Întrebări şi răspunsuri procedură civilă (04)
01. Definiţi acţiunea civilă
Răspuns : Acţiunea civilă reprezintă ansamblul mijloacelor procesuale prin care poate fi solicitat şi asigurat concursul unui organ jurisdicţional în vederea recunoaşterii sau realizării unui drept ori interes, fie prin afirmarea dreptului subiectiv preexistent sau constituirea unei situaţii juridice noi, fie prin plata unei despăgubiri sau şi prin plata unei
despăgubiri.
02. Clasificaţi acţiunile civile
Răspuns :
a) acţiuni patrimoniale şi acţiuni extrapatrimoniale ;
b) acţiuni mobiliare şi acţiuni imobiliare ;
c) acţiuni personale şi acţiuni reale ;
d) acţiuni petitorii şi acţiuni posesorii ;
e) acţiuni în realizare, acţiuni în constatare şi acţiuni în constituire (sau în transformare).
03. Ce sunt acţiunile patrimoniale ?
Răspuns : Sunt cele care privesc drepturi sau situaţii juridice având conţinut economic. La rândul lor, acestea pot fi :
a) imobiliare ;
b) mobiliare ;
c) personale ;
d) reale ;
e) petitorii ;
f) posesorii.
04. Ce sunt acţiunile extrapatrimoniale ?
Răspuns : Sunt acele acţiuni care protejează drepturi personale nepatrimoniale. De exemplu :
a) dreptul la viaţă ;
b) dreptul la sănătate şi integritate fizică şi morală ;
c) drepturi personale nepatrimoniale de autor ;
d) drepturi privind identificarea persoanei fizice, etc.
05. Ce este acţiunea mobiliară?
Răspuns: Este acea acţiune prin care se valorifică sau protejează un drept asupra unui bun mobil prin natura lui, prin determinarea legii sau prin anticipaţie.
06. Ce este acţiunea imobiliară?
Răspuns: Este cea prin care se tinde la valorificarea unui drept asupra unui bun imobil prin natura lui, prin obiectul la care se aplică sau prin destinaţie.
07. Care este diferenţa dintre acţiunea mobiliară şi acţiunea imobiliară sub aspectul capacităţii procesuale?
Răspuns: Exercitarea unei acţiuni imobiliare este, în general, considerată un act
de dispoziţie; exercitarea unei acţiuni mobiliare este, obişnuit, considerată un act de administrare.
08. Care este diferenţa dintre acţiunea mobiliară şi acţiunea imobiliară sub aspectul competenţei instanţei?
Răspuns: Acţiunile privitoare la bunuri mobile se introduc de regulă la instanţa de la domiciliul pârâtului; cele privitoare la bunuri imobile, la instanţa de la locul situării
imobilului (art.13 C.pr.civ). Totuşi, competenţa este alternativă în cazul acţiunilor personale imobiliare (art. 10 pct.1,2 C.pr.civ).
09. Care este diferenţa dintre acţiunea mobiliară şi acţiunea imobiliară sub aspectul executării silite?
Răspuns: Regulile care guvernează executarea mobiliară, respectiv imobiliară sunt diferite.
10. Care este diferenţa dintre acţiunea mobiliară şi acţiunea imobiliară sub aspectul legii aplicabile?
Răspuns: În cazul litigiilor cu elemente de extraneintate acţiunile privitoare la bunuri mobile sunt guvernate de legea persoanei (lex personalis); cele privitoare la bunuri imobile sunt guvernate de legea statului în care se găsesc (lex rei sitae).
11. Ce sunt acţiunile personale?
Răspuns: Sunt cele prin care se valorifică sau se protejează drepturi de creanţă, putând fi mobiliare (când dreptul de creanţă are ca obiect un bun mobil) sau imobiliare (când dreptul are ca obiect un bun imobil).
12. Ce sunt acţiunile reale?
Răspuns: Acţiunile reale sunt cele prin care se tinde la valorificarea unui drept real asupra unui bun, putând fi mobiliare sau imobiliare, după cum dreptul real are ca
obiect un bun mobil sau imobil.
13. Care este diferenţa dintre acţiunea personală şi acţiunea reală sub aspectul calităţii procesuale pasive ?
Răspuns : În cazul acţiunilor personale, titularul dreptului se îndreaptă împotriva subiectului pasiv al raportului obligaţional; în cazul acţiunii reale, reclamantul se îndreaptă împotriva celui care deţine bunul.
