Alte întrebări drept civil (VII)
01. Enumeraţi persoanele şi autorităţile ce au atribuţii privind încuviinţarea actelor pe care le încheie persoanele cu capacitate de exerciţiu restrânsă sau atribuţii de reprezentare legală în actele juridice a persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu
Răspuns:
a) părinţi;
b) tutore;
c) curator;
d) autoritatea tutelară;
e) preşedintele consiliului judeţean sau primarul sectorului municipiului Bucureşti.
02. Cine ia măsurile privitoare la persoana şi bunurile copilului din căsătorie sau ale celui adoptat de ambii soţi?
Răspuns: Părinţii, de comun acord.
03. Cine ia măsurile privitoare la persoana şi bunurile copilului din afara căsătoriei cu filiaţia stabilită faţă de ambii părinţi?
Răspuns: Pe de o parte, legea asimilează statutul legal al acestui copil cu acela al copilului din căsătorie. Pe de altă parte, legea ţine seama de faptul că, de multe ori, părinţii copilului din afara căsătoriei nu numai că nu se căsătoresc împreună, dar nici măcar nu locuiesc împreună.
De aceea, în cazul acestui copil se va putea recurge la măsura încredinţării lui unuia dintre părinţi, ceea ce va face ca drepturile părinteşti cu privire la persoana şi bunurile copilului să se exercite de către părintele căruia copilul i-a fost încredinţat.
04. Cine ia măsurile privitoare la persoana şi bunurile copilului din afara căsătoriei cu filiaţia stabilită faţă de unul dintre părinţi?
Răspuns: Părintele a cărui filiaţie a fost stabilită va exercita singur drepturile şi îndatoririle părinteşti.
05. Definiţi tutorele
Răspuns: Persoana căreia instanţa de judecată sau, după caz autoritatea tutelară i-a încredinţat sarcina exercitării tutelei asupra unei persoane ce nu are capacitatea deplină de exerciţiu, fie datorită minorităţii, fie datorită punerii sub interdicţie judecătorească.
06. Care sunt deosebirile esenţiale între tutorele minorului şi tutorele celui pus sub interdicţie?
Răspuns: Nu există.
07. Enumeraţi deosebirile între tutela minorului şi tutela celui pus sub interdicţie
Răspuns:
a) tutela minorului este instituită şi tutorele este numit de către instanţa de judecată, în vreme ce tutela interzisului este instituită şi tutorele este numit de către autoritatea tutelară;
b) tutela minorului încetează, de plin drept, o dată cu ajungerea acestuia la vârsta majoratului, în vreme ce tutela interzisului se instituie pe o perioadă nedeterminată, ea putând să dureze până la moartea celui pus sub interdicţie sau până la ridicarea interdicţiei prin hotărâre judecătorească, în cazul însănătoşirii celui pus sub interdicţie;
c) tutorele interzisului este îndreptăţit să ceară înlocuirea sa după trei ani de la numire, în vreme ce tutorele minorului poate cere să fie înlocuit numai în situaţia în care intervine una dintre împrejurările prevăzute de art. 118 C. fam.;
d) tutorele minorului trebuie să se preocupe de creşterea, educarea şi pregătirea profesională a acestuia, pe când tutorele celui pus sub interdicţie este dator să se îngrijească de persoana celui pus sub interdicţie spre a-i grăbi vindecarea şi a-i îmbunătăţi condiţiile de viaţă, scop pentru care se vor întrebuinţa veniturile şi, la nevoie, toate bunurile celui pus sub interdicţie.
08. Definiţi curatorul
Răspuns: Persoana desemnată de către autoritatea tutelară sau, uneori, de către instanţa de judecată, pentru a reprezenta temporar o altă persoană, pentru a-i administra bunurile şi pentru a-i ocroti interesele.
09. Se poate confunda curatela cu asistarea persoanelor vârstnice?
Răspuns: Nu.
10. Care este deosebirea dintre curatela propriu-zisă şi curatela specială?
Răspuns: Curatela persoanelor capabile este considerată o curatelă propriu-zisă, iar curatela persoanelor incapabile ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă este considerată o curatelă specială.
11. Care sunt regulile care se aplică în cazul curatelei propriu-zisă? Dar în cazul curatelei speciale?
Răspuns: Curatelelor propriu-zise li se aplică regulile de la contractul de mandat. Curatelelor speciale li se aplică regulile de la tutelă.
