Alte întrebări drept civil (XVII)
01. Ce este fungibilitatea?
Răspuns: Un raport de echivalenţă între două bunuri, în virtutea căruia un bun poate fi înlocuit cu altul, atunci când urmează să se facă o plată ori să se îndeplinească o obligaţie de restituire.
02. Ce are în vedere distincţia dintre bunuri fungibile şi cele nefungibile?
Răspuns: Distincţia dintre bunurile fungibile şi cele nefungibile, la fel ca şi aceea dintre bunurile certe şi generice, are în vedere, cu precădere, comercialitatea bunurilor şi mai puţin trăsăturile fizice ale acestora.
03. De ce este importantă distincţia dintre bunurile fungibile şi nefungibile?
Răspuns:
a) determinarea modului în care se poate face executarea unei obligaţii (plata);
b) determinarea modului de îndeplinire a obligaţiei de restituire a unor bunuri a căror folosinţă este cedată de proprietar altor persoane, prin intermediul unor contracte cum este, spre exemplu, împrumutul.
04. Care este bunul care are fungibilitate absolută?
Răspuns: Moneda.
05. Definiţi bunurile consumptibile
Răspuns: Acelea care, folosite fiind potrivit destinaţiei lor obişnuite, îşi consumă substanţa de la prima folosire.
06. Definiţi bunurile neconsumptibile
Răspuns: Bunurile care nu-şi consumă substanţa la prima utilizare ori nu trebuie înstrăinate cu această ocazie, fiind astfel susceptibile de o folosinţă repetată ori continuă.
07. Care este utilitatea distincţiei dintre bunuri consumptibile şi neconsumptibile?
Răspuns:
a) în cazul constituirii unui drept de uzufruct;
b) în cazul încheierii unui contract de împrumut;
c) în cazul rechiziţiilor.
08. Definiţi bunurile divizibile
Răspuns: Acele bunuri care pot fi împărţite, fără ca prin aceasta să piardă destinaţia economică anterioară, fiindcă părţile rezultate în urma divizării au destinaţia şi utilitatea economică pe care a avut-o întregul.
09. Definiţi bunurile indivizibile
Răspuns: Acea din a căror divizare rezultă părţi cu destinaţie sau utilitate economică diferită de aceea a bunului care a fost supus împărţirii.
10. Care este utilitatea distincţiei dintre bunurilor divizibile şi bunurilor indivizibile
Răspuns:
a) sistarea stării de coproprietate;
b) raporturile obligaţionale cu pluralitate de subiecte.
11. Definiţi bunurile principale
Răspuns: Acele bunuri care se folosesc în mod independent, fără a fi afectate să servească la întrebuinţarea altui bun.
12. Definiţi bunurile accesorii
Răspuns: Acele bunuri care sunt afectate pentru întrebuinţarea altui bun.
13. Care este utilitatea distincţiei dintre bunuri principale şi bunuri accesorii?
Răspuns: Distincţia dintre cele două feluri de bunuri prezintă utilitate din punct de vedere juridic, în considerarea aplicării regulii accesorium sequitur principale.
14. Definiţi accesiunea
Răspuns: Unirea a două lucruri ce au proprietari diferiţi. Este privită ca un mod de dobândire a dreptului de proprietate datorită faptului că proprietarul bunului mai important, considerat principal, devine şi proprietar al bunului mai puţin important sau accesoriu.
15. Definiţi adjoncţiunea
Răspuns: Unirea a două bunuri mobile având proprietari diferiţi, în aşa fel încât, deşi formează un singur tot, ele pot fi despărţite fără a-şi pierde individualitatea.
16. Ce sunt bunurile frugifere? Dar cele nefrugifere?
Răspuns: Primele sunt considerate a fi acelea care, în mod periodic şi fără consumarea substanţei lor, dau naştere la alte bunuri, numite fructe. Celelalte sunt acelea care nu prezintă această însuşire.
17. Definiţi fructele
Răspuns: Acele bunuri care rezultă dintr-un alt bun, fără a consuma esenţial substanţa acestuia.
