Întrebări şi răspunsuri drept comercial I (39)
01. Clasificaţi operaţiunile la termen
Răspuns:
a) operaţiuni ferme;
b) operaţiuni cu primă sau reziliabile;
c) operaţiuni facultative multiple (options for call of more);
d) filiera (notice of delivery);
e) corner-ring;
f) arbitrajul la termen;
g) operaţiunea hedging.
02. Ce sunt operaţiunile ferme?
Răspuns: Sunt acelea în care părţile se înţeleg ca la termenul stabilit să-şi îndeplinească obligaţiile ce şi le-au asumat, prin încheierea contractului. În situaţia în care părţile nu-şi realizează intenţiile speculative până în ziua lichidării, ele pot prelungi termenul tranzacţiei recurgând, în acest scop, la următoarele operaţiuni de prelungire: reportul şi deportul.
03. Ce este reportul?
Răspuns: Operaţiunea de prelungire practicată de cumpărător şi care constă în obţinerea de credite pentru plata mărfii ce va fi revândută, datorită unei conjuncturi favorabile, la un preţ mai mare.
04. Ce este deportul?
Răspuns: Operaţiunea de prelungire practicată de vânzător şi care reprezintă un procedeu invers reportului, urmărindu-se scăderea preţului.
05. Ce sunt operaţiunile cu primă sau reziliabile?
Răspuns: sunt acele operaţiuni prin care unul dintre parteneri îşi rezervă dreptul de a rezilia contractul, plătind o anumită sumă de bani, numită primă. Prin intermediul operaţiunilor reziliabile pierderile sunt limitate la nivelul primei.
06. Ce sunt operaţiunile facultative multiple (options for call of more)?
Răspuns: sunt acelea prin care una din părţi are dreptul de a dubla sau tripla volumul tranzacţiei. În acest gen de operaţiuni, cumpărătorul plăteşte un curs mai mare, iar vânzătorul vinde cu unul mai mic. Diferenţa faţă de cursul zilei se numeşte ecart.
07. Ce este filiera (notice of delivery)?
Răspuns: O formă specială de speculaţie bursieră. Până în ziua lichidării, marfa cumpărată poate fi vândută printr-un număr de operaţiuni repetate. La lichidare, ultimul cumpărător se va adresa vânzătorului iniţial. Pentru evidenţa mărfii se emite un document (filiera) de către vânzătorul iniţial. Filiera este un titlu la ordin, reprezentând o cantitate de marfă livrabilă la o anumită dată, care se transmite prin gir (sau andosare). Filiera se întocmeşte pe loturi sau partizi de mărfuri. Derularea contractelor se face prin casele de lichidare de pe lângă burse, acestea decontând diferenţele de preţ, prin cumpărătorii intermediari, stabilind profiturile şi pierderile.
08. În ce constă operaţiunea corner-ring?
Răspuns: Este o operaţiune de speculaţie bursieră folosită de cumpărătorii à la hausse. Ea necesită însă importante mijloace financiare care, de regulă, se obţin prin reunirea cumpărătorilor â la hausse într-o asociaţie ad-hoc (ring) în care sunt atrase şi instituţiile de credit. Operaţiunea constă în aceea că la termenele convenite, vânzătorii â la baisse pot să nu-şi îndeplinească obligaţiile de livrare, dacă cumpărătorii se unesc şi achiziţionează, prin intermediari, anumite mărfuri disponibile, în acest fel, preţurile sunt stabilite de cumpărătorii à la hausse.
09. Ce este arbitrajul la termen?
Răspuns: reprezintă diferenţa de preţ dintre două termene de livrare sau între două pieţe, realizată printr-o cumpărare şi vânzare simultană. Arbitrajul la termen este folosit atât de comercianţi, cât şi de producători, în comerţul cu bumbac, arbitrajul la termen se numeşte straddle, iar cel de cereale, spread.
10. Ce este acoperirea la bursă (ledging)?
Răspuns: este o combinaţie ce îngrădeşte riscurile unei tranzacţii reale. Pierderile care se înregistrează la bursă, în urma fluctuaţiei preţurilor, pot fi acoperite prin tranzacţii de sens opus. Astfel, operaţiunea Ledging poate fi de vânzare sau de cumpărare.