14. Care este diferenţa dintre acţiunea personală şi acţiunea reală sub aspectul competenţei teritoriale ?
Răspuns : Acţiunile personale se adresează instanţei de la domiciliul debitorului
(pârâtului); acţiunile reale se introduc instanţei de la locul situării bunului (acţiunile reale imobiliare, art.13 C.pr.civ.), de la domiciliul sau reşedinţa pârâtului (acţiunile reale mobiliare), competenţa putând fi chiar alternativă în cazul acţinilor reale mobiliare şi acţiunilor personale imobiliare şi mobiliare.
15. Care este diferenţa dintre acţiunea personală şi acţiunea reală sub aspectul prescripţiei dreptului la acţiune ?
Răspuns : Acţiunile personale se prescriu într-un termen de 3 ani; acţiunile reale sunt, unele, imprescriptibile, altele prescriptibile în diferite termene.
16. Ce sunt acţiunile petitorii ?
Răspuns : Sunt cele prin care se tinde la apărarea dreptului de proprietate sau altui drept real, ele vizând fondul dreptului şi aparţinând celui care se pretinde a fi titularul dreptului real.
17. Ce sunt acţiunile posesorii ?
Răspuns : Acţiuni care tind la apărarea posesiei, ca stare de fapt.
18. Care este diferenţa dintre acţiunea petitorie şi acţiunea posesorie sub aspectul probaţiunii ?
Răspuns : În cazul acţiunii petitorii, reclamantul trebuie să facă dovada că este titularul
dreptului real ; în cazul acţiunii posesorii, reclamantul este suficient să-şi dovedească simpla calitate de posesor, nefiindu-i cerută şi dovada calităţii de proprietar.
19. Care este diferenţa dintre acţiunea petitorie şi acţiunea posesorie sub aspectul termenului de exercitare ?
Răspuns : În cazul acţiunii petitorii, sunt de observat diferitele termene de prescripţie; în cazul acţiunii posesorii, termenul are durata de 1 an şi curge de la data tulburării sau deposedării, iar ca natură juridică este unul de procedură, deci în principiu nesusceptibil de întrerupere sau suspendare.
20. Care este diferenţa dintre acţiunea petitorie şi acţiunea posesorie sub aspectul autorităţii de lucru judecat ?
Răspuns :
a) hotărârea judecătorească pronunţată în posesoriu nu are autoritate de lucru judecat într-o acţiune petitorie ulterioară (diferă cauza);
b) hotărârea judecătorească pronunţată în petitoriu are autoritate de lucru judecat într-o acţiune posesorie ulterioară (prin proprietate se apără implicit şi posesia);
c) hotărârea judecătorească pronunţată în posesoriu are autoritate de lucru judecat faţă de o acţiune posesorie ulterioară dacă starea de fapt şi caracterele posesiei nu s-au schimbat în raport cu cele existente la momentul judecării primei acţiuni.
21. Ce este acţiunea în realizare ?
Răspuns : Este cea prin care reclamantul ce se pretinde titularul unui drept subiectiv încălcat solicită obligarea pârâtului la respectarea acestuia sau, după caz, la plata
despăgubirilor pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat. Hotărârea instanţei prin care se admite o asemenea acţiune valorează titlu executoriu. Se mai numeşte şi:
a) acţiune în condamnare;
b) acţiune în adjudecare;
c) acţiune cu putere executorie.
22. Ce este în acţiunea în constatare?
Răspuns: Este cea prin care se solicită fie constatarea existenţei dreptului reclamantului (acţiune în constatare pozitivă), fie inexistenţa unui drept al pârâtului împotriva reclamantului (acţiune în constatare negativă). Hotărârea pronunţată într-o asemenea acţiune este lipsită de forţă executorie, căci ea constată, nu obligă la a da, a face sau a nu face.
23. Care sunt condiţiile speciale cerute în cazul acţiunii în constatare?
Răspuns:
a) să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept;
b) să nu aibă la îndemână o acţiune în realizarea dreptului.
24. Ce este acţiunea în constituire?
Răspuns: Este cea prin care se solicită instanţei ca, aplicând legea la anumite fapte, să creeze între părţi o situaţie juridică nouă (ex.: acţiunea de divorţ, acţiunea pentru desfacerea adopţiei, pentru stabilirea filiaţiei, pentru tăgada paternităţii, pentru punerea sub interdicţie ş.a.). În mod obişnuit, aceste acţiuni produc efecte doar pentru viitor şi
au caracter strict personal, putând fi exercitate, de regulă, doar de subiecţii situaţiilor juridice deduse judecăţii.
