Alte întrebări drept civil (XIV)
01. Definiţi drepturile de creanţă
Răspuns: Dreptul patrimonial în temeiul căruia subiectul activ, denumit creditor, poate pretinde subiectului pasiv, denumit debitor, să dea, să facă sau să nu facă ceva la care acesta din urmă ar fi fost îndreptăţit în absenţa angajamentului său juridic.
02. Clasificaţi drepturile de creanţă
Răspuns: Sunt drepturi principale şi drepturi accesorii. Sunt principale acele drepturi de creanţă care au o existenţă de sine stătătoare şi sunt accesorii acele drepturi de creanţă care există pe lângă un alt drept de creanţă şi numai în măsura în care acestea din urmă există. Drepturile de creanţă accesorii rezultă, de regulă, din convenţii accesorii.
03. Definiţi clauza penală
Răspuns: Clauza penală este o convenţie accesorie prin care părţile unui contract determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a faptului că debitorul nu a executat obligaţia ori a executat-o necorespunzător sau cu întârziere.
04. Comparaţi drepturile reale şi cele de creanţă din punct de vedere a determinării subiectelor
Răspuns: În cazul dreptului real, subiectul activ, adică titularul său, este determinat. În schimb, subiectul pasiv – titularul obligaţiei corelative dreptului real – este nedeterminat, fiind format din toate celelalte subiecte de drept.
În cazul drepturilor de creanţă, spre deosebire de drepturile reale, atât subiectul activ cât şi subiectul pasiv sunt deopotrivă determinaţi. Determinarea subiectelor este o trăsătură care ţine de esenţa dreptului de creanţă, întrucât, prin definiţie, puterea subiectului activ se îndreaptă împotriva unei/unor persoane determinate.
05. Ce este atributul de urmărire?
Răspuns: Posibilitatea legal recunoscută titularului dreptului real de a se îndrepta cu o acţiune împotriva oricărei alte persoane la care se află bunul ce formează obiectul acestui drept.
06. Ce este atributul de preferinţă?
Răspuns: Faptul că, aflat în concurs procesual cu aceste alte persoane, adevăratul titular va fi preferat, în măsura în care îşi va dovedi dreptul.
07. Care este obiectul drepturilor reale?
Răspuns: Întrucât drepturile reale presupun acte de stăpânire a unui bun, asupra căruia se exercită însăşi atributele care alcătuiesc conţinutul acelui drept, pare evident că obiect al acestor drepturi pot fi numai bunurile certe, individual determinate.
08. Care este obiectul drepturilor de creanţă?
Răspuns: Obiectul drepturilor de creanţă nu este un bun, ci o prestaţie oarecare (o activitate a debitorului), prestaţie la care este îndreptăţit creditorul şi este îndatorat debitorul.
09. Trăsăturile obligaţiei corelative drepturilor reale
Răspuns:
a) invariabilă (nu diferă de la un drept real la altul);
b) generală (revine, fără deosebire, tuturor celorlalte subiecte de drept);
c) negativă (în virtutea căreia toate subiectele de drept trebuie să se abţină de la orice conduită care ar stânjeni exerciţiul atributelor specifice dreptului real);
d) legală (nu rezultă dintr-o convenţie, ci din însăşi legea care permite constituirea dreptului real);
e) extrapatrimonială (nu poate fi “contabilizată” în pasivul patrimonial al vreunui subiect de drept).
10. Trăsăturile obligaţiei corelative drepturilor de creanţă
Răspuns:
a) particulară (există între creditor şi debitor);
b) variabilă (prestaţia care formează obiectul ei nu este mereu aceeaşi).
11. În ce constă obligaţia de a da?
Răspuns: A constitui sau transmite un drept real.
12. În ce constă obligaţia de a face?
Răspuns: A săvârşi o anumită acţiune.
13. În ce constă obligaţia de a nu face?
Răspuns: A se abţine de la o anumită acţiune.
14. Care este diferenţa dintre obligaţia de a nu face din cazul drepturilor reale şi din cazul drepturilor de creanţă?
Răspuns: Şi într-un caz şi în celălalt subiectul pasiv trebuie să se abţină de la a face ceva. Această asemănare este doar de faţadă, deoarece între cele două cazuri există deosebiri esenţiale. A nu face, în cazul drepturilor reale, este o obligaţie generală, abstractă şi de sorginte legală, pe când în cazul drepturilor de creanţă este una particulară, determinată şi de sorginte convenţională, care semnifică o limitare a libertăţii persoanei ce rezultă din propria ei voinţă. Aceasta deoarece, cel ce printr-o convenţie se obligă a nu face, renunţă practic la posibilitatea de a face ceva ce ar fi putut să facă în lipsa angajamentului asumat.
