Test 3 (Teoria generală a dreptului)
1. Ce se înţelege prin sistem în Teoria cunoaşterii?
2. Enunţaţi şi explicaţi componentele de structură ale sistemului drept.
3. Ce se înţelege prin “ramură de drept” şi care sunt principalele ramuri ale sistemului dreptului românesc?
4. Ce este “instituţia juridică”?
Răspunsuri:
1. Sistemul este un obiect complex, distinct de mediu (cu care are raporturi specifice), alcătuit dintr-un număr de elemente, deci un ansamblu organizat, deschis, aflat într-o continuă devenire. Sistemele pot fi caracterizate prin prezenţa unei structuri definite. Suma părţilor sistemului este mai mică decât întregul; părţile sunt inseparabile de întreg într-o asemenea măsură încât pot fi înţelese numai împreună cu întregul şi ca parte a acestuia.
Fiecare sistem, precum şi fiecare dintre elementele sale componente, are una sau mai multe funcţii caracteristice, dependente de structură, dar cu valoare contributivă la autoreglarea sistemului, prin realizarea unui tip determinat de interacţiuni cu mediul ambiant. Orice sistem este organizabil sau autoorganizabil, prin ritmuri, retroacţiuni şi operaţii.
2., 3, 4. Componentele de structură ale sistemului de drept sunt: norma juridică, instituţia juridică şi ramura de drept.
Normele juridice reprezintă reguli de conduită ce sunt instituite sau sancţionate de stat, a căror aplicare este asigurată prin conştiinţa juridică, iar la nevoie prin forţa coercitivă a statului. Trăsăturile specifice ale normelor juridice sunt următoarele:
A) Normele juridice au un caracter general. Regulile de conduită sunt tipice, se aplică la un număr nelimitat de cazuri, şi impersonale, indicând un comportament principial, iar nu conduita unei singure persoane. Dreptul constă în aplicarea unei măsuri egale pentru toţi. Normele juridice se aplică unor cazuri nelimitate, de fiecare dată când se ivesc condiţiile prevăzute în ipoteza ei.
Norma juridică prevede forma conduitei în modul cel mai general şi abstract.
B) Normele juridice au un caracter volitiv.
C) Normele juridice pot să prevadă naşterea unor efecte juridice.
D) Normele juridice se pot realiza, în viaţa practică, numai trecând prin conştiinţa oamenilor.
E) Normele juridice se aplică, la nevoie, prin constrângere statală.
Instituţia juridică cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementează o anumită categorie de relaţii sociale, generând astfel o categorie aparte de raporturi juridice. De ex: normele juridice care reglementează proprietatea formează instituţia dreptului de proprietate. Instituţia juridică poate să grupeze atât norme exclusiv din cadrul unei singure ramuri de drept, cât şi din mai multe ramuri de drept, având în acest caz un caracter complex. Astfel, instituţia căsătoeiei grupează norme din dreptul familiei, dreptul civil, dreptul procesual.
Instituţia juridică reprezintă o grupare mai largă de norme şi instituţii juridice, legate între ele prin obiectul lor comun, prin anumite principii comune, prin unitatea de metodă folosită în reglementarea relaţiilor sociale respective.
3.
Ramurile de drept, sunt grupări de norme şi instituţii juridice legate între ele prin obiectul lor comun, prin principii comune şi prin unitatea de metodă folosită pentru reglementarea obiectului lor. Astfel, domeniul relaţiilor sociale reglementate de normele şi instituţiile juridice, constituie criteriul fundamental al constituirii ramurilor dreptului, iar metoda de reglementare juridică, principiile juridice, caracterul normelor, specificul sancţiunilor şi voinţa legiuitorului constituie criteriul auxiliar al constituirii ramurilor de drept.
Pe lângă ştiinţele juridice de ramură tradiţionale (ştiinţa dreptului civil, penal, administrativ, constituţional, financiar, familiei etc.), în prezent ca urmare a transformărilor sociale, ştiinţifice şi tehnologice (atât interne cât şi internaţionale), sunt reglementate juridic noi domenii şi aspecte, fapt ce duce la apariţii de noi ştiinţe juridice de ramură, cum ar fi: dreptul mediului înconjurător, drepturile omului, dreptul afacerilor, dreptul comunitar etc.
4. Instituţia juridică, cuprinde ansamblul normelor juridice care sunt specifice şi reglementează o categorie mai restrânsă de relaţii sociale, generând o categorie aparte de raporturi juridice. Ea desemnează totalitatea de norme juridice ce formează un tot unitar - norme strâns legate între ele, ce aparţin de regulă unei ramuri de drept, au acelaşi obiect şi metodă de reglementare specifică ramurii de drept respective, îndeplinind aceleaşi funcţii. De exemplu, instituţia specifică dreptului familiei, căsătoria este reglementată de un ansamblu de norme juridice ce formează instituţia căsătoriei; normele juridice care reglementează proprietatea formează instituţia dreptului de proprietate, ce aparţine ramurii de drept civil.
