Întrebări şi răspunsuri drept comercial I (45)
01. Comparaţi franciza cu asocierile voluntare
Răspuns: Franciza se delimitează de asocierile voluntare, formate de către comercianţii detailişti în jurul unui angrosist. Această formă de distribuţie apărută în SUA în anii ’20 a cunoscut o evoluţie până către anii ’50, însă din cauza neajunsurilor create de raporturile de dependenţă accentuată, a fost treptat abandonată, fapt ce a condus la dispariţia aproape totală a acesteia în cursul anilor ’70, fiind înlocuită de reţelele francizate sau de sistemul sucursalelor. Spre deosebire de franciză, asocierea voluntară nu are ca element esenţial existenţa unui know-how.
02. Comparaţi franciza cu concesiunea exclusivă
Răspuns: Cel mai apropiat de contractul de franciză este contractul de concesiune exclusivă, considerat unul din cele mai evoluata sisteme de distribuţie. Confuzia între cele două contracte provine din asemănarea obiectului contractului de concesiune cu obiectul contractului de franciză de distribuţie.
Comparând cele două contracte constatăm că în vreme ce pentru unul anumite clauze sunt esenţiale, pentru celălalt sunt doar clauze accesorii. Astfel, clauzele despre asistenţa comercială şi tehnică sau licenţierea însemnelor de atragere a clientelei sunt inerente contractului de franciză, însă doar accesorii contractului de concesiune. Invers, clauza de exclusivitate care poate lipsi într-un contract de franciză este esenţială într-un contract de concesiune.
Contractul de franciză are, în principal, ca obiect, punerea la dispoziţia beneficiarului a unor semne de atragere a clientelei, a unor tehnici comerciale încercate şi verificate în practică care au adus succes francizorului şi transmiterea permanentă a acestui know-how către beneficiar. Elementele definitorii francizei nu se regăsesc în obiectul unui contract de concesiune exclusivă care se poate realiza fără asistenţă, fără transfer de cunoştinţe sau tehnici de la concedent la concesionar.
03. Comparaţi franciza cu distribuţia selectivă
Răspuns: Franciza se diferenţiază şi de sistemul de distribuţie selectivă, definit ca acea operaţiune prin care un furnizor îşi selectează distribuitorii după calităţile lor comerciale. Distribuţia selectivă nu presupune know-how, şi nici transmiterea de însemne, ori acordarea de asistenţă distribuitorilor. Distribuitorii nu sunt ţinuţi la plata unor redevenţe către furnizor. Distincţiile făcute în raport de concesiunea exclusivă sunt aplicabile şi în acest caz. Sistemul de distribuţie selectivă are ca obiect, în general, distribuţia produselor de lux, de mare prestigiu şi de înaltă tehnologie.
04. Care sunt subiectele contractului de franciză?
Răspuns:
a) francizorul (titularul conceptului francizabil);
b) beneficiarul (francizatul).
05. Enumeraţi trăsăturile francizorului
Răspuns:
a) este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate; drepturile trebuie să fie exercitate pe o durată cel puţin egală cu durata contractului de franciză;
b) conferă dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu;
c) asigură beneficiarului o pregătire iniţială pentru exploatarea mărcii înregistrate;
d) utilizează personal şi mijloace financiare pentru promovarea mărcii sale, cercetării şi inovaţiei, asigurând promovarea şi viabilitatea produsului.
06. Enumeraţi elementele pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu contractul de franciză
Răspuns:
a) obiectul contractului;
b) drepturile şi obligaţiile părţilor;
c) condiţiile financiare;
d) durata contractului;
e) condiţiile în care acesta poate fi modificat, prelungit sau reziliat;
f) tehnologiile, bunurile, serviciile furnizate de francizor;
g) condiţiile în care beneficiarul poate folosi însemnele distinctive aparţinând francizorului (marca de fabrică sau comerţ, firma etc.).
