Întrebări şi răspunsuri drept comercial I (44)
01. Definiţi contractul de concesiune
Răspuns: Contractul de concesiune exclusivă este operaţiunea prin care o persoană (concedentul) vinde mărfuri unei alte persoane (concesionarul) care, la rândul său le revinde clientelei locale pe care şi-o formează.
02. Comparaţi concesiunea cu reprezentanţa
Răspuns: Concesionarul are o dublă calitate, de cumpărător şi de revânzător, el lucrând în nume şi pe cont propriu (prin această trăsătură specifică, concesiunea se deosebeşte de contractul de reprezentanţă, întrucât reprezentantul nu cumpără şi revinde pe contul său, ci se rezumă să îndeplinească acte de comerţ în numele şi în contul reprezentantului); beneficiul concesionarului se realizează prin diferenţa de preţ dintre cel de cumpărare şi cel de vânzare.
03. Care sunt avantajele contractului de concesiune pentru concedent?
Răspuns: Concedentul îşi măreşte volumul vânzărilor, pătrunzând pe noi pieţe fără să investească fonduri într-o reţea proprie de comercializare: viteza de rotaţie a fondurilor circulante creşte prin efectul cumpărării mărfurilor de către concesionar (şi nu predării lor în depozit ca în cazul reprezentării şi al consignaţiei).
04. Care sunt avantajele contractului de concesiune pentru concesionar?
Răspuns: Beneficiind de marca de fabrică a concedentului, îşi asigură monopolul comercializării acelor mărfuri, pe o rază teritorială stabilită, evitând concurenţa altor firme; prin contract concedentul se obligă să aprovizioneze pe concesionar în mod ritmic şi, uneori, în condiţii avantajoase de credit pe care concesionarul nu le-ar putea obţine de la alţi producători.
05. Comparaţi contractul de concesiune cu contractul de mandat şi contractul de comision
Răspuns:
a) Dubla legătură de exclusivitate prin care concedentul se obligă să vândă anumite mărfuri, iar concesionarul să le cumpere şi revândă clientelei sale.
b) Activitatea concesionarului se desfăşoară în mod independent.
c) Retribuţia concesionarului constă în diferenţa dintre preţul de cumpărare şi cel de revănzare.
d) Durata concesiunii este, în principiu, pe termen de un an.
06. Enumeraţi efectele contractului de concesiune
Răspuns:
a) Concedentul are obligaţia să vândă într-o zonă determinată numai concesionarului, trebuind, în plus, să asigure o aprovizionare ritmică, precum şi condiţii de credit avantajoase;
b) Concesionarul este obligat să comercializeze mărfurile stabilite prin contract şi să nu facă concurenţă concedentului prin vânzarea de produse similare aparţinând altor producători. Pentru realizarea eficienţei necesare, concesionarul poate fi ţinut să asigure un anumit rulaj, să organizeze publicitatea comercială, să efectueze service-ul după vânzare etc.
c) Concesiunea exclusivă poate necesita şi încheierea unui contract de depozit, caz în care concesionarul, ca depozitar de data aceasta, va avea îndatorirea să conserve mărfurile primite şi să le restituie la termen;
d) Încetarea contractului de concesiune survine la împlinirea termenului său prin reziliere;
e) Concesiunea poate fi reînnoită (ţinându-se, desigur, seama de rezultatele obţinute), refuzul de reînnoire putând da loc la daune interese, dar numai în situaţia în care este vorba de un abuz de drept, în cazul când contractul de concesiune nu a mai fost reînnoit, concesionarul este liber să preia o altă concesiune, chiar similară, utilizând reţeaua comercială existent.
07. Care sunt factorii care au stat la baza succesului înregistrat de contractul de franciză?
Răspuns:
a) tendinţa de globalizare a economiei mondiale;
b) tendinţa de fragmentare şi diminuare a riscurilor în afaceri.
08. Ce este franciza?
Răspuns: Franciza este, prin excelenţă, sistemul cel mai dezvoltat de unificare economică internaţională, constituind suportul ideal pentru transferul internaţional de concepţii manageriale, tehnologice şi know-how, fiind tocmai conceput pentru a răspunde tendinţelor generale de globalizare a economiei mondiale şi unificare a pieţelor.
