Întrebări şi răspunsuri medicină legală (XII)
01. De câte feluri sunt leziunile traumatice ale coloanei vertebrale ?
Răspuns :
a) luxaţii ;
b) fracturi ;
c) leziuni discoligamentare.
02. Clasificaţi traumatismele vertebro-medulare în funcţie de interesarea lezională a măduvii spinării
Răspuns :
a) traumatismele vertebrale mielice - cu leziuni meningo-medulare ;
b) traumatismele vertebrale amielice – fără lezarea măduvei spinării.
03. Ce sunt luxaţiile coloanei vertebrale?
Răspuns : Se produc cu mai mare uşurinţă în regiunile anatomice care sunt mai expuse unor mişcări bruşte de flexie sau extensie. După modalitatea de producere luxaţiile pot să fie de tip anterior, posterior şi lateral.
04. Cum se prezintă luxaţiile coloanei cervicale ?
Răspuns: Sunt cele mai frecvente leziuni traumatice ale coloanei vertebrale. Se localizează mai frecvent la nivelul C5-C6. Se produc prin flexia anterioară, laterală sau extensia gâtului. Pot fi de tip anterior, posterior şi lateral. Se pot asocia cu fracturi ale coloanei vertebrale. Luxaţiile complete au de obicei o evoluţie gravă, putând duce la moarte prin edem medular ascendent.
05. Cum se prezintă luxaţiile coloanei dorsale şi lombare?
Răspuns: Sunt mult mai rar întâlnite decât luxaţiile coloanei cervicale. Se localizează mai frecvent la nivel D11-D12 şi D12-L1. Aceste luxaţii sunt consecinţa unei schimbări bruşte a curburii coloanei vertebrale.
06. Clasificaţi fracturile coloanei vertebrale în funcţie de structura anatomică interesată
Răspuns:
a) fracturi ale arcului vertebral;
b) fracturi de corp vertebral.
07. De câte feluri sunt fracturile arcului vertebral?
Răspuns:
a) fractura lamelor vertebrale;
b) fractura apofizelor transverse;
c) fractura apofizelor spinoase;
d) fractura apofizelor articulare.
08. De câte feluri sunt fracturile de corp vertebral?
Răspuns:
a) fracturi parcelare;
b) fracturi totale.
09. Cum se prezintă fracturile arcurilor vertebrale?
Răspuns: Sunt mai frecvente deoarece prin situaţia lor anatomică aceste structuri sunt mai uşor abordabile decât corpii vertebrali. Cel mai des aceste fracturi se produc prin mecanism direct (lovire cu sau de corpuri dure, lovire cu obiecte înţepătoare-tăietoare, despicătoare şi prin acţiunea proiectilelor).
10. Cum se prezintă fracturile parţiale ale corpilor vertebrali?
Răspuns: Sunt mai rar întâlnite decât cele totale. Se pot produce prin hiperflexie sau prin cădere în ax. Morfologic pot îmbrăca aspecte variate: fisuri ale corticalei, fracturi ale marginilor vertebrale, fracturi ale planşeului sau plafonului vertebral, fracturi parţiale transversale.
11. Cum se prezintă fracturile totale directe ale corpilor vertebrali?
Răspuns : Se pot produce prin loviri puternice cu corpuri dure, compresiune, călcare, proiectile, instrumente despicătoare şi înţepătortăietoare.
12. Cum se prezintă fracturile totale indirecte ale corpilor vertebrali ?
Răspuns : Se pot realiza prin mecanisme diferite: prin tasare, prin hiperflexie anterioară, prin hiperfexie laterală, prin hiperextensie şi prin răsucire.
13. Ce sunt leziunile traumatice disco-ligamentare ?
Răspuns : Sunt de obicei asociate cu fracturile şi luxaţiile coloanei vertebrale. Sub aspect morfologic se pot întâlni rupturi ligamentare şi leziuni ale discului intervertebral (fisuri, rupturi, putându-se ajunge până la zdrobirea discului intervertebral).
14. De câte feluri sunt leziunile traumatice meningo-medulare?
Răspuns:
a) contuzia medulară;
b) dilacerarea medulară;
c) edemul medular;
d) revărsatele sanguine intrarahidiene.
15. De cât feluri sunt revărsatele sanguine intrarahidiene ?
Răspuns :
a) extradurale ;
b) subdurale ;
c) subarahnoidiene ;
d) intramedulare.
16. Cum se prezintă simptomatologia clinică a leziunilor medulare ?
Răspuns: Este variată şi depinde de localizarea şi extinderea leziunii, traducându-se prin tulburări motorii, senzitive sau vegetative.
