Întrebări drept penal, partea generală I, 21
1. Ce este factorul intelectiv în structura intenţiei?
Răspuns:
Elementul intelectiv presupune cunoaşterea de către autor a tuturor elementelor ce caracterizează fapta tipică, mai exact a tuturor elementelor de factură obiectivă de a căror întrunire depinde existenţa infracţiunii.
2. Prin ce se deosebeşte intenţia directă de gradul II de intenţia eventuală?
Răspuns:
Intenţia directă de gradul II se realizează atunci când autorul nu-şi propune producerea rezultatului ca un scop în sine sau ca un mijloc pentru realizarea altui scop, ci rezultatul apare ca o consecinţă necesară a modului sau a mijloacelor de comitere a infracţiunii.
Intenţia eventuală există atunci când autorul prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui. Autorul prevede de fapt cel puţin două urmări: o urmare pe care o doreşte şi care poate să fie sau să nu fie prevăzută de legea penală, şi o urmare prevăzută de legea penală, pe care nu o doreşte, dar a cărei realizare apare ca fiind posibilă şi este acceptată de autor.
Spre deosebire de intenţia directă d gradul doi, în cazul intenţiei indirecte cea de-a doua urmare apare doar ca o simplă eventualitate, nefiind în mod necesar legată de realizarea urmării principale.
3. Prin ce se deosebeşte intenţia premeditată de intenţia repentină?
Răspuns:
Intenţia repentină (spontană) se caracterizează prin două elemente principale: hotărârea este luată într-o stare de tulburare sau emoţie şi ea este pusă imediat în executare.
Intenţia premeditată se situează pe o poziţie diametral opusă faţă de intenţia repentină. Astfel, în cazul intenţie premeditate, autorul ia hotărârea în stare de relativ calm, iar până la momentul punerii ei în executare se scurge un timp mai îndelungat.
Răspuns:
Elementul intelectiv presupune cunoaşterea de către autor a tuturor elementelor ce caracterizează fapta tipică, mai exact a tuturor elementelor de factură obiectivă de a căror întrunire depinde existenţa infracţiunii.
2. Prin ce se deosebeşte intenţia directă de gradul II de intenţia eventuală?
Răspuns:
Intenţia directă de gradul II se realizează atunci când autorul nu-şi propune producerea rezultatului ca un scop în sine sau ca un mijloc pentru realizarea altui scop, ci rezultatul apare ca o consecinţă necesară a modului sau a mijloacelor de comitere a infracţiunii.
Intenţia eventuală există atunci când autorul prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui. Autorul prevede de fapt cel puţin două urmări: o urmare pe care o doreşte şi care poate să fie sau să nu fie prevăzută de legea penală, şi o urmare prevăzută de legea penală, pe care nu o doreşte, dar a cărei realizare apare ca fiind posibilă şi este acceptată de autor.
Spre deosebire de intenţia directă d gradul doi, în cazul intenţiei indirecte cea de-a doua urmare apare doar ca o simplă eventualitate, nefiind în mod necesar legată de realizarea urmării principale.
3. Prin ce se deosebeşte intenţia premeditată de intenţia repentină?
Răspuns:
Intenţia repentină (spontană) se caracterizează prin două elemente principale: hotărârea este luată într-o stare de tulburare sau emoţie şi ea este pusă imediat în executare.
Intenţia premeditată se situează pe o poziţie diametral opusă faţă de intenţia repentină. Astfel, în cazul intenţie premeditate, autorul ia hotărârea în stare de relativ calm, iar până la momentul punerii ei în executare se scurge un timp mai îndelungat.
Trimiteți un comentariu