12. Care este deosebirea dintre capacitatea restrânsă de exerciţiu şi capacitatea deplină?
Răspuns: Ceea ce deosebeşte capacitatea restrânsă de exerciţiu de capacitatea deplină este faptul că persoana cu capacitate restrânsă încheie acte juridice cu încuviinţarea prealabilă a părintelui sau, după caz, a celorlalţi ocrotitori legali, în vreme ce persoana cu capacitate deplină încheie acte juridice singură, deci fără a avea nevoie de vreo încuviinţare.
13. Care este categoria de persoane care face subiectul capacităţii restrânse de exerciţiu?
Răspuns: Minorii cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani.
14. Care sunt aspectele caracteristice ale capacităţii restrânse de exerciţiu?
Răspuns:
a) persoanele afectate (singura categorie de persoane care beneficiază de o capacitate de exerciţiu restrânsă este aceea a minorilor având vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani);
b) semnificaţia (capacitatea restrânsă de exerciţiu nu trebuie să fie privită ca fiind rezultatul unei restrângeri cantitative a posibilităţilor persoanei de a acţiona prin încheierea de acte juridice);
c) domeniul de aplicare (priveşte doar actele juridice încheiate de către minor, nu şi faptele juridice ilicite al căror autor este minorul);
d) caracterul prealabil şi special al încuviinţării;
e) consecinţe în materie procesuală (participarea ocrotitorului legal la proces, alături de minor, a fost denumită “asistare”);
f) ocrotitorul legal şi reprezentantul legal;
g) neînţelegeri privind încuviinţarea actelor minorului (încuviinţarea sau neîncuviinţarea actelor minorului constituie atât un drept, cât şi o obligaţie pe care legea o conferă părinţilor, tutorelui ş.a., în scopul ocrotirii intereselor minorului;
h) limitele atribuţiilor ocrotitorului legal (capacitatea restrânsă de exerciţiu este o creaţie legislativă care priveşte, cu precădere, actele juridice civile cu caracter patrimonial pe care le încheie minorul).
15. Enumeraţi categoriile actelor pe care minorul le poate încheia singur
Răspuns:
a) actele de conservare;
b) actele mărunte necesare satisfacerii trebuinţelor curente ale minorului;
c) actele de administrare a bunurilor şi a patrimoniului în măsura în care nu sunt lezionare;
d) testamentul;
e) acceptarea unui legat particular neafectat de sarcini sau condiţii;
f) recunoaşterea paternităţii sau, după caz, a maternităţii unui copil;
g) contracte de depozit bancar.
16. Ce sunt actele pe care minorul le poate încheia numai cu încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal?
Răspuns: Actele de administrare a bunurilor şi a patrimoniului minorului.
17. Ce sunt actele pe care minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă le poate încheia numai cu încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal şi a autorităţii tutelare? Exemple
Răspuns: Actele care depăşesc dreptul de a administra, ca de exemplu:
a) înstrăînarea bunurilor minorului, cu excepţia celor supuse pieirii sau stricăciunii şi a celor devenite nefolositoare pentru minor;
b) gajarea bunurilor minorului şi, implicit, ipotecarea bunurilor minorului, dar numai pentru garantarea unor obligaţii proprii ale acestuia;
c) renunţarea la drepturile patrimoniale ale minorului;
d) plata creanţelor pe care le au faţă de minor tutorele, soţul sau o rudă în linie dreaptă ori fraţii sau surorile tutorelui;
e) acceptarea unei donaţii sau a unei liberalităţi testamentare.
18. Renunţarea la drepturile patrimoniale ale minorului poate avea caracter de liberalitate?
Răspuns: Nu.
19. Ce sunt actele pe care minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu le poate încheia valabil, chiar dacă ar exista încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal şi a autorităţii tutelare?
Răspuns:
a) contracte de donaţie şi, implicit, alte contracte cu caracter de liberalitate;
b) contracte prin care se constituie, cu bunurile minorului, garanţii pentru obligaţiile altuia;
c) acte juridice încheiate cu tutorele, soţul, o rudă în linie dreaptă ori fraţii sau surorile tutorelui.