18. Clasificaţi fructele
Răspuns:
a) fructele naturale – acelea care se produc de la natură, deci fără intervenţia muncii omului;
b) fructele industriale – acelea care se produc ca urmare a muncii omului;
c) fructele civile – sau veniturile, sunt echivalentul folosinţei unui bun de către o altă persoană decât proprietarul.
19. Cui i se cuvin fructele? Care sunt excepţiile de la regulă?
Răspuns: Proprietarului bunului frugifer, în puterea dreptului de accesiune.
Excepţii:
a) atunci când asupra bunului frugifer s-a constituit un drept de uzufruct, fructele de tot felul se cuvin uzufructuarului, adică devin proprietate a acestuia;
b) fructele se cuvin posesorului de bună-credinţă, adică aceluia care posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate, ale cărui vicii nu-i sunt cunoscute;
c) fructele se cuvin, uneori, detentorului bunului frugifer.
20. Care este momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra fructelor naturale şi industriale?
Răspuns: Momentul desprinderii lor de bunul care le produce, ceea ce se realizează prin culegere.
21. Definiţi productele
Răspuns: Sunt bunuri care rezultă dintr-un alt bun. Spre deosebire însă de fructe, productele se caracterizează prin aceea că, pentru a fi obţinute, trebuie consumată, treptat sau dintr-o dată, substanţa bunului din care ele rezultă.
22. Cui i se cuvin productele?
Răspuns: Deoarece dispoziţia materială asupra bunului revine proprietarului, înseamnă că şi productele i se cuvin acestuia. Prin urmare, nici posesorul de bună credinţă, nici uzufructuarul nu sunt îndreptăţiţi la obţinerea productelor.
23. Ce fel de acte sunt cele prin care se înstrăinează fructele naturale ori industriale?
Răspuns: Acte de administrare a patrimoniului
24. Ce fel de acte sunt cele prin care se înstrăinează productele?
Răspuns: Acte de dispoziţie, din moment ce obţinerea lor presupune consumarea treptată s substanţei bunului.
Răspuns: Un raport de echivalenţă între două bunuri, în virtutea căruia un bun poate fi înlocuit cu altul, atunci când urmează să se facă o plată ori să se îndeplinească o obligaţie de restituire.
02. Ce are în vedere distincţia dintre bunuri fungibile şi cele nefungibile?
Răspuns: Distincţia dintre bunurile fungibile şi cele nefungibile, la fel ca şi aceea dintre bunurile certe şi generice, are în vedere, cu precădere, comercialitatea bunurilor şi mai puţin trăsăturile fizice ale acestora.
03. De ce este importantă distincţia dintre bunurile fungibile şi nefungibile?
Răspuns:
a) determinarea modului în care se poate face executarea unei obligaţii (plata);
b) determinarea modului de îndeplinire a obligaţiei de restituire a unor bunuri a căror folosinţă este cedată de proprietar altor persoane, prin intermediul unor contracte cum este, spre exemplu, împrumutul.
04. Care este bunul care are fungibilitate absolută?
Răspuns: Moneda.
05. Definiţi bunurile consumptibile
Răspuns: Acelea care, folosite fiind potrivit destinaţiei lor obişnuite, îşi consumă substanţa de la prima folosire.
06. Definiţi bunurile neconsumptibile
Răspuns: Bunurile care nu-şi consumă substanţa la prima utilizare ori nu trebuie înstrăinate cu această ocazie, fiind astfel susceptibile de o folosinţă repetată ori continuă.
07. Care este utilitatea distincţiei dintre bunuri consumptibile şi neconsumptibile?
Răspuns:
a) în cazul constituirii unui drept de uzufruct;
b) în cazul încheierii unui contract de împrumut;
c) în cazul rechiziţiilor.
08. Definiţi bunurile divizibile
Răspuns: Acele bunuri care pot fi împărţite, fără ca prin aceasta să piardă destinaţia economică anterioară, fiindcă părţile rezultate în urma divizării au destinaţia şi utilitatea economică pe care a avut-o întregul.