11. Ce este vânzarea prin licitaţii?
Răspuns: o piaţă specială care concentrează oferta şi cererea de mărfuri ne tipizate. În raport cu bursele, licitaţiile prezintă unele caracteristici, în sensul că: mostrele sau mărfurile se găsesc la locul unde se desfăşoară licitaţia; programul de funcţionare a licitaţiei nu este continuu. În practica comerţului internaţional, la fel ca şi în comerţul intern, funcţia licitaţiilor constă în valorificarea mărfurilor care nu pot fi încadrate în tipurile uzuale folosite în bursă. Datorită acestui fapt, mărfurile supuse licitaţiei trebuie să fie vizionate de către eventualii cumpărători.
12. Clasificaţi licitaţiile în raport cu posibilitatea de participare
Răspuns:
a) licitaţii deschise (publice);
b) licitaţii închise (restrictive).
13. Clasificaţi licitaţiile ţinându-se seama de poziţia sau calitatea organizatorilor
Răspuns:
a) licitaţii de mărfuri;
b) licitaţii pentru cumpărarea de produse, instalaţii;
c) atribuirea de lucrări de construcţii.
14. În ce constă licitarea prin tehnica preţului crescător?
Răspuns: Poate avea loc prin metoda publică şi cea nepublică. Prin metoda publică, licitatorul comunică numărul şi preţul minim al lotului, după care cumpărătorii ridică preţul. Vânzarea are loc pe bază de strigări, iar marfa se atribuie cumpărătorului care oferă preţul cel mai mare. în cazul metodei nepublice (tacită) ridicarea preţurilor se anunţă de cumpărători prin folosirea unor semne speciale. Licitarea prin semne oferă cumpărătorilor posibilitatea păstrării secretului asupra cantităţii mărfii.
15. În ce constă licitarea prin tehnica preţului descrescător?
Răspuns: Se realizează prin comunicarea preţului maxim, care în mod treptat este redus, până se anunţă o ofertă, în acest sistem, cumpărătorul care licitează primul devine proprietarul mărfii. La terminarea licitaţiei, se încheie o notă de vânzare-cumpărare, care are funcţia de contract scris, în baza notei, după achitarea de către cumpărător a preţului, se emite ordinul de livrare a mărfii.
16. Care sunt metodele de licitaţie de import?
Răspuns:
a) licitaţii obişnuite;
b) supralicitaţii.
17. Ce sunt supralicitaţiile?
Răspuns: La aceste tipuri de licitaţii atribuirea comenzii este condiţionată de împrejurarea că într-un anumit interval de timp de la ţinerea licitaţiei să nu intervină o ofertă mai avantajoasă.
Răspuns:
a) operaţiuni ferme;
b) operaţiuni cu primă sau reziliabile;
c) operaţiuni facultative multiple (options for call of more);
d) filiera (notice of delivery);
e) corner-ring;
f) arbitrajul la termen;
g) operaţiunea hedging.
02. Ce sunt operaţiunile ferme?
Răspuns: Sunt acelea în care părţile se înţeleg ca la termenul stabilit să-şi îndeplinească obligaţiile ce şi le-au asumat, prin încheierea contractului. În situaţia în care părţile nu-şi realizează intenţiile speculative până în ziua lichidării, ele pot prelungi termenul tranzacţiei recurgând, în acest scop, la următoarele operaţiuni de prelungire: reportul şi deportul.
03. Ce este reportul?
Răspuns: Operaţiunea de prelungire practicată de cumpărător şi care constă în obţinerea de credite pentru plata mărfii ce va fi revândută, datorită unei conjuncturi favorabile, la un preţ mai mare.
04. Ce este deportul?
Răspuns: Operaţiunea de prelungire practicată de vânzător şi care reprezintă un procedeu invers reportului, urmărindu-se scăderea preţului.
05. Ce sunt operaţiunile cu primă sau reziliabile?
Răspuns: sunt acele operaţiuni prin care unul dintre parteneri îşi rezervă dreptul de a rezilia contractul, plătind o anumită sumă de bani, numită primă. Prin intermediul operaţiunilor reziliabile pierderile sunt limitate la nivelul primei.
06. Ce sunt operaţiunile facultative multiple (options for call of more)?
Răspuns: sunt acelea prin care una din părţi are dreptul de a dubla sau tripla volumul tranzacţiei. În acest gen de operaţiuni, cumpărătorul plăteşte un curs mai mare, iar vânzătorul vinde cu unul mai mic. Diferenţa faţă de cursul zilei se numeşte ecart.
