Întrebări şi răspunsuri medicină legală (XIII)
01. Cum se prezintă traumatismul toracic închis ?
Răspuns : Leziunile pot interesa peretele cutiei toracice (părţi moi şi schelet) şi viscerele intratoracice.
02. Cum se prezintă leziunile de părţi moi din traumatismul toracic închis?
Răspuns: Sunt reprezentate de echimoze, hematoame, infiltrate sanguine în musculatură. Aceste leziuni, neînsoţite de alte leziuni traumatice apar în cadrul unor traumatisme de intensitate redusă.
03. Cum se prezintă leziunile scheletului toracic?
Răspuns: Apar în traumatismele de intensitate mai mare. Sub aspect lezional putem întâlni fracturi ale sternului şi coastelor, precum şi leziuni ale coloanei vertebrale dorsale (luxaţii şi fracturi).
04. Cum se produc fracturile costale directe?
Răspuns: Prin lovire cu sau de corpuri contondente. Se localizează în aria de impact şi interesează un număr redus de coaste (1-3 coaste).
05. Cum se produc fracturile costale indirecte ?
Răspuns : Se produc cel mai frecvent prin compresiune. Interesează un număr mai mare de coaste (2-10 coaste), fiind situate de obicei în două planuri. În caz de compresiuni puternice putem întâlni fracturi costale bilaterale, dispuse în patru linii. Fracturile costale
pot fi cu sau fără deplasare. Cele cu deplasare pot produce leziuni pleuropulmonare cu hemopneumotorace şi mai rar leziuni cardiace cu hemopericard sau hemotorace. Fracturile costale multiple, în special cele cu volet costal, determină tulburări grave în dinamica respiratorie, cu insuficienţă respiratorie severă, care poate duce la deces.
06. Cum se prezintă leziunile viscerale în traumatismul toracic închis?
Răspuns : Sunt reprezentate de rupturi ale viscerelor intratoracice. Rupturile viscerale se pot produce direct în traumatismele contuzive grave (precipitare, lovire puternică, compresiune, proiectare) sau indirect, prin lezarea de către un fragment costal în fracturi costale cu deplasare. Consecinţele depind de organul interesat. Rupturile plămânilor determină hemopneumotorace, şi în unele cazuri emfizem mediastinal şi emfizem subcutanat. Rupturile inimii determină hemopericard sau hemotorace (când este rupt şi pericardul). În traumatismele puternice se produc rupturi ale vaselor mari, cu hemoragie internă masivă.
07. Cum se prezintă traumatismul toracic deschis?
Răspuns : În noţiunea de traumatism toracic deschis sunt incluse plăgile penetrante toracice produse de arme albe sau prin împuşcare. Leziunile pot interesa părţile moi ale cutiei toracice, coastele, pleura şi viscerele toracice. În traumatismul toracic deschis putem întâlni secţionarea vaselor intercostale cu hemoragie externă consecutivă, lezarea pleurei şi plămânilor cu hemopneumotorace şi lezarea inimii cu hemopericard sau hemotorace (când breşa pericardică este mare).
08. Cum se prezintă traumatismele abdominale închise simple?
Răspuns: Implică numai leziuni ale peretelui abdominal.
09. Cum se prezintă traumatismele abdominale închise grave?
Răspuns: Apar leziuni ale viscerelor abdominale.
10. Cum se produc leziunile viscerale în traumatismul abdominal închis?
Răspuns: Se pot produce prin compresiune, precipitare şi proiectare. Putem întâlni rupturi ale organelor parenchimatoase (ficat, splină, rinichi) şi mai rar rupturi ale organelor cavitare (stomac, intestin).
11. Cum se prezintă morfologic rupturile organelor parenchimatoase?
Răspuns: Depind de organul afectat. Ruptura ficatului şi splinei determină hemoperitoneu. În ruptura rinichiului şi pancreasului apare hematom retroperitoneal (perirenal sau peripancreatic). Rupturile intestinului şi stomacului produc peritonite.
12. Care sunt consecinţele rupturilor viscerale în traumatismul abdominal închis?
Răspuns: Depind de organul afectat. Ruptura ficatului şi splinei determină hemoperitoneu. În ruptura rinichiului şi pancreasului apare hematom retroperitoneal (perirenal sau peripancreatic). Rupturile intestinului şi stomacului produc peritonite.
13. Ce sunt rupturile “în doi timpi”?
Răspuns: La nivelul organelor parenchimatoase, în special la nivelul splinei, pot apărea rupturi “în doi timpi”: în primul timp se produce un hematom intraparenchimatos subcapsular cu păstrarea intactă a capsulei, iar în cel de-al doilea timp, după un interval liber, se produce ruptura capsulei cu apariţia unui hemoperitoneu, cu simptomatologia unui abdomen acut chirurgical.