15. Care este posibilitatea constituirii drepturilor reale? Dar a drepturilor de creanţă?
Răspuns: Drepturile reale sunt limitate ca număr. În schimb, drepturile de creanţă sunt nelimitate ca număr.
16. Care este semnificaţia drepturilor potestative?
Răspuns: Aceste drepturi semnifică puterea conferită titularului lor, persoană fizică sau juridică, de a influenţa unilateral şi discreţionar o situaţie juridică preexistentă, modificând-o, stingând-o sau dând naştere în locul acesteia unei situaţii juridice noi.
17. Care este obiectul drepturilor potestative?
Răspuns: O situaţie juridică (prezentă sau chiar viitoare) care se stinge sau se modifică în urma exercitării lor.
18. În ce constă datoria corespunzătoare drepturilor potestative?
Răspuns: Drepturilor potestative le corespunde o obligaţie specifică a subiectului pasiv. Acesta nu este dator să dea, să facă ori să nu facă ceva, ca în cazul drepturilor de creanţă, ci este dator să suporte consecinţele acţiunii subiectului activ fără a putea să se opună. Altfel spus, subiectul pasiv are obligaţia de a se supune, de a lăsa subiectul activ să facă ceea ce îi permite dreptul potestativ.
19. Enunţaţi principiile privitoare la exercitarea drepturilor subiective
Răspuns:
a) drepturile subiective trebuie exercitate numai în conformitate cu scopul lor economic şi social;
b) drepturile subiective trebuie exercitate cu bună-credinţă, astfel încât să nu încalce drepturile sau interesele legitime ale celorlalţi;
c) drepturile subiective trebuie exercitate în limitele lor externe, materiale şi juridice date de obiectul şi de conţinutul lor;
d) drepturile subiective trebuie exercitate cu respectarea legii şi normelor morale.
20. În ce constă abuzul de drept?
Răspuns: Problema exercitării abuzive a unui drept subiectiv se ridică numai atunci când dreptul subiectiv a fost exercitat cu rea-credinţă şi deturnat astfel de la scopul său (limitele sale interne).
21. Ce este abuzul de drept, d.p.d.v. al titularului său?
Răspuns: D.p.d.v. al titularului, abuzul de drept desemnează exercitarea dreptului subiectiv într-o manieră excesivă, caracterizată prin lipsa bunei-credinţe şi deturnarea dreptului de la scopul său firesc (limitele sale interne), exercitare de natură să cauzeze altuia un prejudiciu sau un inconvenient cât priveşte exercitarea propriilor sale drepturi.
Răspuns: Dreptul patrimonial în temeiul căruia subiectul activ, denumit creditor, poate pretinde subiectului pasiv, denumit debitor, să dea, să facă sau să nu facă ceva la care acesta din urmă ar fi fost îndreptăţit în absenţa angajamentului său juridic.
02. Clasificaţi drepturile de creanţă
Răspuns: Sunt drepturi principale şi drepturi accesorii. Sunt principale acele drepturi de creanţă care au o existenţă de sine stătătoare şi sunt accesorii acele drepturi de creanţă care există pe lângă un alt drept de creanţă şi numai în măsura în care acestea din urmă există. Drepturile de creanţă accesorii rezultă, de regulă, din convenţii accesorii.
03. Definiţi clauza penală
Răspuns: Clauza penală este o convenţie accesorie prin care părţile unui contract determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a faptului că debitorul nu a executat obligaţia ori a executat-o necorespunzător sau cu întârziere.
04. Comparaţi drepturile reale şi cele de creanţă din punct de vedere a determinării subiectelor
Răspuns: În cazul dreptului real, subiectul activ, adică titularul său, este determinat. În schimb, subiectul pasiv – titularul obligaţiei corelative dreptului real – este nedeterminat, fiind format din toate celelalte subiecte de drept.
În cazul drepturilor de creanţă, spre deosebire de drepturile reale, atât subiectul activ cât şi subiectul pasiv sunt deopotrivă determinaţi. Determinarea subiectelor este o trăsătură care ţine de esenţa dreptului de creanţă, întrucât, prin definiţie, puterea subiectului activ se îndreaptă împotriva unei/unor persoane determinate.
05. Ce este atributul de urmărire?
Răspuns: Posibilitatea legal recunoscută titularului dreptului real de a se îndrepta cu o acţiune împotriva oricărei alte persoane la care se află bunul ce formează obiectul acestui drept.
06. Ce este atributul de preferinţă?
Răspuns: Faptul că, aflat în concurs procesual cu aceste alte persoane, adevăratul titular va fi preferat, în măsura în care îşi va dovedi dreptul.
07. Care este obiectul drepturilor reale?
Răspuns: Întrucât drepturile reale presupun acte de stăpânire a unui bun, asupra căruia se exercită însăşi atributele care alcătuiesc conţinutul acelui drept, pare evident că obiect al acestor drepturi pot fi numai bunurile certe, individual determinate.
