Întrebări şi răspunsuri drept comercial I (37)
01. Enumeraţi grupurile de contracte comerciale
Răspuns:
a) contractul de vânzare-cumpărare (cel mai important contract atât pe planul comerţului intern, cât şi a comerţului internaţional);
b) contractele de intermediere (contractul de mandat; contractul de comision; contractul de agency);
c) contractele de concesiune (contractul de concesiune exclusivă; contractul de franchising);
d) contractele de transfer de tehnologie (contractul de licenţă; contractul de know-how; contractul de consulting-engineering);
e) contractele de finanţare a operaţiunilor comerciale (contractul de leasing; contractul de factoring).
02. Ce este vânzarea-cumpărarea comercială?
Răspuns: Potrivit art. 1294 C. civ. vânzarea este contractul prin care una din părţi (numită vânzător) se obligă să transmită celeilalte părţi (numită cumpărător) proprietatea unui bun, în schimbul unui preţ. Definiţia art. 1294 C. civ. este valabilă şi pentru vânzarea comercială care este, şi ea, un contract consensual, perfect prin simplul acord de voinţă al părţilor (deci, este un contract bilateral-sinalagmatic, comutativ şi oneros). Aşadar, pe plan juridic, fizionomia contractului de vânzare comercială este identică cu cea de drept civil.
03. În ce condiţie are vânzarea-cumpărarea un caracter comercial?
Răspuns: Pentru ca vânzarea cumpărarea să dobândească caracter comercial este necesar a fi întrunite două condiţii specifice: să aibă ca obiect numai bunurile mobile (art. 3 C. com. vorbeşte de „mărfuri sau producte") şi pentru cumpărător operaţia trebuie să aibă un caracter de interpunere în procesul de schimb al bunurilor.
04. Care sunt regulile speciale aplicabile vânzării comerciale?
Răspuns:
a) solidaritatea în cazul pluralităţii de debitori,
b) curgerea de plin drept a dobânzilor,
c) un regim special al probelor,
d) procedura reorganizării şi lichidării judiciare.
05. Ce sunt vânzările cu clauză de rezervă a proprietăţii?
Răspuns: Sunt acelea în care părţile amână transmiterea proprietăţii printr-o stipulaţie expresă, sunt necesarmente vânzări cu plata în rate. O aplicaţie tipică de amânare convenţională a transferării proprietăţii o reprezintă vânzarea în care vânzătorul stipulează că proprietatea va trece la cumpărător numai la data la care acesta va fi plătit cea din urmă rată de preţ (fiind vorba, deci, de vânzarea cu plata preţului în rate, în care clauza de rezervă a proprietăţii reprezintă un mijloc de a-1 garanta pe vânzător împotriva neexecutării obligaţiei cumpărătorului de plată a preţului).
06. Ce este vânzarea cu autoservire?
Răspuns: Este considerată ca un caz special de amânare a transferării dreptului de proprietate, în sensul că remiterea definitivă a lucrului vândut către cumpărător nu este consimţită de vânzător decât în momentul plăţii preţului.
07. Ce este vânzarea cu pact de răscumpărare?
Răspuns: O vânzare care conferă vânzătorului o „facultate de răscumpărare" (în virtutea căreia el îşi rezervă dreptul de a lua înapoi lucrul vândut, restituind preţul precum şi unele cheltuieli). Facultatea acordată vânzătorului constituie o condiţie rezolutorie expresă, nu o vânzare nouă (deşi se vorbeşte de răscumpărare).
08. Ce sunt vânzările alternative?
Răspuns: Sunt acel gen de vânzări în care efectul translativ de proprietate se produce în momentul în care cumpărătorul îşi exprimă voinţa în ce priveşte alegerea bunului.
09. Ce sunt vânzările de bunuri viitoare?
Răspuns: Pot avea ca obiect o recoltă viitoare, producţia unei întreprinderi sau altele asemenea, în astfel de vânzări elementul care împiedică transferarea proprietăţii concomitent cu acordul de voinţă al părţilor este faptul că bunul nu este încă produs, nu există încă în patrimoniul vânzătorului (aşa încât, el urmează abia să fie produs şi predat la un anumit termen).
10. Ce este vânzarea de lucruri determinate generic?
Răspuns: Adică a acelor bunuri arătate prin câtime, fel şi calitate, fără nici un fel de indicaţie de natură a indica un corp cert şi determinat. Pentru ca în acest fel de vânzare să aibă loc transferul de proprietate de la o persoană la cealaltă este necesară operaţiunea individualizării bunurilor vândute pe calea măsurării, cântăririi sau numărării.