07. Enumeraţi principiile cărora trebuie să li se supună contractele de franciză
Răspuns:
a) stabilirea unui termen care să permită beneficiarului amortizarea investiţiilor efectuate în temeiul contractului;
b) comunicarea de către francizor, cu suficient timp înainte de expirarea termenului pentru care contractul a fost încheiat, a intenţiei sale de a nu prelungi contractul sau de a nu încheia un alt contract după acea dată;
c) precizarea clară a condiţiilor în care contractul poate fi reziliat fără acordarea unui preaviz;
d) precizarea condiţiilor în care drepturile izvorâte din contractul de franciză pot fi cesionate; dacă se convine asupra unui drept de preemţiune al francizorului în ceea ce priveşte transmiterea drepturilor respective, acesta va trebui să fie precizat în cuprinsul contractului;
e) inserarea în contract a clauzelor de non-concurenţă, urmărindu-se astfel protejarea know-how-lui;
f) înlesnirea atingerii obiectivelor comune prin determinarea cu claritate a obligaţiilor financiare ale beneficiarului;
g) protejarea imaginii şi mărcii francizorului prin inserarea unor clauze care să permită un control al acestuia; acest lucru este deosebit de necesar, imaginea şi credibilitatea întregii reţele de franciză depinzând de aceşti factori.
08. Enumeraţi obligaţiile francizorului
Răspuns:
a) Să cedeze beneficiarului folosinţa mărcii sale împreună cu un complex de cunoştinţe;
b) Să transmită beneficiarului know-how-ul, aceasta fiind o condiţie definitorie pentru contractul de franciză;
c) Să acorde partenerului asistenţă în domeniul pregătirii profesionale, precum şi în cel tehnic, financiar şi juridic;
d) Să se îngrijească de publicitatea produsului sau serviciului, scutindu-1 pe franchisee de asemenea cheltuieli ;
e) Să asigure aprovizionarea ritmică, constituirea stocurilor, completarea colecţiilor, modelelor, etc.;
f) Să asigure exclusivitate teritorială asupra mărcii pe timpul valabilităţii contractului;
g) Să garanteze investiţiile făcute de franchisee.
09. Enumeraţi obligaţiile beneficiarului
Răspuns :
a) Să respecte regulile impuse de francizor;
b) Să asigure păstrarea secretului know-how-ului, care reprezintă de fapt elementul de bază al contractului de franciză;
c) Să se aprovizioneze cu produsele franchiser-ului în condiţiile prevăzute prin contract şi să furnizeze informaţii care ar contribui la perfecţionarea tehnicilor de comercializare;
d) Să plătească taxa şi redevenţele periodice potrivit convenţiei;
e) Să nu facă concurenţă francizorului sau altor membri ai reţelei de franciză;
f) O altă obligaţie care revine destul de des beneficiarului, prin inserarea în contract a unor clauze în acest sens, este aceea de a asigura o cifră minimă de afaceri;
g) Uneori se pune prin contract în sarcina beneficiarului obligaţia de a contribui cu o anumită sumă la publicitatea produsului sau serviciului ce face obiectul contractului, sau chiar de a realiza el singur publicitatea în condiţiile stabilite de francizor.
10. Definiţi contractul de depozit
Răspuns: Contractul comercial de depozit este un contract în virtutea căruia o parte (deponent) predă în păstrarea şi conservarea celeilalte părţi (depozitar) mărfuri pe care acesta din urmă se obligă să le restituie la termenul convenit.
11. Care este deosebirea dintre contractul civil de depozit şi contractul comercial de depozit?
Răspuns: Spre deosebire de contractul civil de depozit care este gratuit (art. 1539 C. civ.), contractul comercial de depozit este în toate cazurile oneros, preţul prestaţiei efectuate de depozitar fiind determinat de volumul, valoarea şi termenul de depozitare a mărfurilor.
12. Care este funcţia depozitării mărfurilor în comerţul internaţional?
Răspuns: Înlesneşte vânzare-cumpărarea datorită documentului pe care îl eliberează depozitarul la primirea mărfurilor, denumit „recipisă-warant". Acest document, constituind titlu de credit, facilitează vânzarea mărfurilor pe care le reprezintă, deoarece, transmiterea lor se face prin „andosare (gir)" posesorul lui legal fiind proprietarul lor.