14. Cum se prezintă traumatismul abdominal deschis ?
Răspuns: În această categorie se includ plăgile abdominale, nepenetrante sau penetrante în cavitatea peritoneală. Plăgile penetrante pot fi simple, când nu sunt însoţite de leziuni viscerale şi grave când se asociază şi leziuni ale viscerelor abdominale. Consecinţele leziunilor viscerale depind de organele interesate. Prin lezarea organelor parenchimatoase se produc hemoragii interne (hemoperitoneu, hematom retroperitoneal), iar prin lezarea organelor cavitare se produc peritonite. Plăgile abdominale penetrante, indiferent dacă sunt sau nu asociate cu leziuni viscerale, sunt considerate ca fiind leziuni primejdioase pentru viaţă.
15. De câte feluri este cauzalitatea directă în tanatogeneza traumatismelor mecanice?
Răspuns:
a) necondiţionată;
b) condiţionată.
16. Ce este cauzalitatea directă necondiţionată în tanatogeneza traumatismelor mecanice?
Răspuns: În această formă de cauzalitate, între traumatism şi complexul morfofuncţional care produce moartea nu se interpune nici o verigă. De exemplu: zdrobirea craniului şi conţinutului, decapitarea, leziuni grave ale organelor vitale.
17. Ce este cauzalitatea directă condiţionată în tanatogeneza traumatismelor mecanice?
Răspuns: Între traumatism şi complexul morfofuncţional care produce moartea intervin o serie de factori condiţionali care pot avea un rol adjuvant sau determinant în producerea morţii.
18. Ce sunt factorii adjuvanţi în cauzalitatea directă condiţionată ?
Răspuns: Pot fi endogeni (stări patologice preexistente) şi exogeni (factori de mediu, tratamente, consum de alcool, etc.). Intervenţia factorilor adjuvanţi nu rupe nexul de cauzalitate. Pentru exemplificare prezentăm cazul unui individ decedat prin traumatism cranio-cerebral cu fractură de calotă şi bază craniană şi leziuni meningo-cerebrale (hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană, contuzie cerebrală). În plus s-au constatat modificări de ateroscleroză cerebrală iar examenul toxicologic a evidenţiat că individul era sub influenţa băuturilor alcoolice. În exemplul dat traumatismul produce în mod nemijlocit leziunile meningo-cerebrale care duc la moarte. Intervenţia factorilor
adjuvanţi, respectiv alcoolul, prin creşterea permeabilităţii vasculare, sau ateroscleroza prin creşterea fragilităţii vasculare, au cel mult un rol agravant al leziunilor meningo-cerebrale, fiind deci un factor adjuvant. În această situaţie raportul de cauzalitate nu se poate rupe existând o legătură directă între cauză (traumatism) şi efect (moartea prin leziuni meningo-cerebrale).
19. Ce sunt factorii condiţionali determinanţi în cauzalitatea directă condiţionată ?
Răspuns: Pot rupe nexul de cauzalitate. Vom exemplifica cu cazul unui individ care decedează în urma unui traumatism de mică intensitate al extremităţii cefalice. La autopsie se constată un mic infiltrat sanguin epicranian, hemoragie subarahnoidiană difuză şi un anevrism cerebral rupt. În acest caz boala preexistentă (anevrismul cerebral) determină leziunea tanatogeneratoare (hemoragia subarahnoidiană). Traumatismul de mică intensitate, prin el însuşi, în condiţii obişnuite nu putea duce la moarte şi cel mult a favorizat ruperea anevrismului. Dar anevrismul se putea rupe şi în alte condiţii (efort fizic, defecare, act sexual, etc.). În aceste condiţii nexul de cauzalitate se poate rupe, traumatismul neputând fi incriminat ca fiind direct cauzal în producerea morţii.
20. Ce este cauzalitatea secundară ?
Răspuns : Cauzalitatea secundară este o formă de cauzalitate întotdeauna condiţionată. În acest tip de cauzalitate traumatismul determină leziuni care prin gravitatea lor nu duc la moarte, dar în evoluţie, determină complicaţii grave care produc decesul. De exemplu, o agresiune soldată cu o plagă penetrantă abdominală produsă de un cuţit, cu perforarea unei anse intestinale. Leziunea prin gravitatea ei nu produce moartea, dar în lipsa unui tratament adecvat duce la peritonită, care determină decesul prin stare septică. În această formă de cauzalitate intervin numeroşi factori condiţionali, exogeni şi endogeni. În exemplul dat aceştia sunt reprezentaţi de felul, precocitatea şi corectitudinea tratamentului aplicat, reactivitatea organismului, etc.