Răspuns:
a) contractul de vânzare-cumpărare (cel mai important contract atât pe planul comerţului intern, cât şi a comerţului internaţional);
b) contractele de intermediere (contractul de mandat; contractul de comision; contractul de agency);
c) contractele de concesiune (contractul de concesiune exclusivă; contractul de franchising);
d) contractele de transfer de tehnologie (contractul de licenţă; contractul de know-how; contractul de consulting-engineering);
e) contractele de finanţare a operaţiunilor comerciale (contractul de leasing; contractul de factoring).
02. Ce este vânzarea-cumpărarea comercială?
Răspuns: Potrivit art. 1294 C. civ. vânzarea este contractul prin care una din părţi (numită vânzător) se obligă să transmită celeilalte părţi (numită cumpărător) proprietatea unui bun, în schimbul unui preţ. Definiţia art. 1294 C. civ. este valabilă şi pentru vânzarea comercială care este, şi ea, un contract consensual, perfect prin simplul acord de voinţă al părţilor (deci, este un contract bilateral-sinalagmatic, comutativ şi oneros). Aşadar, pe plan juridic, fizionomia contractului de vânzare comercială este identică cu cea de drept civil.
03. În ce condiţie are vânzarea-cumpărarea un caracter comercial?
Răspuns: Pentru ca vânzarea cumpărarea să dobândească caracter comercial este necesar a fi întrunite două condiţii specifice: să aibă ca obiect numai bunurile mobile (art. 3 C. com. vorbeşte de „mărfuri sau producte") şi pentru cumpărător operaţia trebuie să aibă un caracter de interpunere în procesul de schimb al bunurilor.
04. Care sunt regulile speciale aplicabile vânzării comerciale?
Răspuns:
a) solidaritatea în cazul pluralităţii de debitori,
b) curgerea de plin drept a dobânzilor,
c) un regim special al probelor,
d) procedura reorganizării şi lichidării judiciare.
05. Ce sunt vânzările cu clauză de rezervă a proprietăţii?
Răspuns: Sunt acelea în care părţile amână transmiterea proprietăţii printr-o stipulaţie expresă, sunt necesarmente vânzări cu plata în rate. O aplicaţie tipică de amânare convenţională a transferării proprietăţii o reprezintă vânzarea în care vânzătorul stipulează că proprietatea va trece la cumpărător numai la data la care acesta va fi plătit cea din urmă rată de preţ (fiind vorba, deci, de vânzarea cu plata preţului în rate, în care clauza de rezervă a proprietăţii reprezintă un mijloc de a-1 garanta pe vânzător împotriva neexecutării obligaţiei cumpărătorului de plată a preţului).
06. Ce este vânzarea cu autoservire?
Răspuns: Este considerată ca un caz special de amânare a transferării dreptului de proprietate, în sensul că remiterea definitivă a lucrului vândut către cumpărător nu este consimţită de vânzător decât în momentul plăţii preţului.
07. Ce este vânzarea cu pact de răscumpărare?
Răspuns: O vânzare care conferă vânzătorului o „facultate de răscumpărare" (în virtutea căreia el îşi rezervă dreptul de a lua înapoi lucrul vândut, restituind preţul precum şi unele cheltuieli). Facultatea acordată vânzătorului constituie o condiţie rezolutorie expresă, nu o vânzare nouă (deşi se vorbeşte de răscumpărare).
08. Ce sunt vânzările alternative?
Răspuns: Sunt acel gen de vânzări în care efectul translativ de proprietate se produce în momentul în care cumpărătorul îşi exprimă voinţa în ce priveşte alegerea bunului.
09. Ce sunt vânzările de bunuri viitoare?
Răspuns: Pot avea ca obiect o recoltă viitoare, producţia unei întreprinderi sau altele asemenea, în astfel de vânzări elementul care împiedică transferarea proprietăţii concomitent cu acordul de voinţă al părţilor este faptul că bunul nu este încă produs, nu există încă în patrimoniul vânzătorului (aşa încât, el urmează abia să fie produs şi predat la un anumit termen).
10. Ce este vânzarea de lucruri determinate generic?
Răspuns: Adică a acelor bunuri arătate prin câtime, fel şi calitate, fără nici un fel de indicaţie de natură a indica un corp cert şi determinat. Pentru ca în acest fel de vânzare să aibă loc transferul de proprietate de la o persoană la cealaltă este necesară operaţiunea individualizării bunurilor vândute pe calea măsurării, cântăririi sau numărării.
Trimiteți un comentariu