17. Care este evoluţia traumatismului vertebro-medular?
Răspuns: Evoluţia unui traumatism vertebro-medular este variabilă. În cazuri grave poate duce la moarte, fie direct prin lezarea bulbului sau prin edem medular ascendent (în traumatismele coloanei cervicale), fie secundar prin complicaţii, în special de ordin septic (meningite, mielite, bronhopneumonii, etc.). În caz de supravieţuire pot să apară tulburări neurologice sechelare cu constituirea unor infirmităţi şi/sau invalidităţi.
18. De câte feluri sunt traumatismele gâtului?
Răspuns :
a) închise ;
b) deschise.
19. Cum se prezintă traumatismele închise ale gâtului?
Răspuns : Traumatismele închise ale gâtului se pot produce prin lovire directă cu corpuri contondente sau prin compresiune. Ca aspecte lezionale putem întâlni echimoze, hematoame, infiltrate sanguine în musculatura gâtului, rupturi de muşchi şi tendoane (parţiale sau totale). Prin lezarea chiar de intensitate redusă a zonei sinocarotidiene se poate produce moarte prin inhibiţie. Prin compresiunea gâtului (spânzurare, strangulare) se pot produce fracturi ale osului hioid, precum şi rupturi ale cartilajelor laringiene.
20. Cum se prezintă traumatismele deschise ale gâtului ?
Răspuns : Traumatismele deschise ale gâtului se pot produce prin acţiunea armelor albe (instrumentelor tăietoare, înţepătoare–tăietoare, despicătoare) şi mai rar prin acţiunea armelor de foc. Prin acţiunea instrumentelor tăietoare, înţepătoaretăietoare şi despicătoare se produc plăgi, de obicei profunde, care interesează musculatura şi uneori cartilajele laringiene sau traheea şi chiar coloana vertebrală. Prin secţionarea vaselor gâtului se produc hemoragii masive. În caz de secţionare a venelor jugulare se pot produce embolii aeriene. O formă particulară de leziune deschisă a gâtului este decapitarea. Decapitarea este o plagă profundă care interesează părţile moi ale gâtului, laringele sau prima porţiune a traheei şi coloana vertebrală. Poate fi parţială sau totală. Se poate produce prin călcare de tren sau mai rar prin acţiunea instrumentelor despicătoare sau tăietoare.
Răspuns :
a) luxaţii ;
b) fracturi ;
c) leziuni discoligamentare.
02. Clasificaţi traumatismele vertebro-medulare în funcţie de interesarea lezională a măduvii spinării
Răspuns :
a) traumatismele vertebrale mielice - cu leziuni meningo-medulare ;
b) traumatismele vertebrale amielice – fără lezarea măduvei spinării.
03. Ce sunt luxaţiile coloanei vertebrale?
Răspuns : Se produc cu mai mare uşurinţă în regiunile anatomice care sunt mai expuse unor mişcări bruşte de flexie sau extensie. După modalitatea de producere luxaţiile pot să fie de tip anterior, posterior şi lateral.
04. Cum se prezintă luxaţiile coloanei cervicale ?
Răspuns: Sunt cele mai frecvente leziuni traumatice ale coloanei vertebrale. Se localizează mai frecvent la nivelul C5-C6. Se produc prin flexia anterioară, laterală sau extensia gâtului. Pot fi de tip anterior, posterior şi lateral. Se pot asocia cu fracturi ale coloanei vertebrale. Luxaţiile complete au de obicei o evoluţie gravă, putând duce la moarte prin edem medular ascendent.
05. Cum se prezintă luxaţiile coloanei dorsale şi lombare?
Răspuns: Sunt mult mai rar întâlnite decât luxaţiile coloanei cervicale. Se localizează mai frecvent la nivel D11-D12 şi D12-L1. Aceste luxaţii sunt consecinţa unei schimbări bruşte a curburii coloanei vertebrale.
06. Clasificaţi fracturile coloanei vertebrale în funcţie de structura anatomică interesată
Răspuns:
a) fracturi ale arcului vertebral;
b) fracturi de corp vertebral.
07. De câte feluri sunt fracturile arcului vertebral?
Răspuns:
a) fractura lamelor vertebrale;
b) fractura apofizelor transverse;
c) fractura apofizelor spinoase;
d) fractura apofizelor articulare.
08. De câte feluri sunt fracturile de corp vertebral?
Răspuns:
a) fracturi parcelare;
b) fracturi totale.