Răspuns : Leziunile pot interesa peretele cutiei toracice (părţi moi şi schelet) şi viscerele intratoracice.
02. Cum se prezintă leziunile de părţi moi din traumatismul toracic închis?
Răspuns: Sunt reprezentate de echimoze, hematoame, infiltrate sanguine în musculatură. Aceste leziuni, neînsoţite de alte leziuni traumatice apar în cadrul unor traumatisme de intensitate redusă.
03. Cum se prezintă leziunile scheletului toracic?
Răspuns: Apar în traumatismele de intensitate mai mare. Sub aspect lezional putem întâlni fracturi ale sternului şi coastelor, precum şi leziuni ale coloanei vertebrale dorsale (luxaţii şi fracturi).
04. Cum se produc fracturile costale directe?
Răspuns: Prin lovire cu sau de corpuri contondente. Se localizează în aria de impact şi interesează un număr redus de coaste (1-3 coaste).
05. Cum se produc fracturile costale indirecte ?
Răspuns : Se produc cel mai frecvent prin compresiune. Interesează un număr mai mare de coaste (2-10 coaste), fiind situate de obicei în două planuri. În caz de compresiuni puternice putem întâlni fracturi costale bilaterale, dispuse în patru linii. Fracturile costale
pot fi cu sau fără deplasare. Cele cu deplasare pot produce leziuni pleuropulmonare cu hemopneumotorace şi mai rar leziuni cardiace cu hemopericard sau hemotorace. Fracturile costale multiple, în special cele cu volet costal, determină tulburări grave în dinamica respiratorie, cu insuficienţă respiratorie severă, care poate duce la deces.
06. Cum se prezintă leziunile viscerale în traumatismul toracic închis?
Răspuns : Sunt reprezentate de rupturi ale viscerelor intratoracice. Rupturile viscerale se pot produce direct în traumatismele contuzive grave (precipitare, lovire puternică, compresiune, proiectare) sau indirect, prin lezarea de către un fragment costal în fracturi costale cu deplasare. Consecinţele depind de organul interesat. Rupturile plămânilor determină hemopneumotorace, şi în unele cazuri emfizem mediastinal şi emfizem subcutanat. Rupturile inimii determină hemopericard sau hemotorace (când este rupt şi pericardul). În traumatismele puternice se produc rupturi ale vaselor mari, cu hemoragie internă masivă.
07. Cum se prezintă traumatismul toracic deschis?
Răspuns : În noţiunea de traumatism toracic deschis sunt incluse plăgile penetrante toracice produse de arme albe sau prin împuşcare. Leziunile pot interesa părţile moi ale cutiei toracice, coastele, pleura şi viscerele toracice. În traumatismul toracic deschis putem întâlni secţionarea vaselor intercostale cu hemoragie externă consecutivă, lezarea pleurei şi plămânilor cu hemopneumotorace şi lezarea inimii cu hemopericard sau hemotorace (când breşa pericardică este mare).
08. Cum se prezintă traumatismele abdominale închise simple?
Răspuns: Implică numai leziuni ale peretelui abdominal.
09. Cum se prezintă traumatismele abdominale închise grave?
Răspuns: Apar leziuni ale viscerelor abdominale.
10. Cum se produc leziunile viscerale în traumatismul abdominal închis?
Răspuns: Se pot produce prin compresiune, precipitare şi proiectare. Putem întâlni rupturi ale organelor parenchimatoase (ficat, splină, rinichi) şi mai rar rupturi ale organelor cavitare (stomac, intestin).
11. Cum se prezintă morfologic rupturile organelor parenchimatoase?
Răspuns: Depind de organul afectat. Ruptura ficatului şi splinei determină hemoperitoneu. În ruptura rinichiului şi pancreasului apare hematom retroperitoneal (perirenal sau peripancreatic). Rupturile intestinului şi stomacului produc peritonite.
12. Care sunt consecinţele rupturilor viscerale în traumatismul abdominal închis?
Răspuns: Depind de organul afectat. Ruptura ficatului şi splinei determină hemoperitoneu. În ruptura rinichiului şi pancreasului apare hematom retroperitoneal (perirenal sau peripancreatic). Rupturile intestinului şi stomacului produc peritonite.
13. Ce sunt rupturile “în doi timpi”?
Răspuns: La nivelul organelor parenchimatoase, în special la nivelul splinei, pot apărea rupturi “în doi timpi”: în primul timp se produce un hematom intraparenchimatos subcapsular cu păstrarea intactă a capsulei, iar în cel de-al doilea timp, după un interval liber, se produce ruptura capsulei cu apariţia unui hemoperitoneu, cu simptomatologia unui abdomen acut chirurgical.