09. În ce constă funcţia definitorie a francizei?
Răspuns: Aptitudinea acesteia de a transpune pe o altă piaţă, în aceleaşi condiţii şi parametrii, o afacere care şi-a dovedit deja succesul pe o altă piaţă. Ansamblul de tehnici şi operaţiuni comerciale prin care deţinătorul afacerii de succes autorizează pe un alt comerciant să înceapă o afacere identică cu a sa, prin folosirea însemnelor comerciale şi a experienţei sale constituie esenţa economică a operaţiunii de francizare.
10. Cum este definită franciza în dreptul românesc?
Răspuns: Franciza este un sistem de comercializare a produselor, serviciilor şi tehnologiilor, bazat pe o colaborare strânsă şi continuă între persoane fizice şi juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă unei alte persoane, denumită beneficiar, dreptul de a exploata o afacere, un produs sau un serviciu (O.G. 52/1997 privitoare la regimul juridic al francizei, publicată în M.O. nr. 224/30.08.1997, modificată şi completată prin Legea nr. 79/09.04.1998).
Franciza este un sistem de comercializare – bazat pe o colaborare continuă între persoane fizice şi juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă unei alte persoane, denumită beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu (Legea 79/1998 pentru aprobarea şi modificarea O.G. 52/1997).
11. Care este natura juridică a francizei?
Răspuns: Se poate observa posibilitatea descompunerii contractului de franciză într-o serie de contracte distincte, unele numite, altele nenumite. Vânzarea-cumpărarea, închirierea, licenţele de nume comercial, de marcă, de emblemă, design, brevete, know-how, asistenţa managerială, consulting-engenering-ul, distribuţia, exclusivitatea sunt “contracte” întâlnite curent în cuprinsul unei francize. În lipsa unei reglementări legale speciale sau a unor clauze contractuale exprese, obligaţiile asumate vor fi interpretate conform regulilor aplicabile contractelor de bază cărora le aparţin după natura lor. Spre exemplu, drepturile şi obligaţiile beneficiarului asupra semnelor de atragere a clientelei, aparţinând furnizorului, vor fi supuse regulilor care guvernează licenţele.
Răspuns: Contractul de concesiune exclusivă este operaţiunea prin care o persoană (concedentul) vinde mărfuri unei alte persoane (concesionarul) care, la rândul său le revinde clientelei locale pe care şi-o formează.
02. Comparaţi concesiunea cu reprezentanţa
Răspuns: Concesionarul are o dublă calitate, de cumpărător şi de revânzător, el lucrând în nume şi pe cont propriu (prin această trăsătură specifică, concesiunea se deosebeşte de contractul de reprezentanţă, întrucât reprezentantul nu cumpără şi revinde pe contul său, ci se rezumă să îndeplinească acte de comerţ în numele şi în contul reprezentantului); beneficiul concesionarului se realizează prin diferenţa de preţ dintre cel de cumpărare şi cel de vânzare.
03. Care sunt avantajele contractului de concesiune pentru concedent?
Răspuns: Concedentul îşi măreşte volumul vânzărilor, pătrunzând pe noi pieţe fără să investească fonduri într-o reţea proprie de comercializare: viteza de rotaţie a fondurilor circulante creşte prin efectul cumpărării mărfurilor de către concesionar (şi nu predării lor în depozit ca în cazul reprezentării şi al consignaţiei).
04. Care sunt avantajele contractului de concesiune pentru concesionar?
Răspuns: Beneficiind de marca de fabrică a concedentului, îşi asigură monopolul comercializării acelor mărfuri, pe o rază teritorială stabilită, evitând concurenţa altor firme; prin contract concedentul se obligă să aprovizioneze pe concesionar în mod ritmic şi, uneori, în condiţii avantajoase de credit pe care concesionarul nu le-ar putea obţine de la alţi producători.
05. Comparaţi contractul de concesiune cu contractul de mandat şi contractul de comision
Răspuns:
a) Dubla legătură de exclusivitate prin care concedentul se obligă să vândă anumite mărfuri, iar concesionarul să le cumpere şi revândă clientelei sale.
b) Activitatea concesionarului se desfăşoară în mod independent.
c) Retribuţia concesionarului constă în diferenţa dintre preţul de cumpărare şi cel de revănzare.
d) Durata concesiunii este, în principiu, pe termen de un an.
