns: Semnifică implicarea judecătorului cauzei în buna ei soluţionare.
15. Cum are lor implicarea judecătorului cauzei?
Răspuns:
a) judecătorii au îndatorirea de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice; ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare chiar dacă părţile se împotrivesc;
b) cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor, judecătorul este în drept să le solicite acestora să prezinte explicaţii oral sau în scris, precum şi să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare;
c) judecătorii au datoria de a le pune în vedere părţilor drepturile şi obligaţiile ce le revin în funcţie de calitatea lor în proces şi de a stărui, în toate fazele procesuale, pentru soluţionarea amiabilă a cauzei;
d) în faţa primei instanţe judecătorii au datoria de a încerca împăcarea părţilor, chiar dacă acestea sunt reprezentate;
e) potrivit art. 118 C.pr.civ., dacă pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, instanţa îi va pune în vedere la prima zi de înfăţişare să arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apărare.
16. În ce constă controlul judiciar?
Răspuns: Are în vedere existenţa unui al doilea grad de jurisdicţie, astfel încât dacă la nivelul primei instanţe legea a fost greşit aplicată sau s-a pronunţat o hotărâre netemeinică, să poată fi îndreptate aceste erori în cadrul unui al doilea grad de jurisdicţie. În mod obişnuit, legea instituie calea ordinară de atac a apelului, precum şi căi extraordinare de atac (recursul, contestaţia în anulare şi revizuirea).
17. Cum se manifestă colegialitatea instanţei?
Răspuns: Presupune formarea completului de judecată din doi sau mai mulţi judecători, aceasta fiind considerată atât o garanţie a independenţei şi imparţialităţii judecătorilor,
cât şi o garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti. Potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, judecarea apelului se face în complet format din 2 judecători, iar a
recursului în complet format, în regulă, din 3 judecători, numai judecata în prima instanţă fiind realizată de un singur judecător.
18. Ce este şi cum se concretizează egalitatea părţilor?
Răspuns: Reprezintă corespondentul procesual al principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor prevăzut de art. 16 al Constituţiei, ea îmbrăcând două aspecte:
a) egalitatea părţilor în raport cu instanţa, în sensul că aceasta are datoria de a fi imparţială, manifestându-se în mod egal faţă de părţi;
b) egalitatea părţilor între ele, concretizată în recunoaşterea pentru fiecare a aceloraşi drepturi şi obligaţii procesuale, circumstanţiate însă de poziţia procesuală a fiecăreia (reclamant, pârât, intervenient).
19. Cum se prezintă dreptul la apărare?
Răspuns: Este garantat prin modul de organizare şi funcţionare a instanţelor judecătoreşti şi a activităţii de judecată, precum şi prin asigurarea, în condiţiile legii, a asistenţei judiciare.
20. Ce este gratuitatea justiţiei?
Răspuns: Reprezintă complementul natural al egalităţii părţilor, susţinut fiind de argumente precum:
a) părţile nu îşi plătesc judecătorii;
b) sumele plătite de una dintre părţi vor putea fi recuperate, în cazul câştigării procesului, de la adversarul procesual;
c) legea prevede posibilitatea scutirii de la plata taxei de timbru, reducerea sau scutirea unor categorii de cereri de plata taxei de timbru, restituirea parţială a taxei de timbru în anumite situaţii, eşalonarea plăţii taxei de timbru.
21. Ce este principiul contradictorialităţii?
Răspuns: Este o constantă a procesului civil (afară de etapa deliberării şi de cea a pronunţării hotărârii), reprezentând posibilitatea acordată părţilor de a discuta şi argumenta orice chestiune de fapt sau drept apărută în legătură cu judecata la iniţiativa lor sau a instanţei.
22. Care este sensul material al disponibilităţii?
Răspuns: În sens material, desemnează dreptul părţilor de a dispune de obiectul procesului, adică de dreptul subiectiv ori interesul legitim a cărui protecţie este cerută justiţiei (ex.: reclamantul poate renunţa la dreptul dedus judecăţii; părţile pot încheia o tranzacţie; pârâtul poate achiesa în totul sau în parte la pretenţiile reclamantului etc.).
