Test drept penal, partea generală II (2)
01. Acţiunile componente din structura infracţiunii continuate:
a) nu pot fi comise din culpă;
b) pot fi constituite dintr-o pluralitate de acte materiale;
c) pot îmbrăca unele forma consumată, iar altele forma de tentativă.
Soluţie: c)
02. În cazul infracţiunii de tâlhărie, acţiunea mijloc (lovirea sau ameninţarea) şi acţiunea scop (furtul):
a) nu pot fi comise decât de aceeaşi persoană;
b) nu pot fi comise decât de persoane diferite;
c) pot fi comise de persoane diferite, doar dacă între acestea există o legătură subiectivă.
Soluţie: c)
03. Infracţiunea progresivă:
a) cunoaşte o amplificare în timp a rezultatului iniţial produs, cu sau fără intervenţia ulterioară a autorului;
b) se poate comite doar cu intenţie sau praeterintenţie;
c) se sancţionează întotdeauna potrivit legii în vigoare la momentul producerii rezultatului final.
Soluţie: nimic
04. Constituie primul termen al unei recidive mari, condamnarea la o pedeapsă de 7 luni închisoare:
a) pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă;
b) pentru un concurs de infracţiuni intenţionate, pentru care s-au stabilit pedepse de 5 şi respectiv, 4 luni închisoare, dintre care s-a aplicat pedeapsa de bază de 5 luni închisoare, sporită cu 2 luni închisoare;
c) pentru un concurs între o infracţiune intenţionată, pentru care instanţa a stabilit o pedeapsă de 6 luni închisoare şi o infracţiune din culpă, pentru care instanţa a stabilit o pedeapsă de 6 luni închisoare, pe care le-a contopit în pedeapsa de 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de o lună închisoare.
Soluţie: b)
05. Este pluralitate intermediară atunci când:
a) după executarea unei pedepse de 2 luni închisoare pentru o infracţiune intenţionată, făptuitorul comite o infracţiune praeterintenţionată, sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 1 an;
b) după executarea unei pedepse de 7 luni închisoare pentru o infracţiune din culpă, făptuitorul comite o infracţiune intenţionată, sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 1 an;
c) după condamnarea la pedeapsa închisorii de 7 luni pentru o infracţiune intenţionată, faptuitorul comite o infracţiune intenţionată, sancţionată de lege doar cu pedeapsa amenzii.
Soluţie: a), b), c)
06. În situaţia incidenţei simultane a dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni, recidiva postcondamnatorie şi recidiva postexecutorie, ordinea de aplicare este următoarea:
a) concursul de infracţiuni, recidiva postexecutorie, recidiva postcondamnatorie;
b) recidiva postexecutorie, concursul de infracţiuni, recidiva postcondamnatorie;
c) recidiva postcondamnatorie, recidiva postexecutorie, concursul de infracţiuni.
Soluţie: nimic
07. Coautoratul nu este posibil la infracţiunile:
a) caracterizate de o pluralitate constituită;
b) de pericol;
c) omisive improprii.
Soluţie: a), c)
08. Desistarea complicelui:
a) are ca efect nepedepsirea acestuia;
b) nu produce efecte în plan sancţionator pentru acesta;
c) are ca efect nereţinerea circumstanţelor agravante reale în sarcina acestuia, chiar dacă le-a cunoscut sau prevăzut.
Soluţie: b)
09. Arătaţi care este momentul stabilirii legăturii subiective între participanţi, în cazul diferitelor forme ale participaţiei.
Răspuns: Legătura subiectivă în cazul coautoratului poate să se stabilească atât anterior începutului actului de executare, cât şi pe parcursul desfăşurării actului de executare.
În cazul instigării, momentul până la care se poate realiza legătura subiectivă este situat numai înainte de luarea hotărârii de către autor.
Complicitatea stabileşte legătura subiectivă ulterior luării hotărârii de către autor.
10. Identificaţi două asemănări şi două deosebiri existente între infracţiunea continuată şi infracţiunea de obicei.
Răspuns:
Asemănări:
a) La fel cum există o omogenitate juridică a acţiunilor sau inacţiunilor infracţiunii continuate, actele de executare care alcătuiesc infracţiunea de obicei sunt şi ele omogene.
b) Atât acţiunile şi inacţiunile care alcătuiesc infracţiunea continuată, cât şi actele infracţiunii de obicei, se petrec la diferite intervale de timp.
Deosebiri:
a) Fiecare dintre acţiunile sau inacţiunile infracţiunii continuate prezintă conţinutul aceleiaşi infracţiuni. Concomitent, actele de executare care alcătuiesc infracţiunea de obicei nu au caracter infracţional.
b) Rezoluţia care caracterizează infracţiunea continuată este unică, în vreme ce rezoluţia infracţiunii de obicei este generică.
11. Condamnările care nu atrag starea de recidivă.
Răspuns:
a) condamnarea definitivă este la pedeapsa închisorii de 6 luni sau mai mică ori este la amendă în cazul primului termen, şi este amenda sau închisoare mai mică de un an în cazul celui de-al doilea termen;
b) una dintre cele două infracţiuni este din culpă;
c) atunci când sunt îndeplinite condiţiile art. 38 (culpa şi minoritatea).
a) nu pot fi comise din culpă;
b) pot fi constituite dintr-o pluralitate de acte materiale;
c) pot îmbrăca unele forma consumată, iar altele forma de tentativă.