Răspuns: Franciza se delimitează de asocierile voluntare, formate de către comercianţii detailişti în jurul unui angrosist. Această formă de distribuţie apărută în SUA în anii ’20 a cunoscut o evoluţie până către anii ’50, însă din cauza neajunsurilor create de raporturile de dependenţă accentuată, a fost treptat abandonată, fapt ce a condus la dispariţia aproape totală a acesteia în cursul anilor ’70, fiind înlocuită de reţelele francizate sau de sistemul sucursalelor. Spre deosebire de franciză, asocierea voluntară nu are ca element esenţial existenţa unui know-how.
02. Comparaţi franciza cu concesiunea exclusivă
Răspuns: Cel mai apropiat de contractul de franciză este contractul de concesiune exclusivă, considerat unul din cele mai evoluata sisteme de distribuţie. Confuzia între cele două contracte provine din asemănarea obiectului contractului de concesiune cu obiectul contractului de franciză de distribuţie.
Comparând cele două contracte constatăm că în vreme ce pentru unul anumite clauze sunt esenţiale, pentru celălalt sunt doar clauze accesorii. Astfel, clauzele despre asistenţa comercială şi tehnică sau licenţierea însemnelor de atragere a clientelei sunt inerente contractului de franciză, însă doar accesorii contractului de concesiune. Invers, clauza de exclusivitate care poate lipsi într-un contract de franciză este esenţială într-un contract de concesiune.
Contractul de franciză are, în principal, ca obiect, punerea la dispoziţia beneficiarului a unor semne de atragere a clientelei, a unor tehnici comerciale încercate şi verificate în practică care au adus succes francizorului şi transmiterea permanentă a acestui know-how către beneficiar. Elementele definitorii francizei nu se regăsesc în obiectul unui contract de concesiune exclusivă care se poate realiza fără asistenţă, fără transfer de cunoştinţe sau tehnici de la concedent la concesionar.
03. Comparaţi franciza cu distribuţia selectivă
Răspuns: Franciza se diferenţiază şi de sistemul de distribuţie selectivă, definit ca acea operaţiune prin care un furnizor îşi selectează distribuitorii după calităţile lor comerciale. Distribuţia selectivă nu presupune know-how, şi nici transmiterea de însemne, ori acordarea de asistenţă distribuitorilor. Distribuitorii nu sunt ţinuţi la plata unor redevenţe către furnizor. Distincţiile făcute în raport de concesiunea exclusivă sunt aplicabile şi în acest caz. Sistemul de distribuţie selectivă are ca obiect, în general, distribuţia produselor de lux, de mare prestigiu şi de înaltă tehnologie.
04. Care sunt subiectele contractului de franciză?
Răspuns:
a) francizorul (titularul conceptului francizabil);
b) beneficiarul (francizatul).
05. Enumeraţi trăsăturile francizorului
Răspuns:
a) este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate; drepturile trebuie să fie exercitate pe o durată cel puţin egală cu durata contractului de franciză;
b) conferă dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu;
c) asigură beneficiarului o pregătire iniţială pentru exploatarea mărcii înregistrate;
d) utilizează personal şi mijloace financiare pentru promovarea mărcii sale, cercetării şi inovaţiei, asigurând promovarea şi viabilitatea produsului.
06. Enumeraţi elementele pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu contractul de franciză
Răspuns:
a) obiectul contractului;
b) drepturile şi obligaţiile părţilor;
c) condiţiile financiare;
d) durata contractului;
e) condiţiile în care acesta poate fi modificat, prelungit sau reziliat;
f) tehnologiile, bunurile, serviciile furnizate de francizor;
g) condiţiile în care beneficiarul poate folosi însemnele distinctive aparţinând francizorului (marca de fabrică sau comerţ, firma etc.).