07. Ce este filiera (notice of delivery)?
Răspuns: O formă specială de speculaţie bursieră. Până în ziua lichidării, marfa cumpărată poate fi vândută printr-un număr de operaţiuni repetate. La lichidare, ultimul cumpărător se va adresa vânzătorului iniţial. Pentru evidenţa mărfii se emite un document (filiera) de către vânzătorul iniţial. Filiera este un titlu la ordin, reprezentând o cantitate de marfă livrabilă la o anumită dată, care se transmite prin gir (sau andosare). Filiera se întocmeşte pe loturi sau partizi de mărfuri. Derularea contractelor se face prin casele de lichidare de pe lângă burse, acestea decontând diferenţele de preţ, prin cumpărătorii intermediari, stabilind profiturile şi pierderile.
08. În ce constă operaţiunea corner-ring?
Răspuns: Este o operaţiune de speculaţie bursieră folosită de cumpărătorii à la hausse. Ea necesită însă importante mijloace financiare care, de regulă, se obţin prin reunirea cumpărătorilor â la hausse într-o asociaţie ad-hoc (ring) în care sunt atrase şi instituţiile de credit. Operaţiunea constă în aceea că la termenele convenite, vânzătorii â la baisse pot să nu-şi îndeplinească obligaţiile de livrare, dacă cumpărătorii se unesc şi achiziţionează, prin intermediari, anumite mărfuri disponibile, în acest fel, preţurile sunt stabilite de cumpărătorii à la hausse.
09. Ce este arbitrajul la termen?
Răspuns: reprezintă diferenţa de preţ dintre două termene de livrare sau între două pieţe, realizată printr-o cumpărare şi vânzare simultană. Arbitrajul la termen este folosit atât de comercianţi, cât şi de producători, în comerţul cu bumbac, arbitrajul la termen se numeşte straddle, iar cel de cereale, spread.
10. Ce este acoperirea la bursă (ledging)?
Răspuns: este o combinaţie ce îngrădeşte riscurile unei tranzacţii reale. Pierderile care se înregistrează la bursă, în urma fluctuaţiei preţurilor, pot fi acoperite prin tranzacţii de sens opus. Astfel, operaţiunea Ledging poate fi de vânzare sau de cumpărare.
11. Ce este vânzarea prin licitaţii?
Răspuns: o piaţă specială care concentrează oferta şi cererea de mărfuri ne tipizate. În raport cu bursele, licitaţiile prezintă unele caracteristici, în sensul că: mostrele sau mărfurile se găsesc la locul unde se desfăşoară licitaţia; programul de funcţionare a licitaţiei nu este continuu. În practica comerţului internaţional, la fel ca şi în comerţul intern, funcţia licitaţiilor constă în valorificarea mărfurilor care nu pot fi încadrate în tipurile uzuale folosite în bursă. Datorită acestui fapt, mărfurile supuse licitaţiei trebuie să fie vizionate de către eventualii cumpărători.
12. Clasificaţi licitaţiile în raport cu posibilitatea de participare
Răspuns:
a) licitaţii deschise (publice);
b) licitaţii închise (restrictive).
13. Clasificaţi licitaţiile ţinându-se seama de poziţia sau calitatea organizatorilor
Răspuns:
a) licitaţii de mărfuri;
b) licitaţii pentru cumpărarea de produse, instalaţii;
c) atribuirea de lucrări de construcţii.
14. În ce constă licitarea prin tehnica preţului crescător?
Răspuns: Poate avea loc prin metoda publică şi cea nepublică. Prin metoda publică, licitatorul comunică numărul şi preţul minim al lotului, după care cumpărătorii ridică preţul. Vânzarea are loc pe bază de strigări, iar marfa se atribuie cumpărătorului care oferă preţul cel mai mare. în cazul metodei nepublice (tacită) ridicarea preţurilor se anunţă de cumpărători prin folosirea unor semne speciale. Licitarea prin semne oferă cumpărătorilor posibilitatea păstrării secretului asupra cantităţii mărfii.
15. În ce constă licitarea prin tehnica preţului descrescător?
Răspuns: Se realizează prin comunicarea preţului maxim, care în mod treptat este redus, până se anunţă o ofertă, în acest sistem, cumpărătorul care licitează primul devine proprietarul mărfii. La terminarea licitaţiei, se încheie o notă de vânzare-cumpărare, care are funcţia de contract scris, în baza notei, după achitarea de către cumpărător a preţului, se emite ordinul de livrare a mărfii.
16. Care sunt metodele de licitaţie de import?
Răspuns:
a) licitaţii obişnuite;
b) supralicitaţii.
17. Ce sunt supralicitaţiile?
Răspuns: La aceste tipuri de licitaţii atribuirea comenzii este condiţionată de împrejurarea că într-un anumit interval de timp de la ţinerea licitaţiei să nu intervină o ofertă mai avantajoasă.
Trimiteți un comentariu