08. Care este obiectul drepturilor de creanţă?
Răspuns: Obiectul drepturilor de creanţă nu este un bun, ci o prestaţie oarecare (o activitate a debitorului), prestaţie la care este îndreptăţit creditorul şi este îndatorat debitorul.
09. Trăsăturile obligaţiei corelative drepturilor reale
Răspuns:
a) invariabilă (nu diferă de la un drept real la altul);
b) generală (revine, fără deosebire, tuturor celorlalte subiecte de drept);
c) negativă (în virtutea căreia toate subiectele de drept trebuie să se abţină de la orice conduită care ar stânjeni exerciţiul atributelor specifice dreptului real);
d) legală (nu rezultă dintr-o convenţie, ci din însăşi legea care permite constituirea dreptului real);
e) extrapatrimonială (nu poate fi “contabilizată” în pasivul patrimonial al vreunui subiect de drept).
10. Trăsăturile obligaţiei corelative drepturilor de creanţă
Răspuns:
a) particulară (există între creditor şi debitor);
b) variabilă (prestaţia care formează obiectul ei nu este mereu aceeaşi).
11. În ce constă obligaţia de a da?
Răspuns: A constitui sau transmite un drept real.
12. În ce constă obligaţia de a face?
Răspuns: A săvârşi o anumită acţiune.
13. În ce constă obligaţia de a nu face?
Răspuns: A se abţine de la o anumită acţiune.
14. Care este diferenţa dintre obligaţia de a nu face din cazul drepturilor reale şi din cazul drepturilor de creanţă?
Răspuns: Şi într-un caz şi în celălalt subiectul pasiv trebuie să se abţină de la a face ceva. Această asemănare este doar de faţadă, deoarece între cele două cazuri există deosebiri esenţiale. A nu face, în cazul drepturilor reale, este o obligaţie generală, abstractă şi de sorginte legală, pe când în cazul drepturilor de creanţă este una particulară, determinată şi de sorginte convenţională, care semnifică o limitare a libertăţii persoanei ce rezultă din propria ei voinţă. Aceasta deoarece, cel ce printr-o convenţie se obligă a nu face, renunţă practic la posibilitatea de a face ceva ce ar fi putut să facă în lipsa angajamentului asumat.
15. Care este posibilitatea constituirii drepturilor reale? Dar a drepturilor de creanţă?
Răspuns: Drepturile reale sunt limitate ca număr. În schimb, drepturile de creanţă sunt nelimitate ca număr.
16. Care este semnificaţia drepturilor potestative?
Răspuns: Aceste drepturi semnifică puterea conferită titularului lor, persoană fizică sau juridică, de a influenţa unilateral şi discreţionar o situaţie juridică preexistentă, modificând-o, stingând-o sau dând naştere în locul acesteia unei situaţii juridice noi.
17. Care este obiectul drepturilor potestative?
Răspuns: O situaţie juridică (prezentă sau chiar viitoare) care se stinge sau se modifică în urma exercitării lor.
18. În ce constă datoria corespunzătoare drepturilor potestative?
Răspuns: Drepturilor potestative le corespunde o obligaţie specifică a subiectului pasiv. Acesta nu este dator să dea, să facă ori să nu facă ceva, ca în cazul drepturilor de creanţă, ci este dator să suporte consecinţele acţiunii subiectului activ fără a putea să se opună. Altfel spus, subiectul pasiv are obligaţia de a se supune, de a lăsa subiectul activ să facă ceea ce îi permite dreptul potestativ.
19. Enunţaţi principiile privitoare la exercitarea drepturilor subiective
Răspuns:
a) drepturile subiective trebuie exercitate numai în conformitate cu scopul lor economic şi social;
b) drepturile subiective trebuie exercitate cu bună-credinţă, astfel încât să nu încalce drepturile sau interesele legitime ale celorlalţi;
c) drepturile subiective trebuie exercitate în limitele lor externe, materiale şi juridice date de obiectul şi de conţinutul lor;
d) drepturile subiective trebuie exercitate cu respectarea legii şi normelor morale.
20. În ce constă abuzul de drept?
Răspuns: Problema exercitării abuzive a unui drept subiectiv se ridică numai atunci când dreptul subiectiv a fost exercitat cu rea-credinţă şi deturnat astfel de la scopul său (limitele sale interne).
21. Ce este abuzul de drept, d.p.d.v. al titularului său?
Răspuns: D.p.d.v. al titularului, abuzul de drept desemnează exercitarea dreptului subiectiv într-o manieră excesivă, caracterizată prin lipsa bunei-credinţe şi deturnarea dreptului de la scopul său firesc (limitele sale interne), exercitare de natură să cauzeze altuia un prejudiciu sau un inconvenient cât priveşte exercitarea propriilor sale drepturi.
Trimiteți un comentariu