20. Care este sancţiunea care se impune în cazul actelor încheiate fără respectarea dispoziţiilor legale privind capacitatea de exerciţiu restrânsă?
Răspuns: Nulitatea relativă.
Răspuns:
a) părinţi;
b) tutore;
c) curator;
d) autoritatea tutelară;
e) preşedintele consiliului judeţean sau primarul sectorului municipiului Bucureşti.
02. Cine ia măsurile privitoare la persoana şi bunurile copilului din căsătorie sau ale celui adoptat de ambii soţi?
Răspuns: Părinţii, de comun acord.
03. Cine ia măsurile privitoare la persoana şi bunurile copilului din afara căsătoriei cu filiaţia stabilită faţă de ambii părinţi?
Răspuns: Pe de o parte, legea asimilează statutul legal al acestui copil cu acela al copilului din căsătorie. Pe de altă parte, legea ţine seama de faptul că, de multe ori, părinţii copilului din afara căsătoriei nu numai că nu se căsătoresc împreună, dar nici măcar nu locuiesc împreună.
De aceea, în cazul acestui copil se va putea recurge la măsura încredinţării lui unuia dintre părinţi, ceea ce va face ca drepturile părinteşti cu privire la persoana şi bunurile copilului să se exercite de către părintele căruia copilul i-a fost încredinţat.
04. Cine ia măsurile privitoare la persoana şi bunurile copilului din afara căsătoriei cu filiaţia stabilită faţă de unul dintre părinţi?
Răspuns: Părintele a cărui filiaţie a fost stabilită va exercita singur drepturile şi îndatoririle părinteşti.
05. Definiţi tutorele
Răspuns: Persoana căreia instanţa de judecată sau, după caz autoritatea tutelară i-a încredinţat sarcina exercitării tutelei asupra unei persoane ce nu are capacitatea deplină de exerciţiu, fie datorită minorităţii, fie datorită punerii sub interdicţie judecătorească.
06. Care sunt deosebirile esenţiale între tutorele minorului şi tutorele celui pus sub interdicţie?
Răspuns: Nu există.
07. Enumeraţi deosebirile între tutela minorului şi tutela celui pus sub interdicţie
Răspuns:
a) tutela minorului este instituită şi tutorele este numit de către instanţa de judecată, în vreme ce tutela interzisului este instituită şi tutorele este numit de către autoritatea tutelară;
b) tutela minorului încetează, de plin drept, o dată cu ajungerea acestuia la vârsta majoratului, în vreme ce tutela interzisului se instituie pe o perioadă nedeterminată, ea putând să dureze până la moartea celui pus sub interdicţie sau până la ridicarea interdicţiei prin hotărâre judecătorească, în cazul însănătoşirii celui pus sub interdicţie;
c) tutorele interzisului este îndreptăţit să ceară înlocuirea sa după trei ani de la numire, în vreme ce tutorele minorului poate cere să fie înlocuit numai în situaţia în care intervine una dintre împrejurările prevăzute de art. 118 C. fam.;
d) tutorele minorului trebuie să se preocupe de creşterea, educarea şi pregătirea profesională a acestuia, pe când tutorele celui pus sub interdicţie este dator să se îngrijească de persoana celui pus sub interdicţie spre a-i grăbi vindecarea şi a-i îmbunătăţi condiţiile de viaţă, scop pentru care se vor întrebuinţa veniturile şi, la nevoie, toate bunurile celui pus sub interdicţie.
08. Definiţi curatorul
Răspuns: Persoana desemnată de către autoritatea tutelară sau, uneori, de către instanţa de judecată, pentru a reprezenta temporar o altă persoană, pentru a-i administra bunurile şi pentru a-i ocroti interesele.
09. Se poate confunda curatela cu asistarea persoanelor vârstnice?
Răspuns: Nu.
10. Care este deosebirea dintre curatela propriu-zisă şi curatela specială?
Răspuns: Curatela persoanelor capabile este considerată o curatelă propriu-zisă, iar curatela persoanelor incapabile ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă este considerată o curatelă specială.
11. Care sunt regulile care se aplică în cazul curatelei propriu-zisă? Dar în cazul curatelei speciale?
Răspuns: Curatelelor propriu-zise li se aplică regulile de la contractul de mandat. Curatelelor speciale li se aplică regulile de la tutelă.
