Alte întrebări drept penal, partea generală I (09)

01. Enumeraţi şi definiţi principiile în funcţie de care se poate determina legea penală aplicabilă în cazul unei infracţiuni

Răspuns:
a) principiul teritorialităţii – statul sancţionează infracţiunile comise pe teritoriul său, fără a lua în considerare cetăţenia sau naţionalitatea infractorilor şi a victimelor;
b) principiul personalităţii - presupune aplicarea legii penale a unui stat în cazul faptelor comise de cetăţenii săi, fără a interesa locul comiterii infracţiunii;
c) principiul realităţii – presupune aplicarea legii penale a unui stat în cazul infracţiunilor comise împotriva valorilor sociale aparţinând acelui stat sau cetăţenilor săi;
d) principiul universalităţii – presupune aplicarea legii penale a statului pe al cărui teritoriu se află infractorul, indiferent de locul comiterii infracţiunii sau de cetăţenia infractorului şi a victimei.

02. Ce se înţelege prin noţiunea de teritoriu?

Răspuns: Întinderea de pământ şi apele cuprinse între frontiere, cu subsolul şi spaţiul aerian, precum şi marea teritorială cu solul, subsolul şi spaţiul aerian al acesteia.

03. Care este punctul de vedere al teoriei acţiunii în privinţa locului comiterii infracţiunii?

Răspuns: Infracţiunea se consideră săvârşită acolo unde a avut loc acţiunea, chiar dacă rezultatul s-a produs pe teritoriul altui stat.

04. Care este punctul de vedere al teoriei rezultatului în privinţa locului comiterii infracţiunii?

Răspuns: Infracţiunea se consideră săvârşită pe teritoriul statului unde s-a produs rezultatul faptei, indiferent unde a avut loc actul de executare.

05. Care este punctul de vedere al teoriei ubicuităţii în privinţa locului comiterii infracţiunii?

Răspuns: Infracţiunea se consideră săvârşită pe orice teritoriu unde a avut loc un act de executare sau s-a produs un rezultat.

06. Care sunt condiţiile de aplicare a principiului realităţii legii penale române?

Răspuns:
a) infracţiunea să fie comisă în străinătate;
b) să fie o infracţiune contra siguranţei statului român, o infracţiune contra vieţii sau prin care s-a adus o vătămare gravă integrităţii corporale sau sănătăţii unui cetăţean român.

07. Definiţi extrădarea

Răspuns: Un act juridic bilateral prin care un stat, numit stat solicitat acceptă să remită unui alt stat, numit stat solicitant, o persoană aflată pe teritoriul său, în vederea judecării acesteia ori supunerii ei la executarea unei pedepse în statul solicitant.

08. Clasificaţi extrădarea prin prisma acţiunii celor două state

Răspuns:
a) extrădare activă;
b) extrădare pasivă.

09. Ce este extrădarea activă?

Răspuns: Priveşte procedura derulată de statul solicitant pe lângă statul solicitat în vederea obţinerii remiterii infractorului.

10. Ce este extrădarea pasivă?

Răspuns: Se referă la soluţionarea cererii de extrădare şi remiterea infractorului de către statul solicitat.

11. Clasificaţi extrădarea în funcţie de manifestarea de voinţă a persoanei extrădate

Răspuns:
a) extrădare voluntară;
b) extrădare impusă.

12. Ce este extrădarea voluntară?

Răspuns: Atunci când persoana a cărei remitere este cerută nu se opune extrădării şi acceptă să fie remisă autorităţilor statului solicitant.

13. Ce este extrădarea impusă?

Răspuns: Atunci când remiterea se face în baza unei decizii luate împotriva voinţei persoanei extrădate.

14. Clasificaţi extrădarea în funcţie de organul competent să decidă asupra cererii de extrădare

Răspuns:
a) extrădare judiciară;
b) extrădare administrativă;
c) extrădare mixtă.

15. Ce este extrădarea judiciară?

Răspuns: Atunci când competenţa de a decide revine exclusiv puterii judecătoreşti.

16. Ce este extrădarea administrativă?

Răspuns: Atunci când competenţa revine unui organ administrativ, de regulă Guvernul.

17. Ce este extrădarea mixtă?

Răspuns: Atunci când luarea deciziei de extrădare intervine atât autoritatea judecătorească, cât şi cea executivă.