Răspuns : Acţiunea civilă reprezintă ansamblul mijloacelor procesuale prin care poate fi solicitat şi asigurat concursul unui organ jurisdicţional în vederea recunoaşterii sau realizării unui drept ori interes, fie prin afirmarea dreptului subiectiv preexistent sau constituirea unei situaţii juridice noi, fie prin plata unei despăgubiri sau şi prin plata unei
despăgubiri.
02. Clasificaţi acţiunile civile
Răspuns :
a) acţiuni patrimoniale şi acţiuni extrapatrimoniale ;
b) acţiuni mobiliare şi acţiuni imobiliare ;
c) acţiuni personale şi acţiuni reale ;
d) acţiuni petitorii şi acţiuni posesorii ;
e) acţiuni în realizare, acţiuni în constatare şi acţiuni în constituire (sau în transformare).
03. Ce sunt acţiunile patrimoniale ?
Răspuns : Sunt cele care privesc drepturi sau situaţii juridice având conţinut economic. La rândul lor, acestea pot fi :
a) imobiliare ;
b) mobiliare ;
c) personale ;
d) reale ;
e) petitorii ;
f) posesorii.
04. Ce sunt acţiunile extrapatrimoniale ?
Răspuns : Sunt acele acţiuni care protejează drepturi personale nepatrimoniale. De exemplu :
a) dreptul la viaţă ;
b) dreptul la sănătate şi integritate fizică şi morală ;
c) drepturi personale nepatrimoniale de autor ;
d) drepturi privind identificarea persoanei fizice, etc.
05. Ce este acţiunea mobiliară?
Răspuns: Este acea acţiune prin care se valorifică sau protejează un drept asupra unui bun mobil prin natura lui, prin determinarea legii sau prin anticipaţie.
06. Ce este acţiunea imobiliară?
Răspuns: Este cea prin care se tinde la valorificarea unui drept asupra unui bun imobil prin natura lui, prin obiectul la care se aplică sau prin destinaţie.
07. Care este diferenţa dintre acţiunea mobiliară şi acţiunea imobiliară sub aspectul capacităţii procesuale?
Răspuns: Exercitarea unei acţiuni imobiliare este, în general, considerată un act
de dispoziţie; exercitarea unei acţiuni mobiliare este, obişnuit, considerată un act de administrare.
08. Care este diferenţa dintre acţiunea mobiliară şi acţiunea imobiliară sub aspectul competenţei instanţei?
Răspuns: Acţiunile privitoare la bunuri mobile se introduc de regulă la instanţa de la domiciliul pârâtului; cele privitoare la bunuri imobile, la instanţa de la locul situării
imobilului (art.13 C.pr.civ). Totuşi, competenţa este alternativă în cazul acţiunilor personale imobiliare (art. 10 pct.1,2 C.pr.civ).
09. Care este diferenţa dintre acţiunea mobiliară şi acţiunea imobiliară sub aspectul executării silite?
Răspuns: Regulile care guvernează executarea mobiliară, respectiv imobiliară sunt diferite.
10. Care este diferenţa dintre acţiunea mobiliară şi acţiunea imobiliară sub aspectul legii aplicabile?
Răspuns: În cazul litigiilor cu elemente de extraneintate acţiunile privitoare la bunuri mobile sunt guvernate de legea persoanei (lex personalis); cele privitoare la bunuri imobile sunt guvernate de legea statului în care se găsesc (lex rei sitae).
11. Ce sunt acţiunile personale?
Răspuns: Sunt cele prin care se valorifică sau se protejează drepturi de creanţă, putând fi mobiliare (când dreptul de creanţă are ca obiect un bun mobil) sau imobiliare (când dreptul are ca obiect un bun imobil).
12. Ce sunt acţiunile reale?
Răspuns: Acţiunile reale sunt cele prin care se tinde la valorificarea unui drept real asupra unui bun, putând fi mobiliare sau imobiliare, după cum dreptul real are ca
obiect un bun mobil sau imobil.
13. Care este diferenţa dintre acţiunea personală şi acţiunea reală sub aspectul calităţii procesuale pasive ?
Răspuns : În cazul acţiunilor personale, titularul dreptului se îndreaptă împotriva subiectului pasiv al raportului obligaţional; în cazul acţiunii reale, reclamantul se îndreaptă împotriva celui care deţine bunul.