06. Enumeraţi efectele contractului de concesiune
Răspuns:
a) Concedentul are obligaţia să vândă într-o zonă determinată numai concesionarului, trebuind, în plus, să asigure o aprovizionare ritmică, precum şi condiţii de credit avantajoase;
b) Concesionarul este obligat să comercializeze mărfurile stabilite prin contract şi să nu facă concurenţă concedentului prin vânzarea de produse similare aparţinând altor producători. Pentru realizarea eficienţei necesare, concesionarul poate fi ţinut să asigure un anumit rulaj, să organizeze publicitatea comercială, să efectueze service-ul după vânzare etc.
c) Concesiunea exclusivă poate necesita şi încheierea unui contract de depozit, caz în care concesionarul, ca depozitar de data aceasta, va avea îndatorirea să conserve mărfurile primite şi să le restituie la termen;
d) Încetarea contractului de concesiune survine la împlinirea termenului său prin reziliere;
e) Concesiunea poate fi reînnoită (ţinându-se, desigur, seama de rezultatele obţinute), refuzul de reînnoire putând da loc la daune interese, dar numai în situaţia în care este vorba de un abuz de drept, în cazul când contractul de concesiune nu a mai fost reînnoit, concesionarul este liber să preia o altă concesiune, chiar similară, utilizând reţeaua comercială existent.
07. Care sunt factorii care au stat la baza succesului înregistrat de contractul de franciză?
Răspuns:
a) tendinţa de globalizare a economiei mondiale;
b) tendinţa de fragmentare şi diminuare a riscurilor în afaceri.
08. Ce este franciza?
Răspuns: Franciza este, prin excelenţă, sistemul cel mai dezvoltat de unificare economică internaţională, constituind suportul ideal pentru transferul internaţional de concepţii manageriale, tehnologice şi know-how, fiind tocmai conceput pentru a răspunde tendinţelor generale de globalizare a economiei mondiale şi unificare a pieţelor.
09. În ce constă funcţia definitorie a francizei?
Răspuns: Aptitudinea acesteia de a transpune pe o altă piaţă, în aceleaşi condiţii şi parametrii, o afacere care şi-a dovedit deja succesul pe o altă piaţă. Ansamblul de tehnici şi operaţiuni comerciale prin care deţinătorul afacerii de succes autorizează pe un alt comerciant să înceapă o afacere identică cu a sa, prin folosirea însemnelor comerciale şi a experienţei sale constituie esenţa economică a operaţiunii de francizare.
10. Cum este definită franciza în dreptul românesc?
Răspuns: Franciza este un sistem de comercializare a produselor, serviciilor şi tehnologiilor, bazat pe o colaborare strânsă şi continuă între persoane fizice şi juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă unei alte persoane, denumită beneficiar, dreptul de a exploata o afacere, un produs sau un serviciu (O.G. 52/1997 privitoare la regimul juridic al francizei, publicată în M.O. nr. 224/30.08.1997, modificată şi completată prin Legea nr. 79/09.04.1998).
Franciza este un sistem de comercializare – bazat pe o colaborare continuă între persoane fizice şi juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă unei alte persoane, denumită beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu (Legea 79/1998 pentru aprobarea şi modificarea O.G. 52/1997).
11. Care este natura juridică a francizei?
Răspuns: Se poate observa posibilitatea descompunerii contractului de franciză într-o serie de contracte distincte, unele numite, altele nenumite. Vânzarea-cumpărarea, închirierea, licenţele de nume comercial, de marcă, de emblemă, design, brevete, know-how, asistenţa managerială, consulting-engenering-ul, distribuţia, exclusivitatea sunt “contracte” întâlnite curent în cuprinsul unei francize. În lipsa unei reglementări legale speciale sau a unor clauze contractuale exprese, obligaţiile asumate vor fi interpretate conform regulilor aplicabile contractelor de bază cărora le aparţin după natura lor. Spre exemplu, drepturile şi obligaţiile beneficiarului asupra semnelor de atragere a clientelei, aparţinând furnizorului, vor fi supuse regulilor care guvernează licenţele.
Trimiteți un comentariu