Soluţie: c)
02. În cazul infracţiunii de tâlhărie, acţiunea mijloc (lovirea sau ameninţarea) şi acţiunea scop (furtul):
a) nu pot fi comise decât de aceeaşi persoană;
b) nu pot fi comise decât de persoane diferite;
c) pot fi comise de persoane diferite, doar dacă între acestea există o legătură subiectivă.
Soluţie: c)
03. Infracţiunea progresivă:
a) cunoaşte o amplificare în timp a rezultatului iniţial produs, cu sau fără intervenţia ulterioară a autorului;
b) se poate comite doar cu intenţie sau praeterintenţie;
c) se sancţionează întotdeauna potrivit legii în vigoare la momentul producerii rezultatului final.
Soluţie: nimic
04. Constituie primul termen al unei recidive mari, condamnarea la o pedeapsă de 7 luni închisoare:
a) pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă;
b) pentru un concurs de infracţiuni intenţionate, pentru care s-au stabilit pedepse de 5 şi respectiv, 4 luni închisoare, dintre care s-a aplicat pedeapsa de bază de 5 luni închisoare, sporită cu 2 luni închisoare;
c) pentru un concurs între o infracţiune intenţionată, pentru care instanţa a stabilit o pedeapsă de 6 luni închisoare şi o infracţiune din culpă, pentru care instanţa a stabilit o pedeapsă de 6 luni închisoare, pe care le-a contopit în pedeapsa de 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de o lună închisoare.
Soluţie: b)
05. Este pluralitate intermediară atunci când:
a) după executarea unei pedepse de 2 luni închisoare pentru o infracţiune intenţionată, făptuitorul comite o infracţiune praeterintenţionată, sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 1 an;
b) după executarea unei pedepse de 7 luni închisoare pentru o infracţiune din culpă, făptuitorul comite o infracţiune intenţionată, sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 1 an;
c) după condamnarea la pedeapsa închisorii de 7 luni pentru o infracţiune intenţionată, faptuitorul comite o infracţiune intenţionată, sancţionată de lege doar cu pedeapsa amenzii.
Soluţie: a), b), c)
06. În situaţia incidenţei simultane a dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni, recidiva postcondamnatorie şi recidiva postexecutorie, ordinea de aplicare este următoarea:
a) concursul de infracţiuni, recidiva postexecutorie, recidiva postcondamnatorie;
b) recidiva postexecutorie, concursul de infracţiuni, recidiva postcondamnatorie;
c) recidiva postcondamnatorie, recidiva postexecutorie, concursul de infracţiuni.
Soluţie: nimic
07. Coautoratul nu este posibil la infracţiunile:
a) caracterizate de o pluralitate constituită;
b) de pericol;
c) omisive improprii.
Soluţie: a), c)
08. Desistarea complicelui:
a) are ca efect nepedepsirea acestuia;
b) nu produce efecte în plan sancţionator pentru acesta;
c) are ca efect nereţinerea circumstanţelor agravante reale în sarcina acestuia, chiar dacă le-a cunoscut sau prevăzut.
Soluţie: b)
09. Arătaţi care este momentul stabilirii legăturii subiective între participanţi, în cazul diferitelor forme ale participaţiei.
Răspuns: Legătura subiectivă în cazul coautoratului poate să se stabilească atât anterior începutului actului de executare, cât şi pe parcursul desfăşurării actului de executare.
În cazul instigării, momentul până la care se poate realiza legătura subiectivă este situat numai înainte de luarea hotărârii de către autor.
Complicitatea stabileşte legătura subiectivă ulterior luării hotărârii de către autor.
10. Identificaţi două asemănări şi două deosebiri existente între infracţiunea continuată şi infracţiunea de obicei.
Răspuns:
Asemănări:
a) La fel cum există o omogenitate juridică a acţiunilor sau inacţiunilor infracţiunii continuate, actele de executare care alcătuiesc infracţiunea de obicei sunt şi ele omogene.
b) Atât acţiunile şi inacţiunile care alcătuiesc infracţiunea continuată, cât şi actele infracţiunii de obicei, se petrec la diferite intervale de timp.
Deosebiri:
a) Fiecare dintre acţiunile sau inacţiunile infracţiunii continuate prezintă conţinutul aceleiaşi infracţiuni. Concomitent, actele de executare care alcătuiesc infracţiunea de obicei nu au caracter infracţional.
b) Rezoluţia care caracterizează infracţiunea continuată este unică, în vreme ce rezoluţia infracţiunii de obicei este generică.
11. Condamnările care nu atrag starea de recidivă.
Răspuns:
a) condamnarea definitivă este la pedeapsa închisorii de 6 luni sau mai mică ori este la amendă în cazul primului termen, şi este amenda sau închisoare mai mică de un an în cazul celui de-al doilea termen;
b) una dintre cele două infracţiuni este din culpă;
c) atunci când sunt îndeplinite condiţiile art. 38 (culpa şi minoritatea).
Trimiteți un comentariu