14. Cum se prezintă traumatismul abdominal deschis ?
Răspuns: În această categorie se includ plăgile abdominale, nepenetrante sau penetrante în cavitatea peritoneală. Plăgile penetrante pot fi simple, când nu sunt însoţite de leziuni viscerale şi grave când se asociază şi leziuni ale viscerelor abdominale. Consecinţele leziunilor viscerale depind de organele interesate. Prin lezarea organelor parenchimatoase se produc hemoragii interne (hemoperitoneu, hematom retroperitoneal), iar prin lezarea organelor cavitare se produc peritonite. Plăgile abdominale penetrante, indiferent dacă sunt sau nu asociate cu leziuni viscerale, sunt considerate ca fiind leziuni primejdioase pentru viaţă.
15. De câte feluri este cauzalitatea directă în tanatogeneza traumatismelor mecanice?
Răspuns:
a) necondiţionată;
b) condiţionată.
16. Ce este cauzalitatea directă necondiţionată în tanatogeneza traumatismelor mecanice?
Răspuns: În această formă de cauzalitate, între traumatism şi complexul morfofuncţional care produce moartea nu se interpune nici o verigă. De exemplu: zdrobirea craniului şi conţinutului, decapitarea, leziuni grave ale organelor vitale.
17. Ce este cauzalitatea directă condiţionată în tanatogeneza traumatismelor mecanice?
Răspuns: Între traumatism şi complexul morfofuncţional care produce moartea intervin o serie de factori condiţionali care pot avea un rol adjuvant sau determinant în producerea morţii.
18. Ce sunt factorii adjuvanţi în cauzalitatea directă condiţionată ?
Răspuns: Pot fi endogeni (stări patologice preexistente) şi exogeni (factori de mediu, tratamente, consum de alcool, etc.). Intervenţia factorilor adjuvanţi nu rupe nexul de cauzalitate. Pentru exemplificare prezentăm cazul unui individ decedat prin traumatism cranio-cerebral cu fractură de calotă şi bază craniană şi leziuni meningo-cerebrale (hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană, contuzie cerebrală). În plus s-au constatat modificări de ateroscleroză cerebrală iar examenul toxicologic a evidenţiat că individul era sub influenţa băuturilor alcoolice. În exemplul dat traumatismul produce în mod nemijlocit leziunile meningo-cerebrale care duc la moarte. Intervenţia factorilor
adjuvanţi, respectiv alcoolul, prin creşterea permeabilităţii vasculare, sau ateroscleroza prin creşterea fragilităţii vasculare, au cel mult un rol agravant al leziunilor meningo-cerebrale, fiind deci un factor adjuvant. În această situaţie raportul de cauzalitate nu se poate rupe existând o legătură directă între cauză (traumatism) şi efect (moartea prin leziuni meningo-cerebrale).
19. Ce sunt factorii condiţionali determinanţi în cauzalitatea directă condiţionată ?
Răspuns: Pot rupe nexul de cauzalitate. Vom exemplifica cu cazul unui individ care decedează în urma unui traumatism de mică intensitate al extremităţii cefalice. La autopsie se constată un mic infiltrat sanguin epicranian, hemoragie subarahnoidiană difuză şi un anevrism cerebral rupt. În acest caz boala preexistentă (anevrismul cerebral) determină leziunea tanatogeneratoare (hemoragia subarahnoidiană). Traumatismul de mică intensitate, prin el însuşi, în condiţii obişnuite nu putea duce la moarte şi cel mult a favorizat ruperea anevrismului. Dar anevrismul se putea rupe şi în alte condiţii (efort fizic, defecare, act sexual, etc.). În aceste condiţii nexul de cauzalitate se poate rupe, traumatismul neputând fi incriminat ca fiind direct cauzal în producerea morţii.
20. Ce este cauzalitatea secundară ?
Răspuns : Cauzalitatea secundară este o formă de cauzalitate întotdeauna condiţionată. În acest tip de cauzalitate traumatismul determină leziuni care prin gravitatea lor nu duc la moarte, dar în evoluţie, determină complicaţii grave care produc decesul. De exemplu, o agresiune soldată cu o plagă penetrantă abdominală produsă de un cuţit, cu perforarea unei anse intestinale. Leziunea prin gravitatea ei nu produce moartea, dar în lipsa unui tratament adecvat duce la peritonită, care determină decesul prin stare septică. În această formă de cauzalitate intervin numeroşi factori condiţionali, exogeni şi endogeni. În exemplul dat aceştia sunt reprezentaţi de felul, precocitatea şi corectitudinea tratamentului aplicat, reactivitatea organismului, etc.
Trimiteți un comentariu