Întrebări şi răspunsuri drept comercial I (33)
01. Enumeraţi practicile contrare legii sau uzanţelor cinstite care lezează ordinea publică sau interesele consumatorilor
Răspuns:
a) comerţul clandestin;
b) specula contrară liberei concurenţe.
02. Care sunt actele ce alcătuiesc comerţul clandestin?
Răspuns:
a) efectuarea de acte de comerţ fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru desfăşurarea unei activităţi comerciale sau cu încălcarea de către comercianţi a obiectului activităţii lor comerciale stabilit;
b) exercitarea de acte de comerţ în favoarea şi pe seama societăţilor constituite într-o ţară străină în cazurile în care nu s-au îndeplinit condiţiile prevăzute de lege pentru funcţionarea acestora în ţară.
03. Enumeraţi practicile de speculă contra liberei concurenţe
Răspuns:
a) stocarea de mărfuri în scopul creării unui deficit pe piaţă şi revânzarea lor;
b) înţelegerea între comercianţi cu amănuntul pentru impunerea unor preţuri superioare celor practicate pe piaţă;
c) condiţionarea vânzării unui produs de cumpărarea altui produs;
d) vânzarea preferenţială şi refuzul nejustificat al vânzării mărfurilor.
04. De câte feluri este răspunderea juridică pentru concurenţă neloială?
Răspuns:
a) răspundere civilă;
b) răspundere contravenţională.
05. Enumeraţi abaterile de la regulile de exercitare a comerţului cu bună-credinţă şi potrivit uzanţelor cinstite care antrenează răspunderea contravenţională pentru concurenţă neloială
Răspuns:
a) acte de împiedicare, restrângere sau denaturarea jocului concurenţei;
b) coruperea personalului comerciantului concurent,
c) dezorganizarea întreprinderii acestuia,
d) divulgarea de secrete privind activitatea comercială;
e) condiţionarea vânzării unor mărfuri de aducerea unor alţi clienţi;
f) vânzarea cu premii interzise;
g) denigrarea concurentului sau produselor acestuia;
h) răspândirea de false informaţii;
i) deturnarea clientelei.
06. Ce este libertatea contractuală?
Răspuns: Libertatea contractuală este privită ca o componentă a libertăţii individuale, ca un drept subiectiv de a contracta în conformitate cu dreptul obiectiv şi în limitele prevăzute de acesta; iar cum, tot în dreptul contemporan a fost instituţionalizat antecontractul, înseamnă implicit şi a fortiori că libertatea contractuală include şi dreptul de a precontracta.
07. Enumeraţi limitele libertăţii contractuale
Răspuns:
a) ordinea publică şi dispoziţiile legale imperative de ordine publică;
b) alte dispoziţii legale imperative decât cele de ordine publică;
c) bunele moravuri sau regulile de comportare care privesc ordinea publică;
d) limitele impuse uneia din părţi în contractele nenegociabile.
08. Ce se înţelege prin ordinea publică?
Răspuns:
a) dispoziţiile legale imperative care stabilesc ordinea publică politică;
b) dispoziţiile legale imperative care stabilesc ordinea publică economică;
c) dispoziţiile legale imperative care stabilesc ordinea publică socială.
09. Ce se înţelege prin alte dispoziţii legale imperative decât cele de ordine publică?
Răspuns: Din această categorie fac parte dispoziţiile legale care nu au o legătură directă cu ordinea publică însă a căror respectare în contracte se iompune sub sancţiunea nulităţii absolute a acestora.
10. Ce se înţelege prin moravuri?
Răspuns: Deprinderile naturale sau dobândite prin tradiţie de persoane şi colectivităţi, referitoare la practicarea binelui sau a răului, de unde şi denumirile subsecvente de moravuri bune, care exprimă decenţa în comportare, şi moravuri rele, care exprimă comportări dezaprobate în opinia publică.
11. Ce se înţelege prin morala publică?
Răspuns: Prin morala publică se înţelege totalitatea preceptelor morale acceptate de către o colectivitate dată ca reguli de convieţuire şi de comportare; sancţiunile pe care le suferă cei care încalcă această morală sunt îndeobşte tot morale şi constau în oprobiul opiniei publice, iar când regulile morale încălcate privesc ordinea publică se aplică şi sancţiunile juridice anume prevăzute de lege (morala publică diferă faţă de morala personală, care nu are tangenţe juridice şi care constă în convingerile morale ale fiecărui individ şi comportarea sa în conformitate cu aceste convingeri; valoarea morală a unui om se judecă după comportarea sa; iar sancţiunile pe care le suferă cel care a încălcat propria sa morală sunt numai durerile sale sufleteşti şi remuşcările sale de conştiinţă; raportat la morala personală, un individ poate fi moral, amoral sau imoral; aşa se explică fenomenul sociologic constatat că indivizii amorali sau imorali respectă adesea regulile moralei publice doar de teama oprobiului public şi a sancţiunilor juridice).
12. Ce este consensualismul?
Răspuns: Din libertatea contractuală, adică din posibilitatea legală de a contracta rezultă, ca o expresie a acesteia, regula consensualismului, potrivit căreia contractele iau naştere prin simplul acord de voinţă al părţilor contractante (solus consensus obligat); numai prin excepţie acordul de voinţă nu este îndestulător, ci conţinutul sau forma contractelor sunt anume prevăzute de lege.
13. Care sunt dificultăţile practice pe care le antrenează consensualismul?
Răspuns:
a) dovada încheierii contractelor verbale;
b) dovada conţinutului contractelor verbale şi a celor constate în înscrisuri sub semnătură privată incomplet întocmite;
c) soluţionarea discordanţelor dintre voinţa internă şi voinţa declarată a părţilor contractante;
d) interpretarea contractelor în situaţiile în care voinţa părţilor nu a fost clar exprimată.