2. Enunţaţi şi explicaţi componentele de structură ale sistemului drept.
3. Ce se înţelege prin “ramură de drept” şi care sunt principalele ramuri ale sistemului dreptului românesc?
4. Ce este “instituţia juridică”?
Răspunsuri:
1. Sistemul este un obiect complex, distinct de mediu (cu care are raporturi specifice), alcătuit dintr-un număr de elemente, deci un ansamblu organizat, deschis, aflat într-o continuă devenire. Sistemele pot fi caracterizate prin prezenţa unei structuri definite. Suma părţilor sistemului este mai mică decât întregul; părţile sunt inseparabile de întreg într-o asemenea măsură încât pot fi înţelese numai împreună cu întregul şi ca parte a acestuia.
Fiecare sistem, precum şi fiecare dintre elementele sale componente, are una sau mai multe funcţii caracteristice, dependente de structură, dar cu valoare contributivă la autoreglarea sistemului, prin realizarea unui tip determinat de interacţiuni cu mediul ambiant. Orice sistem este organizabil sau autoorganizabil, prin ritmuri, retroacţiuni şi operaţii.
2., 3, 4. Componentele de structură ale sistemului de drept sunt: norma juridică, instituţia juridică şi ramura de drept.
Normele juridice reprezintă reguli de conduită ce sunt instituite sau sancţionate de stat, a căror aplicare este asigurată prin conştiinţa juridică, iar la nevoie prin forţa coercitivă a statului. Trăsăturile specifice ale normelor juridice sunt următoarele:
A) Normele juridice au un caracter general. Regulile de conduită sunt tipice, se aplică la un număr nelimitat de cazuri, şi impersonale, indicând un comportament principial, iar nu conduita unei singure persoane. Dreptul constă în aplicarea unei măsuri egale pentru toţi. Normele juridice se aplică unor cazuri nelimitate, de fiecare dată când se ivesc condiţiile prevăzute în ipoteza ei.
Norma juridică prevede forma conduitei în modul cel mai general şi abstract.
B) Normele juridice au un caracter volitiv.
C) Normele juridice pot să prevadă naşterea unor efecte juridice.
D) Normele juridice se pot realiza, în viaţa practică, numai trecând prin conştiinţa oamenilor.
E) Normele juridice se aplică, la nevoie, prin constrângere statală.
Instituţia juridică cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementează o anumită categorie de relaţii sociale, generând astfel o categorie aparte de raporturi juridice. De ex: normele juridice care reglementează proprietatea formează instituţia dreptului de proprietate. Instituţia juridică poate să grupeze atât norme exclusiv din cadrul unei singure ramuri de drept, cât şi din mai multe ramuri de drept, având în acest caz un caracter complex. Astfel, instituţia căsătoeiei grupează norme din dreptul familiei, dreptul civil, dreptul procesual.
Instituţia juridică reprezintă o grupare mai largă de norme şi instituţii juridice, legate între ele prin obiectul lor comun, prin anumite principii comune, prin unitatea de metodă folosită în reglementarea relaţiilor sociale respective.
3.
Ramurile de drept, sunt grupări de norme şi instituţii juridice legate între ele prin obiectul lor comun, prin principii comune şi prin unitatea de metodă folosită pentru reglementarea obiectului lor. Astfel, domeniul relaţiilor sociale reglementate de normele şi instituţiile juridice, constituie criteriul fundamental al constituirii ramurilor dreptului, iar metoda de reglementare juridică, principiile juridice, caracterul normelor, specificul sancţiunilor şi voinţa legiuitorului constituie criteriul auxiliar al constituirii ramurilor de drept.
Pe lângă ştiinţele juridice de ramură tradiţionale (ştiinţa dreptului civil, penal, administrativ, constituţional, financiar, familiei etc.), în prezent ca urmare a transformărilor sociale, ştiinţifice şi tehnologice (atât interne cât şi internaţionale), sunt reglementate juridic noi domenii şi aspecte, fapt ce duce la apariţii de noi ştiinţe juridice de ramură, cum ar fi: dreptul mediului înconjurător, drepturile omului, dreptul afacerilor, dreptul comunitar etc.
4. Instituţia juridică, cuprinde ansamblul normelor juridice care sunt specifice şi reglementează o categorie mai restrânsă de relaţii sociale, generând o categorie aparte de raporturi juridice. Ea desemnează totalitatea de norme juridice ce formează un tot unitar - norme strâns legate între ele, ce aparţin de regulă unei ramuri de drept, au acelaşi obiect şi metodă de reglementare specifică ramurii de drept respective, îndeplinind aceleaşi funcţii. De exemplu, instituţia specifică dreptului familiei, căsătoria este reglementată de un ansamblu de norme juridice ce formează instituţia căsătoriei; normele juridice care reglementează proprietatea formează instituţia dreptului de proprietate, ce aparţine ramurii de drept civil.
Trimiteți un comentariu