09. Definiţi bunurile indivizibile
Răspuns: Acea din a căror divizare rezultă părţi cu destinaţie sau utilitate economică diferită de aceea a bunului care a fost supus împărţirii.
10. Care este utilitatea distincţiei dintre bunurilor divizibile şi bunurilor indivizibile
Răspuns:
a) sistarea stării de coproprietate;
b) raporturile obligaţionale cu pluralitate de subiecte.
11. Definiţi bunurile principale
Răspuns: Acele bunuri care se folosesc în mod independent, fără a fi afectate să servească la întrebuinţarea altui bun.
12. Definiţi bunurile accesorii
Răspuns: Acele bunuri care sunt afectate pentru întrebuinţarea altui bun.
13. Care este utilitatea distincţiei dintre bunuri principale şi bunuri accesorii?
Răspuns: Distincţia dintre cele două feluri de bunuri prezintă utilitate din punct de vedere juridic, în considerarea aplicării regulii accesorium sequitur principale.
14. Definiţi accesiunea
Răspuns: Unirea a două lucruri ce au proprietari diferiţi. Este privită ca un mod de dobândire a dreptului de proprietate datorită faptului că proprietarul bunului mai important, considerat principal, devine şi proprietar al bunului mai puţin important sau accesoriu.
15. Definiţi adjoncţiunea
Răspuns: Unirea a două bunuri mobile având proprietari diferiţi, în aşa fel încât, deşi formează un singur tot, ele pot fi despărţite fără a-şi pierde individualitatea.
16. Ce sunt bunurile frugifere? Dar cele nefrugifere?
Răspuns: Primele sunt considerate a fi acelea care, în mod periodic şi fără consumarea substanţei lor, dau naştere la alte bunuri, numite fructe. Celelalte sunt acelea care nu prezintă această însuşire.
17. Definiţi fructele
Răspuns: Acele bunuri care rezultă dintr-un alt bun, fără a consuma esenţial substanţa acestuia.
18. Clasificaţi fructele
Răspuns:
a) fructele naturale – acelea care se produc de la natură, deci fără intervenţia muncii omului;
b) fructele industriale – acelea care se produc ca urmare a muncii omului;
c) fructele civile – sau veniturile, sunt echivalentul folosinţei unui bun de către o altă persoană decât proprietarul.
19. Cui i se cuvin fructele? Care sunt excepţiile de la regulă?
Răspuns: Proprietarului bunului frugifer, în puterea dreptului de accesiune.
Excepţii:
a) atunci când asupra bunului frugifer s-a constituit un drept de uzufruct, fructele de tot felul se cuvin uzufructuarului, adică devin proprietate a acestuia;
b) fructele se cuvin posesorului de bună-credinţă, adică aceluia care posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate, ale cărui vicii nu-i sunt cunoscute;
c) fructele se cuvin, uneori, detentorului bunului frugifer.
20. Care este momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra fructelor naturale şi industriale?
Răspuns: Momentul desprinderii lor de bunul care le produce, ceea ce se realizează prin culegere.
21. Definiţi productele
Răspuns: Sunt bunuri care rezultă dintr-un alt bun. Spre deosebire însă de fructe, productele se caracterizează prin aceea că, pentru a fi obţinute, trebuie consumată, treptat sau dintr-o dată, substanţa bunului din care ele rezultă.
22. Cui i se cuvin productele?
Răspuns: Deoarece dispoziţia materială asupra bunului revine proprietarului, înseamnă că şi productele i se cuvin acestuia. Prin urmare, nici posesorul de bună credinţă, nici uzufructuarul nu sunt îndreptăţiţi la obţinerea productelor.
23. Ce fel de acte sunt cele prin care se înstrăinează fructele naturale ori industriale?
Răspuns: Acte de administrare a patrimoniului
24. Ce fel de acte sunt cele prin care se înstrăinează productele?
Răspuns: Acte de dispoziţie, din moment ce obţinerea lor presupune consumarea treptată s substanţei bunului.
Trimiteți un comentariu