23. Care este sensul procesual al disponibilităţii?
Răspuns: În sens procesual, desemnează prerogativa părţilor de a dispune de mijloacele procedurale recunoscute de lege (propunerea de dovezi, renunţarea la judecată, invocarea de excepţii procesuale, exercitarea căilor de atac etc.).
24. Ce sunt publicitatea şi oralitatea dezbaterilor judiciare?
Răspuns:
a) sunt expresii ale democratismului şi transparenţei justiţiei;
b) art. 121 alin.1 C.pr.civ. stabileşte că şedinţele de judecată vor fi publice, afară de cazurile când legea dispune altfel, însă instanţa poate hotărâ ca dezbaterile să se facă în şedinţă secretă (nepublică) dacă dezbaterea publică ar vătăma ordinea sau moralitatea
publică sau pe părţi. Hotărârea se pronunţă însă întotdeauna în sedinţă publică;
c) potrivit art.6 pct.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, hotărârea trebuie să se pronunţe în public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei sau publicului în timpul întregului sau al unei părţi a procesului,în interesul moralităţii, ordinii publice
sau al securităţii naţionale într-o societate democrată, când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor în proces o cer sau în măsura considerată strict
necesară de către tribunal, când datorită unor împrejurări speciale publicitatea ar fi de natură a aduce atingere intereselor justiţiei;
d) oralitatea (art.127 C.pr.civ) desemnează dreptul părţilor de a-şi susţine verbal pretenţiile, de a propune probe, de a discuta regularitatea actelor de procedură şi de a formula concluzii.
25. Ce este nemijlocirea în procesul civil?
Răspuns: Desemnează obligaţia instanţei de a cerceta în mod direct toate elementele care interesează pentru dezlegarea pricinii.
26. Enumeraţi excepţiile de la principiul nemijlocirii
Răspuns:
a) administrarea dovezilor prin comisie rogatorie (art. 169 alin. (4) C.pr.civ.);
b) administrarea probelor prin procedura asigurării dovezilor (art. 235 şi urm. C.pr.civ.);
c) în cazul declinării de competenţă, dovezile administrate de instanţa necompetentă rămân în principiu câştigate judecăţii, instanţa competentă putând dispune refacerea lor numai pentru motive temeinice (art. 160 C.pr.civ.);
d) dovezile administrate într-o cerere perimată pot fi folosite în cadrul unui nou proces în care se reiterează aceeaşi cerere de chemare în judecată, afară de cazul în care instanţa apreciază că este necesară refacerea lor (art. 254 alin. (2) C.pr.civ.);
e) în cazul admiterii cererii de strămutare, instanţa care a admis această cerere poate hotărî ca actele, deci şi probele administrate anterior strămutării, să fie păstrate (art. 40 alin.(4) C.pr.civ.);
f) instanţa de recurs, după casare, poate trimite cauza spre rejudecare la o altă instanţă de
acelaşi grad, caz în care aceasta va avea în vedere şi probele administrate de vechea instanţă (art. 312 alin.(5) C.pr.civ.);
g) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în caz de casare, atunci când interesele bunei administrări a justiţiei o cer, poate trimite cauza spre o nouă judecată unei alte instanţe de acelaşi grad;
h) în ipoteza cercetării procesului în cazul administrării probelor de către avocaţi (art. 241/1 -241/22 C.pr.civ.);
i) în cazul proceselor funciare, expertizele extrajudiciare prezentate de către părţi au
aceeaşi valoare probantă ca şi expertizele ordonate de către instanţa de judecată, cu condiţia ca acestea să fie efectuate de experţi autorizaţi de către Ministerul Justiţiei (art. 4 alin.(5) din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005).
27. Ce este continuitatea?
Răspuns: Semnifică faptul că hotărârea trebuie să fie dată de aceiaşi judecători în faţa cărora a avut loc dezbaterea în fond a pricinii.
28. În ce constă principiul celerităţii?
Răspuns : Acest principiu exprimă cerinţa ca procesul să se soluţioneze într-un termen rezonabil, ideal, optim şi previzibil.
29. Care este limba oficială în justiţie?
Răspuns: Limba română, însă cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale, cetăţenii
străini, precum şi persoanele care nu înţeleg sau nu vorbesc limba română cu dreptul de a lua cunoştinţă de actele dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii prin interpret.
Trimiteți un comentariu