09. Cum se prezintă fracturile arcurilor vertebrale?
Răspuns: Sunt mai frecvente deoarece prin situaţia lor anatomică aceste structuri sunt mai uşor abordabile decât corpii vertebrali. Cel mai des aceste fracturi se produc prin mecanism direct (lovire cu sau de corpuri dure, lovire cu obiecte înţepătoare-tăietoare, despicătoare şi prin acţiunea proiectilelor).
10. Cum se prezintă fracturile parţiale ale corpilor vertebrali?
Răspuns: Sunt mai rar întâlnite decât cele totale. Se pot produce prin hiperflexie sau prin cădere în ax. Morfologic pot îmbrăca aspecte variate: fisuri ale corticalei, fracturi ale marginilor vertebrale, fracturi ale planşeului sau plafonului vertebral, fracturi parţiale transversale.
11. Cum se prezintă fracturile totale directe ale corpilor vertebrali?
Răspuns : Se pot produce prin loviri puternice cu corpuri dure, compresiune, călcare, proiectile, instrumente despicătoare şi înţepătortăietoare.
12. Cum se prezintă fracturile totale indirecte ale corpilor vertebrali ?
Răspuns : Se pot realiza prin mecanisme diferite: prin tasare, prin hiperflexie anterioară, prin hiperfexie laterală, prin hiperextensie şi prin răsucire.
13. Ce sunt leziunile traumatice disco-ligamentare ?
Răspuns : Sunt de obicei asociate cu fracturile şi luxaţiile coloanei vertebrale. Sub aspect morfologic se pot întâlni rupturi ligamentare şi leziuni ale discului intervertebral (fisuri, rupturi, putându-se ajunge până la zdrobirea discului intervertebral).
14. De câte feluri sunt leziunile traumatice meningo-medulare?
Răspuns:
a) contuzia medulară;
b) dilacerarea medulară;
c) edemul medular;
d) revărsatele sanguine intrarahidiene.
15. De cât feluri sunt revărsatele sanguine intrarahidiene ?
Răspuns :
a) extradurale ;
b) subdurale ;
c) subarahnoidiene ;
d) intramedulare.
16. Cum se prezintă simptomatologia clinică a leziunilor medulare ?
Răspuns: Este variată şi depinde de localizarea şi extinderea leziunii, traducându-se prin tulburări motorii, senzitive sau vegetative.
17. Care este evoluţia traumatismului vertebro-medular?
Răspuns: Evoluţia unui traumatism vertebro-medular este variabilă. În cazuri grave poate duce la moarte, fie direct prin lezarea bulbului sau prin edem medular ascendent (în traumatismele coloanei cervicale), fie secundar prin complicaţii, în special de ordin septic (meningite, mielite, bronhopneumonii, etc.). În caz de supravieţuire pot să apară tulburări neurologice sechelare cu constituirea unor infirmităţi şi/sau invalidităţi.
18. De câte feluri sunt traumatismele gâtului?
Răspuns :
a) închise ;
b) deschise.
19. Cum se prezintă traumatismele închise ale gâtului?
Răspuns : Traumatismele închise ale gâtului se pot produce prin lovire directă cu corpuri contondente sau prin compresiune. Ca aspecte lezionale putem întâlni echimoze, hematoame, infiltrate sanguine în musculatura gâtului, rupturi de muşchi şi tendoane (parţiale sau totale). Prin lezarea chiar de intensitate redusă a zonei sinocarotidiene se poate produce moarte prin inhibiţie. Prin compresiunea gâtului (spânzurare, strangulare) se pot produce fracturi ale osului hioid, precum şi rupturi ale cartilajelor laringiene.
20. Cum se prezintă traumatismele deschise ale gâtului ?
Răspuns : Traumatismele deschise ale gâtului se pot produce prin acţiunea armelor albe (instrumentelor tăietoare, înţepătoare–tăietoare, despicătoare) şi mai rar prin acţiunea armelor de foc. Prin acţiunea instrumentelor tăietoare, înţepătoaretăietoare şi despicătoare se produc plăgi, de obicei profunde, care interesează musculatura şi uneori cartilajele laringiene sau traheea şi chiar coloana vertebrală. Prin secţionarea vaselor gâtului se produc hemoragii masive. În caz de secţionare a venelor jugulare se pot produce embolii aeriene. O formă particulară de leziune deschisă a gâtului este decapitarea. Decapitarea este o plagă profundă care interesează părţile moi ale gâtului, laringele sau prima porţiune a traheei şi coloana vertebrală. Poate fi parţială sau totală. Se poate produce prin călcare de tren sau mai rar prin acţiunea instrumentelor despicătoare sau tăietoare.
Trimiteți un comentariu