07. Enumeraţi principiile cărora trebuie să li se supună contractele de franciză
Răspuns:
a) stabilirea unui termen care să permită beneficiarului amortizarea investiţiilor efectuate în temeiul contractului;
b) comunicarea de către francizor, cu suficient timp înainte de expirarea termenului pentru care contractul a fost încheiat, a intenţiei sale de a nu prelungi contractul sau de a nu încheia un alt contract după acea dată;
c) precizarea clară a condiţiilor în care contractul poate fi reziliat fără acordarea unui preaviz;
d) precizarea condiţiilor în care drepturile izvorâte din contractul de franciză pot fi cesionate; dacă se convine asupra unui drept de preemţiune al francizorului în ceea ce priveşte transmiterea drepturilor respective, acesta va trebui să fie precizat în cuprinsul contractului;
e) inserarea în contract a clauzelor de non-concurenţă, urmărindu-se astfel protejarea know-how-lui;
f) înlesnirea atingerii obiectivelor comune prin determinarea cu claritate a obligaţiilor financiare ale beneficiarului;
g) protejarea imaginii şi mărcii francizorului prin inserarea unor clauze care să permită un control al acestuia; acest lucru este deosebit de necesar, imaginea şi credibilitatea întregii reţele de franciză depinzând de aceşti factori.
08. Enumeraţi obligaţiile francizorului
Răspuns:
a) Să cedeze beneficiarului folosinţa mărcii sale împreună cu un complex de cunoştinţe;
b) Să transmită beneficiarului know-how-ul, aceasta fiind o condiţie definitorie pentru contractul de franciză;
c) Să acorde partenerului asistenţă în domeniul pregătirii profesionale, precum şi în cel tehnic, financiar şi juridic;
d) Să se îngrijească de publicitatea produsului sau serviciului, scutindu-1 pe franchisee de asemenea cheltuieli ;
e) Să asigure aprovizionarea ritmică, constituirea stocurilor, completarea colecţiilor, modelelor, etc.;
f) Să asigure exclusivitate teritorială asupra mărcii pe timpul valabilităţii contractului;
g) Să garanteze investiţiile făcute de franchisee.
09. Enumeraţi obligaţiile beneficiarului
Răspuns :
a) Să respecte regulile impuse de francizor;
b) Să asigure păstrarea secretului know-how-ului, care reprezintă de fapt elementul de bază al contractului de franciză;
c) Să se aprovizioneze cu produsele franchiser-ului în condiţiile prevăzute prin contract şi să furnizeze informaţii care ar contribui la perfecţionarea tehnicilor de comercializare;
d) Să plătească taxa şi redevenţele periodice potrivit convenţiei;
e) Să nu facă concurenţă francizorului sau altor membri ai reţelei de franciză;
f) O altă obligaţie care revine destul de des beneficiarului, prin inserarea în contract a unor clauze în acest sens, este aceea de a asigura o cifră minimă de afaceri;
g) Uneori se pune prin contract în sarcina beneficiarului obligaţia de a contribui cu o anumită sumă la publicitatea produsului sau serviciului ce face obiectul contractului, sau chiar de a realiza el singur publicitatea în condiţiile stabilite de francizor.
10. Definiţi contractul de depozit
Răspuns: Contractul comercial de depozit este un contract în virtutea căruia o parte (deponent) predă în păstrarea şi conservarea celeilalte părţi (depozitar) mărfuri pe care acesta din urmă se obligă să le restituie la termenul convenit.
11. Care este deosebirea dintre contractul civil de depozit şi contractul comercial de depozit?
Răspuns: Spre deosebire de contractul civil de depozit care este gratuit (art. 1539 C. civ.), contractul comercial de depozit este în toate cazurile oneros, preţul prestaţiei efectuate de depozitar fiind determinat de volumul, valoarea şi termenul de depozitare a mărfurilor.
12. Care este funcţia depozitării mărfurilor în comerţul internaţional?
Răspuns: Înlesneşte vânzare-cumpărarea datorită documentului pe care îl eliberează depozitarul la primirea mărfurilor, denumit „recipisă-warant". Acest document, constituind titlu de credit, facilitează vânzarea mărfurilor pe care le reprezintă, deoarece, transmiterea lor se face prin „andosare (gir)" posesorul lui legal fiind proprietarul lor.
Trimiteți un comentariu