14. Care este diferenţa dintre acţiunea personală şi acţiunea reală sub aspectul competenţei teritoriale ?
Răspuns : Acţiunile personale se adresează instanţei de la domiciliul debitorului
(pârâtului); acţiunile reale se introduc instanţei de la locul situării bunului (acţiunile reale imobiliare, art.13 C.pr.civ.), de la domiciliul sau reşedinţa pârâtului (acţiunile reale mobiliare), competenţa putând fi chiar alternativă în cazul acţinilor reale mobiliare şi acţiunilor personale imobiliare şi mobiliare.
15. Care este diferenţa dintre acţiunea personală şi acţiunea reală sub aspectul prescripţiei dreptului la acţiune ?
Răspuns : Acţiunile personale se prescriu într-un termen de 3 ani; acţiunile reale sunt, unele, imprescriptibile, altele prescriptibile în diferite termene.
16. Ce sunt acţiunile petitorii ?
Răspuns : Sunt cele prin care se tinde la apărarea dreptului de proprietate sau altui drept real, ele vizând fondul dreptului şi aparţinând celui care se pretinde a fi titularul dreptului real.
17. Ce sunt acţiunile posesorii ?
Răspuns : Acţiuni care tind la apărarea posesiei, ca stare de fapt.
18. Care este diferenţa dintre acţiunea petitorie şi acţiunea posesorie sub aspectul probaţiunii ?
Răspuns : În cazul acţiunii petitorii, reclamantul trebuie să facă dovada că este titularul
dreptului real ; în cazul acţiunii posesorii, reclamantul este suficient să-şi dovedească simpla calitate de posesor, nefiindu-i cerută şi dovada calităţii de proprietar.
19. Care este diferenţa dintre acţiunea petitorie şi acţiunea posesorie sub aspectul termenului de exercitare ?
Răspuns : În cazul acţiunii petitorii, sunt de observat diferitele termene de prescripţie; în cazul acţiunii posesorii, termenul are durata de 1 an şi curge de la data tulburării sau deposedării, iar ca natură juridică este unul de procedură, deci în principiu nesusceptibil de întrerupere sau suspendare.
20. Care este diferenţa dintre acţiunea petitorie şi acţiunea posesorie sub aspectul autorităţii de lucru judecat ?
Răspuns :
a) hotărârea judecătorească pronunţată în posesoriu nu are autoritate de lucru judecat într-o acţiune petitorie ulterioară (diferă cauza);
b) hotărârea judecătorească pronunţată în petitoriu are autoritate de lucru judecat într-o acţiune posesorie ulterioară (prin proprietate se apără implicit şi posesia);
c) hotărârea judecătorească pronunţată în posesoriu are autoritate de lucru judecat faţă de o acţiune posesorie ulterioară dacă starea de fapt şi caracterele posesiei nu s-au schimbat în raport cu cele existente la momentul judecării primei acţiuni.
21. Ce este acţiunea în realizare ?
Răspuns : Este cea prin care reclamantul ce se pretinde titularul unui drept subiectiv încălcat solicită obligarea pârâtului la respectarea acestuia sau, după caz, la plata
despăgubirilor pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat. Hotărârea instanţei prin care se admite o asemenea acţiune valorează titlu executoriu. Se mai numeşte şi:
a) acţiune în condamnare;
b) acţiune în adjudecare;
c) acţiune cu putere executorie.
22. Ce este în acţiunea în constatare?
Răspuns: Este cea prin care se solicită fie constatarea existenţei dreptului reclamantului (acţiune în constatare pozitivă), fie inexistenţa unui drept al pârâtului împotriva reclamantului (acţiune în constatare negativă). Hotărârea pronunţată într-o asemenea acţiune este lipsită de forţă executorie, căci ea constată, nu obligă la a da, a face sau a nu face.
23. Care sunt condiţiile speciale cerute în cazul acţiunii în constatare?
Răspuns:
a) să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept;
b) să nu aibă la îndemână o acţiune în realizarea dreptului.
24. Ce este acţiunea în constituire?
Răspuns: Este cea prin care se solicită instanţei ca, aplicând legea la anumite fapte, să creeze între părţi o situaţie juridică nouă (ex.: acţiunea de divorţ, acţiunea pentru desfacerea adopţiei, pentru stabilirea filiaţiei, pentru tăgada paternităţii, pentru punerea sub interdicţie ş.a.). În mod obişnuit, aceste acţiuni produc efecte doar pentru viitor şi
au caracter strict personal, putând fi exercitate, de regulă, doar de subiecţii situaţiilor juridice deduse judecăţii.
Trimiteți un comentariu