Răspuns:
a) comerţul clandestin;
b) specula contrară liberei concurenţe.
02. Care sunt actele ce alcătuiesc comerţul clandestin?
Răspuns:
a) efectuarea de acte de comerţ fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru desfăşurarea unei activităţi comerciale sau cu încălcarea de către comercianţi a obiectului activităţii lor comerciale stabilit;
b) exercitarea de acte de comerţ în favoarea şi pe seama societăţilor constituite într-o ţară străină în cazurile în care nu s-au îndeplinit condiţiile prevăzute de lege pentru funcţionarea acestora în ţară.
03. Enumeraţi practicile de speculă contra liberei concurenţe
Răspuns:
a) stocarea de mărfuri în scopul creării unui deficit pe piaţă şi revânzarea lor;
b) înţelegerea între comercianţi cu amănuntul pentru impunerea unor preţuri superioare celor practicate pe piaţă;
c) condiţionarea vânzării unui produs de cumpărarea altui produs;
d) vânzarea preferenţială şi refuzul nejustificat al vânzării mărfurilor.
04. De câte feluri este răspunderea juridică pentru concurenţă neloială?
Răspuns:
a) răspundere civilă;
b) răspundere contravenţională.
05. Enumeraţi abaterile de la regulile de exercitare a comerţului cu bună-credinţă şi potrivit uzanţelor cinstite care antrenează răspunderea contravenţională pentru concurenţă neloială
Răspuns:
a) acte de împiedicare, restrângere sau denaturarea jocului concurenţei;
b) coruperea personalului comerciantului concurent,
c) dezorganizarea întreprinderii acestuia,
d) divulgarea de secrete privind activitatea comercială;
e) condiţionarea vânzării unor mărfuri de aducerea unor alţi clienţi;
f) vânzarea cu premii interzise;
g) denigrarea concurentului sau produselor acestuia;
h) răspândirea de false informaţii;
i) deturnarea clientelei.
06. Ce este libertatea contractuală?
Răspuns: Libertatea contractuală este privită ca o componentă a libertăţii individuale, ca un drept subiectiv de a contracta în conformitate cu dreptul obiectiv şi în limitele prevăzute de acesta; iar cum, tot în dreptul contemporan a fost instituţionalizat antecontractul, înseamnă implicit şi a fortiori că libertatea contractuală include şi dreptul de a precontracta.
07. Enumeraţi limitele libertăţii contractuale
Răspuns:
a) ordinea publică şi dispoziţiile legale imperative de ordine publică;
b) alte dispoziţii legale imperative decât cele de ordine publică;
c) bunele moravuri sau regulile de comportare care privesc ordinea publică;
d) limitele impuse uneia din părţi în contractele nenegociabile.
08. Ce se înţelege prin ordinea publică?
Răspuns:
a) dispoziţiile legale imperative care stabilesc ordinea publică politică;
b) dispoziţiile legale imperative care stabilesc ordinea publică economică;
c) dispoziţiile legale imperative care stabilesc ordinea publică socială.
09. Ce se înţelege prin alte dispoziţii legale imperative decât cele de ordine publică?
Răspuns: Din această categorie fac parte dispoziţiile legale care nu au o legătură directă cu ordinea publică însă a căror respectare în contracte se iompune sub sancţiunea nulităţii absolute a acestora.
10. Ce se înţelege prin moravuri?
Răspuns: Deprinderile naturale sau dobândite prin tradiţie de persoane şi colectivităţi, referitoare la practicarea binelui sau a răului, de unde şi denumirile subsecvente de moravuri bune, care exprimă decenţa în comportare, şi moravuri rele, care exprimă comportări dezaprobate în opinia publică.
11. Ce se înţelege prin morala publică?
Răspuns: Prin morala publică se înţelege totalitatea preceptelor morale acceptate de către o colectivitate dată ca reguli de convieţuire şi de comportare; sancţiunile pe care le suferă cei care încalcă această morală sunt îndeobşte tot morale şi constau în oprobiul opiniei publice, iar când regulile morale încălcate privesc ordinea publică se aplică şi sancţiunile juridice anume prevăzute de lege (morala publică diferă faţă de morala personală, care nu are tangenţe juridice şi care constă în convingerile morale ale fiecărui individ şi comportarea sa în conformitate cu aceste convingeri; valoarea morală a unui om se judecă după comportarea sa; iar sancţiunile pe care le suferă cel care a încălcat propria sa morală sunt numai durerile sale sufleteşti şi remuşcările sale de conştiinţă; raportat la morala personală, un individ poate fi moral, amoral sau imoral; aşa se explică fenomenul sociologic constatat că indivizii amorali sau imorali respectă adesea regulile moralei publice doar de teama oprobiului public şi a sancţiunilor juridice).
12. Ce este consensualismul?
Răspuns: Din libertatea contractuală, adică din posibilitatea legală de a contracta rezultă, ca o expresie a acesteia, regula consensualismului, potrivit căreia contractele iau naştere prin simplul acord de voinţă al părţilor contractante (solus consensus obligat); numai prin excepţie acordul de voinţă nu este îndestulător, ci conţinutul sau forma contractelor sunt anume prevăzute de lege.
13. Care sunt dificultăţile practice pe care le antrenează consensualismul?
Răspuns:
a) dovada încheierii contractelor verbale;
b) dovada conţinutului contractelor verbale şi a celor constate în înscrisuri sub semnătură privată incomplet întocmite;
c) soluţionarea discordanţelor dintre voinţa internă şi voinţa declarată a părţilor contractante;
d) interpretarea contractelor în situaţiile în care voinţa părţilor nu a fost clar exprimată.
Trimiteți un comentariu