12. Care este deosebirea dintre capacitatea restrânsă de exerciţiu şi capacitatea deplină?
Răspuns: Ceea ce deosebeşte capacitatea restrânsă de exerciţiu de capacitatea deplină este faptul că persoana cu capacitate restrânsă încheie acte juridice cu încuviinţarea prealabilă a părintelui sau, după caz, a celorlalţi ocrotitori legali, în vreme ce persoana cu capacitate deplină încheie acte juridice singură, deci fără a avea nevoie de vreo încuviinţare.
13. Care este categoria de persoane care face subiectul capacităţii restrânse de exerciţiu?
Răspuns: Minorii cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani.
14. Care sunt aspectele caracteristice ale capacităţii restrânse de exerciţiu?
Răspuns:
a) persoanele afectate (singura categorie de persoane care beneficiază de o capacitate de exerciţiu restrânsă este aceea a minorilor având vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani);
b) semnificaţia (capacitatea restrânsă de exerciţiu nu trebuie să fie privită ca fiind rezultatul unei restrângeri cantitative a posibilităţilor persoanei de a acţiona prin încheierea de acte juridice);
c) domeniul de aplicare (priveşte doar actele juridice încheiate de către minor, nu şi faptele juridice ilicite al căror autor este minorul);
d) caracterul prealabil şi special al încuviinţării;
e) consecinţe în materie procesuală (participarea ocrotitorului legal la proces, alături de minor, a fost denumită “asistare”);
f) ocrotitorul legal şi reprezentantul legal;
g) neînţelegeri privind încuviinţarea actelor minorului (încuviinţarea sau neîncuviinţarea actelor minorului constituie atât un drept, cât şi o obligaţie pe care legea o conferă părinţilor, tutorelui ş.a., în scopul ocrotirii intereselor minorului;
h) limitele atribuţiilor ocrotitorului legal (capacitatea restrânsă de exerciţiu este o creaţie legislativă care priveşte, cu precădere, actele juridice civile cu caracter patrimonial pe care le încheie minorul).
15. Enumeraţi categoriile actelor pe care minorul le poate încheia singur
Răspuns:
a) actele de conservare;
b) actele mărunte necesare satisfacerii trebuinţelor curente ale minorului;
c) actele de administrare a bunurilor şi a patrimoniului în măsura în care nu sunt lezionare;
d) testamentul;
e) acceptarea unui legat particular neafectat de sarcini sau condiţii;
f) recunoaşterea paternităţii sau, după caz, a maternităţii unui copil;
g) contracte de depozit bancar.
16. Ce sunt actele pe care minorul le poate încheia numai cu încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal?
Răspuns: Actele de administrare a bunurilor şi a patrimoniului minorului.
17. Ce sunt actele pe care minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă le poate încheia numai cu încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal şi a autorităţii tutelare? Exemple
Răspuns: Actele care depăşesc dreptul de a administra, ca de exemplu:
a) înstrăînarea bunurilor minorului, cu excepţia celor supuse pieirii sau stricăciunii şi a celor devenite nefolositoare pentru minor;
b) gajarea bunurilor minorului şi, implicit, ipotecarea bunurilor minorului, dar numai pentru garantarea unor obligaţii proprii ale acestuia;
c) renunţarea la drepturile patrimoniale ale minorului;
d) plata creanţelor pe care le au faţă de minor tutorele, soţul sau o rudă în linie dreaptă ori fraţii sau surorile tutorelui;
e) acceptarea unei donaţii sau a unei liberalităţi testamentare.
18. Renunţarea la drepturile patrimoniale ale minorului poate avea caracter de liberalitate?
Răspuns: Nu.
19. Ce sunt actele pe care minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu le poate încheia valabil, chiar dacă ar exista încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal şi a autorităţii tutelare?
Răspuns:
a) contracte de donaţie şi, implicit, alte contracte cu caracter de liberalitate;
b) contracte prin care se constituie, cu bunurile minorului, garanţii pentru obligaţiile altuia;
c) acte juridice încheiate cu tutorele, soţul, o rudă în linie dreaptă ori fraţii sau surorile tutorelui.
20. Care este sancţiunea care se impune în cazul actelor încheiate fără respectarea dispoziţiilor legale privind capacitatea de exerciţiu restrânsă?
Răspuns: Nulitatea relativă.
Trimiteți un comentariu